3,510 matches
-
povestea lui Ferrando trecuseră foarte mulți ani. Manrico crescuse, țiganca îmbătrânise, dar era în continuare obsedată de dorința de răzbunare, bătrânul Conte de Luna murise lăsând cu limba de moarte fiului său mai în vârstă, care îi moștenise rangul și posesiunile, misiunea de a continua să-l caute pe fratele său mai mic, Garcia, depre care bătrânul conte avea sentimentul că se află încă în viață, în ciuda oaselor găsite în cenușă rugului. Această lipsă de acțiune reală pe scena crează o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
al Sfanțului Imperiu Român, titlu pe care l-a deținut sub numele de Carol al V-lea (15191556). Cand a abdicat în 1556 pentru a se retrage la mănăstire, Carol a împărțit imperiul. Fiul său, Filip ÎI, a moștenit Spania, posesiunile din Italia și Olanda (inima industrială a Europei la mijlocul secolului 16). Pentru o scurtă perioadă de timp Filip ÎI a fost și Rege al Angliei în calitate de soț al Reginei Mary Tudor (Mary I). În 1580 Filip ÎI a moștenit și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Însă fără să se confunde cu aceasta. Ea presupune uitare de sine, pierdere, sacrificiu și jertfire. Se poate defini mai mult „negativ”, prin ceea ce nu este decât e. „Frica nu este iubire, dependența nu este iubire, gelozia nu este iubire, posesiunea și dominarea nu sunt iubire, chinul de a nu fi iubit nu este iubire.” (Krishnamurti) Iubirea e ca un foc ce poate fi afectat de „fumul” ignoranței, lașității, interesului, senzualității, sexualității, geloziei și conveniențelor. Uneori, ne amăgim că iubim, dar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
care se realizează în mod firesc după criteriul sexului, în grupuri reduse de persoane și în forme primitive de organizare socială. Diviziunea naturală este specifică omului primitiv. Specific modului de producție al comunei primitive este inexistența diferențelor între oameni în legătură cu posesiunea și folosința bunurilor materiale. Diviziunea naturală a muncii nu presupune diferențierea omului pe ocupații în mod clar și nu presupune existența surplusului. Cetele de vânători și agricultori nu cunosc vânzarea bunurilor sau schimbul acestora. Există surse 215 care vorbesc despre
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
al extorcărilor viitoare se alătură, ca un titlu de creanță, activelor sale, ducând la o creștere instantanee a valorii prezente a acestora. Lucrul cel mai important este că în calitate de proprietar privat al deținerilor statale, conducătorul este îndreptățit să-și transfere posesiunile moștenitorului său personal; el poate să vândă, să închirieze sau să cedeze o parte sau totalitatea averii sale extorcate și să-și însușească încasările rezultate din vânzare sau închiriere. De asemenea, el poate angaja sau concedia pe oricare intre administratorii
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
reprezentativ, utilizat În transporturile maritime și fluviale, care certifică preluarea mărfurilor la bordul navei, cu obligația de a le transporta, În condițiile stabilite și a le preda Într-un anumit port, unui beneficiar desemnat. Conosamentul este un document care atestă posesiunea mărfii; este negociabil, gajabil și transmisibil prin gir (andosare). Prin negocierea conosamentului se realizează, În fapt, transmiterea dreptului de proprietate a mărfurilor Încărcate pe navă, către noul beneficiar. 8) Operațiunile cu ordin de plată (Payment orders) Tehnica plăților și cea
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
4. riturile de rebeliune care oferă forme ceremoniale de eliberare de tensiune și consumare simbolică a nemulțumirilor și rebeliunii; d) rituri de salvare - aceste rituri au ca scop refacerea echilibrului individual și restabilirea identității și prestigiului personal: 1. rituri de posesiuni - eliberarea de sub stăpânirea unui spirit malefic (exorcismul); 2. rituri de asumare - a unei alte identității (șamanism); 3. experiențe mistice; e) rituri de revitalizare - sunt concepute pentru a reface sau a menține identitatea colectivității. În această categorie ar intra cultele milenariste
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
astrelor etc.); j) alte forme de divinație (precum moartea neașteptată). La rândul său, Evan M. Zuesse (1987b, vol. IV, p. 376) propune o tipologie Întemeiată pe trei mari familii: a) divinația intuitivă (presentimente, viziuni ale persoanelor charismatice); b) divinația prin posesiune (forțele superioare transmit mesaje prin manifestări ale naturii - mișcările sau poziția flăcărilor, apei, pietrelor, stelelor, păsărilor etc. - sau prin acte ale unor oameni „aleși” - vise, transă, ședințe de spiritism, oracole etc.); c) divinația prin Înțelepciune (decodarea pe baza unei „științe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dialog, el identifică natura spiritului: acesta se face auzit prin graiul celui bolnav, dar cu intonații și voce diferite - după tipul acestor inflexiuni, exorcistul stabilește felul și puterea spiritului malefic. Apoi exorcistul Îl supune la un interogatoriu referitor la cauzele posesiunii, intențiile spiritului, puterile și slăbiciunile sale. Spiritul Însuși Îi dezvăluie exorcistului slăbiciunile sale și căile prin care poate fi gonit. Aplicând apoi soluția magică (recitarea unor texte sacre, arătarea unor obiecte magice, fumigațiile și alte produse vindecătoare, cântece și dansuri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unele societăți africane. Mircea Eliade (1997) susține că toate cultele șamanice au În comun sistemul de selectare a șamanului: a) un spirit se manifestă Într-o persoană și o alege să Îndeplinească asemenea funcții. Cel mai adesea, semnul alegerii este „posesiunea”, existența unor stări de transă, viziuni și extaz; b) inițierea șamanului se face pe parcursul mai multor experiențe dramatice: călătorii În lumea spiritelor, Înfruntări, dobândirea de obiecte și puteri magice; c) revenirea după călătoria inițiatică este prezentată ca o reînviere, o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
împărțit, prin tragere la sorți, membrilor comunității, care aveau numai dreptul de folosință asupra loturilor arabile, iar pădurile, apele și pășunile erau folosite în comun. Prin urmare, pe de o parte, exista proprietatea devălmașă a obștei, iar pe de alta, posesiunea individuală a membrilor ei. Posesiunea individuală marchează începutul diferențierii sociale în obște ce avea să ducă treptat, într-un timp îndelungat, la destrămarea organizării devălmașe a obștei, prin stăpânirea individuală (personală) a casei, anexelor, grădinii și uneltelor de muncă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
membrilor comunității, care aveau numai dreptul de folosință asupra loturilor arabile, iar pădurile, apele și pășunile erau folosite în comun. Prin urmare, pe de o parte, exista proprietatea devălmașă a obștei, iar pe de alta, posesiunea individuală a membrilor ei. Posesiunea individuală marchează începutul diferențierii sociale în obște ce avea să ducă treptat, într-un timp îndelungat, la destrămarea organizării devălmașe a obștei, prin stăpânirea individuală (personală) a casei, anexelor, grădinii și uneltelor de muncă, iar apoi la permanentizarea stăpânirii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la diferențierea socială. Procesul era unul obiectiv. Conform documentului patristic din 374, inegalitatea de avere exista încă de atunci-sfârșitul secolului al IV-lea, în sânul obștei sătești din nord-estul Munteniei. Consolidarea proprietății private (individuale), inclusiv a proprietății funciare sub forma posesiunilor din vatra satului, rezultate din defrișări și desțeleniri individuale, se accentuează. Statutul politic impus de migratori a dus la schimbări în sânul obștei. Astfel, funcția de conducere îndeplinită în cadrul obștei devenea tot mai mult, în aceste secole, o funcție socială
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ceea ce a dus la acumularea de bogății-germen al destrămării obștei ca unitate economică și socială anterior existentă. Concret, punctul de plecare l-a constituit obștea sătească, în cadrul căreia cele două forme de proprietate-coexistente-a obștei asupra pământului întreg al comunității și posesiunea (proprietatea) individuală asupra lotului de pământ (arabil) primit de către membrii ei, adică proprietatea obștească și cea privată, au creat condițiile obiective favorabile diferențierii. Funcțiile sociale deținute de unele persoane, obligațiile membrilor obștei față de aceste persoane, consecințele materiale concrete ale instituirii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
favorabile diferențierii. Funcțiile sociale deținute de unele persoane, obligațiile membrilor obștei față de aceste persoane, consecințele materiale concrete ale instituirii dominației politice a alogenilor au adâncit diferențierea socială deja existentă.16 Aceasta a dus la însușirea de către fruntașii obștei a unor posesiuni individuale de pământ, sfârșind prin aservirea materială (economică) a unor membri mai săraci ai ei, până atunci liberi. Progresul economic, surplusul de produse agricole au constituit baza obiectivă a repartiției inegale a bunurilor și a pământului, a prelevării surplusului de către
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în regiunile dunărene, apoi, sprijinit de "mulți cumani" și berladnici (turanici), el pătrunde pe teritoriul Haliciului. De-aici rezultă că prezența efemeră a lui Rostislavici în teritoriile din sudul Moldovei nu implică apartenența acestora la statul Halici. Nici acordarea de posesiuni la Dunăre unor cneji ruși de către împărații Bizanțului nu poate fi interpretată ca o dovadă a extinderii teritoriale a cnezatelor rusești. Localitățile menționate, în letopisețele ruse, nu se aflau în teritoriile est-carpatice, ci erau supuse autorității Haliciului. Cele mai sudice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui iulie 971, Sviatoslav, încercuit, cu forțele militare epuizate, a cerut pace și s-a ajuns la o înțelegere între cele două părți, în urma întâlnirii dintre împăratul bizantin și cneazul rus. Conform înțelegerii, Sviatoslav se obliga să nu mai atace posesiunile bizantine în zona Dunării și în Crimeea și erau reînnnoite vechile privilegii comerciale din tratatele anterioare, inclusiv în Pont (Marea Neagră). Înfrângerea și abandonarea de către Sviatoslav a cetății Dorostolon însemna extinderea frontierelor Imperiului până la Dunărea de Jos (gurile fluviului). Cronicarul bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bârsei, în nord-estul Munteniei și sud-vestul Moldovei. A fost o înjghebare politică și ecleziastică distrusă de invazia tătară din 1241. Regalitatea ungară și papalitatea urmăreau extinderea prezenței lor în teritoriile românești extracarpatice, adică în ceea ce se numea "Cumania". În 1222, posesiunile cavalerilor se extind dincolo de munți, probabil la cotul Carpaților. În felul acesta, coroana ungară își extindea influența (dominația) în Țara Severinului, ținut strategic stâpânit de ducele Glad din Banat, în secolul al X-lea, dar ocupat de regele Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
venituri și foloase, slujitorii regelui urmau să vină acolo din cinci în cinci ani, "spre a le strânge, dar jumătate din acestea reveneau cavalerilor. Țăranii din regat (rustici), de orice stare socială și neam, erau opriți să pătrundă în noile posesiuni ale cavalerilor, doar sașii și "teutonii" erau îngăduiți să se așeze la sud de Carpați.34 Acesta este textul Diplomei Ioaniților, din care se desprind o serie de concluzii de ordin istoric general. Astfel, se confirmă, în primul rând, că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
presupunea defrișări în comun și împărțirea egală a loturilor de pământ arabil-fiecare țăran primea câte trei loturi de pământ pentru "asolamentul" practicat de obști. Loturile de pământ arabil nu constituie proprietate privată a familiei, ci doar puteau fi transmise în posesiune urmașilor pe linie masculină. Intrarea în obște se putea face numai cu acordul întregii comunități săsești, iar noul venit avea drepturi egale și aceleași obligații. Pădurile, pășunile și apele erau folosite în comun (ca și în obștile românești), indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militar al Hoardei asupra sudului Dunării. Despre spațiul aflat sub dominația Hoardei, în 1320-1321, cronicarul arab Mufaddal specifică: "De la Porțile de Fier-Vidin (Dunăre) până la Horezm și Sudak, și de la Bulgar (ia) la marginile Constantinopolului stăpânește sultanul (hanul) Özbäg". Despre întinderea posesiunilor mongole o indicație indirectă este oferită și de o bulă a papei Ioan XXII (1316-1334) din 26 februarie 1318, unde se delimitează domeniul episcopului de Caffa, "în părțile tătărești" (ad partes Tartarorum): eparhia sa cuprinde teritoriile "de la Varna, în Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hotarele brodnicilor, iar de la Hălmeag, stăpânire de curând dobândită sau în curs de cucerire de la cumani, se coboară până la Dunăre. De fapt, era o înfeodare a toată Cumania, un nou trimis regesc (pristald) vine și instalează pe frații cavaleri în posesiunea recent obținută dincolo de munți. Dar statul Ordinului teutonic, aflat sub protecția Sf. Scaun, ca "proprietate a Sf. Petru", s-a lovit, tocmai datorită noilor sale succese, de împotrivirea tenace a episcopului Transilvaniei, care a dus în final la intervenția armatei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al XIII-lea, valul de intoleranță confesională dezlănțuit împotriva schismaticilor a cuprins ansamblul lumii ortodoxe aflate în raza de acțiune a statelor catolice. Sub deviza suprimării "schismei", a pornit ofensiva lumii catolice împotriva adepților ei și spolierea lor de posesiunile deținute. După 1204, în regatul ungar apar semnele unei noi atitudini față de confesiunea ortodoxă: lăcașurile erau preluate spre "reformare", iar ierarhia bisericească era atacată. În această nouă orientare, un rol decisiv a revenit conciliului Lateran IV din 1215: papalitatea a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rege, Ladislau IV. Față de campaniile Ungariei la sud de Dunăre (în Bulgaria), Litovoi, voievodul vasal de peste Olt, trebuia să ia atitudine: promițându-i-se Țara Hațegului, ca răsplată, el va ajunge la un conflict cu regele Ladislau tocmai pentru această posesiune (Iorga). Se pare că domnia de la Argeș a urmașilor lui Seneslau nu avea să intervină în acest conflict, ceea ce a dus la întărirea prestigiului său-aceasta îi permitea o viitoare însușire a teritoriilor de peste Olt. Astfel, la începutul domniei tânărului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a venit cu oaste lituaniană în Podolia, pentru a o supune, dar nu știm dacă a urmărit să respingă pe moldoveni sau să înfrunte pe feudalii locali. Această relatare este verosimilă căci, în 1393, cînd cneazul Witold al Lituaniei atacă posesiunile lui Feodor Koriatovici, domnul Moldovei, Roman I, trimite ostași pentru a întări garnizoanele cetăților din Podolia. În concluzie, între 1382-1390, între hotarele statului Moldova era înglobat tot spațiul carpato-nistrean. Încorporarea teritoriului de sud-est a Moldovei se situează în timpul domniei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]