777 matches
-
meu mult mai multă dragoste și prețuire decât în trecutul care mi-a adus destule și substanțiale neplăceri. Parcă și natura s-a hotărât să participe la bucuria mea prin aceea că, dacă până ieri vremea era nebuloasă, cu cer posomorât și uneori răzvrătit, astăzi beneficiez de o prea frumoasă, luminoasă și însorită zi de primăvară, care s-a angajat să topească rapid stratul de zăpadă și să trecem cu încredere la primăvara naturii și a fiecăruia dintre noi. Pe lângă telefoanele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bre omule? — Nu știu. — Nu știi? Aău, nu mă-nnebuni! Tre’ să fii aci pen’ ceva. Pe negrii-i aduc tot timpu’ degeaba, da’ mneata, dom’le, tre’ să fii aci pen’ ceva. Iți spun drept că nu știu, repetă posomorât bătrânul. Stăteam și eu cu alții-n față la D.H. Holmes. — Ș-ai șterpelit un portofel, ai? — Nu. L-am ocărât p-un caraliu. — Și cam cum i-ai zis? — Comunis’. — Comnis’! Ăăau! Dac-aș zice eu c-un pulițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
frenetic, tribal; un cor cânta în falset, insinuând ceva despre a face dragoste toată noaptea. — Îmi pare rău, spuse agentul Mancuso, cu inima aproape sfărâmată la auzul dificultăților financiare ale doamnei Reilly. — Ei, nu-i vina ta, dragă, spuse ea posomorâtă. Dac-aș pune ipotecă pe casă... Nu putem scăpa altfel? Ce zici? Nu, doamnă, răspunse agentul Mancuso, ciulind urechile la niște tropote care se apropiau. — Copiii care apar în programul acesta ar trebui să fie toți gazați, spuse Ignatius, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când va vedea această scenă. Ceva mai violent! Agitați armele mai amenințător! Strâmbați-vă! Răcniți! Unii dintre voi ar putea sări de câteva ori, dacă sunteți atât de amabili. Râzând, îi urmară indicațiile, toți, în afară de cele două femei care țineau posomorâte stindardul. În birou, domnul Gonzalez o privea pe domnișoara Trixie cum se lovește de rama ușii, făcându-și apariția pentru ziua aceea de muncă. În același timp, se întreba ce poate să însemne zgomotul cel nou și violent care izbucnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
flăcări. Dinspre tabernaclu se auzi din nou muzica. Dorian plecă să vorbească cu un grup de prieteni, ignorându-l anume pe Ignatius, așa cum făceau toți ceilalți de față. Se simțea la fel de singur cum se simțise la liceu, în ziua aceea posomorâtă când, într-un laborator de chimie, experiența pe care o făcea produsese o explozie, arzându-i sprâncenele și speriindu-l. Șocul și teroarea îl făcuseră să se scape în pantaloni și toți cei care erau în laborator se prefăceau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
O să te târâie după el de la un motel prăpădit la altul. Ai să sfârșești prin a te sinucide. — Am să mă mărit dacă vreau, băiete. Nu mă poți opri. Nu mai poți. — Omul acela e un radical periculos, spuse Ignatius posomorât. Dumnezeu știe ce orori politico-ideologice ascunde în mintea lui! Te va tortura sau poate și mai rău. — Cine naiba ești tu să-mi spui mie ce să fac, Ignatius? Doamna Reilly privi spre fiul ei care își dădea aere. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
devii altceva, ceva mai mult, așa cum o băteau mătușile ei la cap zi și noapte. Fiindcă nimic nu avea să se schimbe În timp și fiindcă acea posomorală avea să fie acolo Întotdeauna, putea continua să-și păstreze același sine posomorât. — Azi e ziua mea, a anunțat Asya surprinzându-se până și pe ea, din moment ce nu avusese nici cea mai mică intenție să declare asta. — A, da? a Întrebat cineva. — Ce coincidență! Astăzi e și ziua fetei mele celei mici! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
roți, fără chei cu care să poată intra. — Ce se petrece aici? De ce nu mi-a răspuns când l-am Întrebat de chei? La cine sunt cheile? Întrebă Kitty, privindu-și prietena cuprinsă de disperare. Nu știu! zise Desert Rose posomorâtă. Sincer, În momentul ăsta numai de chei nu-mi pasă. Abia acum Înțeleg de ce, cu vreo două săptămâni În urmă, la New York, Charlie nu-mi răspundea la telefon când Încercam să obțin aprobarea lui pentru ramele mari. Evident, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și comunismul părțile lui bune. — Da, avea niște părți bune, aprobă Kitty. Acces gratuit la educație, la sănătate, siguranță socială. — Evident că avea, continuă Carlos entuziasmat. — Da, dar imaginea de ansamblu era atât de-al naibii de cenușie și tristă, zise Kitty posomorâtă, privind spre casa lui Harrison Ford. Nu am să regret niciodată, niciodată! — Ha, iar aici totul e roz, nu? Dar dacă zgârii rozul de la suprafață o să găsești și aici mult, mult cenușiu. Ai fost vreodată prin centrul Americii? — Nu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nebuna aia din New York mă sună din cinci În cinci minute pe mobil. I-am spus că sunt În Los Angeles, dar ea sună Încontinuu și mă amenință cu poliția. N-a ieșit prea grozav călătoria asta, zise Desert Rose posomorâtă, băgându-se În pat. — Îmi pare rău, să-mi spui dacă te pot ajuta cu ceva, zise Kitty, cumva rușinată de nefericirea lui Desert Rose, În contrapunct cu imensa fericire pe care o simțea ea. 15 Victime colaterale sau Norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Înapoi la rulotă și să asculte ultimul episod din drama numită Charlie. Intră din nou În hotel, În căutarea lui Diane. Îndreptându-se abătută spre bar, ridică privirea și, spre surprinderea ei, Îl văzu pe Ted venind din direcția opusă, posomorât. Cu siguranță se Întorsese s-o caute și, nemaigăsind-o la bar, era la fel de dezamăgit ca și ea. Se opri brusc, zâmbi, se repezi spre ea de parcă jucau scena de final a unui film de dragoste marca Hollywood și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
după care m-a anunțat că fusesem condamnat la moarte. „Cum adică?” am întrebat eu liniștit. „Tribunalul a luat această decizie”. Eram în continuare liniștit. „Și cum urmează să fiu executat?” „Dresez acum un câine special pentru dumneavoastră, mă lămuri posomorât Hingherul. Vă va sări la beregată.” „Moarte prin mușcătură, vasăzică”. „Da, domnule sculptor”, încuviință el. „Și de ce-ai venit să mi-o spui?” „Pentru că vă simpatizez”. Bănuisem totdeauna că un om care iubea câinii atât nu putea fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
timpul că o să fie vandalizată și că astfel o să putem scăpa de ea, dar vandalii o lasă în pace. Se duc în schimb și scriu tot felul de porcării pe terenul de joacă. Ralph se uită la fața sumbră și posomorâtă a bărbatului. Oare de ce astfel de oameni se angajează întotdeauna în poziții mărunte de autoritate? — Ca să spun drept, am inițiat o campanie pentru păstrarea ei, cred că e minunată. Bărbatul dădu ochii peste cap și se îndepărtă, lăsându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ai spus. În tot cazul, continuă Henrietta, refuzând să se dea bătută, dacă a fost în aceeași zi, nu se pune. E o șansă de unu la un milion. Doar că a fost exact atunci când trebuie să fi rămas însărcinată. Posomorâtă, Fran luă o gură din ceaiul tare, menit s-o calmeze, pe care i-l pusese în față Henrietta. Stăteau în bucătăria cu mobilă de stejar decolorată a Henriettei, în care domneau ordinea și o atmosferă foarte domestică, deși Henrietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mă gîndesc la bikini. — Bikini? o privesc eu Îngrozită. Glumești? N-am mai purtat bikini de cînd aveam șaisprezece ani. Știu, nici eu, dar tot omul are dreptul să viseze. Pariez că Lisa poartă bikini, zice ea, cu un chip posomorît. — Mda. Și mai pun pariu și că arată fantastic. Mă trîntesc lîngă Trish și ne uităm amîndouă la burțile noastre revărsate. Crezi că pot să scap de asta În două luni? Privesc și eu la a mea și zic: — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o armă. Spune-i Gailei că ești gata să poruncești depunerea în secret a cadavrului lui Romilde în apropierea unui zid de biserică, să zicem cea izolată și necunoscută de la Gruse. O fulgerare vestind interesul s-a citit în ochii posomorâtului meu prieten. S-a gândit o clipă, după care a spus surâzând: - Tu, Stiliano, ești în stare să faci din propriile greșeli un avantaj. Cred că este o idee bună. Mâine o s-o văd și am să-i vorbesc. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era șeful general al curții. Punea în mișcare toată lumea. De dimineață până seara se auzea, de la grajduri și până sus, în odăile cele mari ale casei, vocea lui puțin răgușită; și, odată cu ea, Ghighinei îi venea în minte și chipul posomorât al vătafului. Avea o figură de om pregătit să dea cu parul. Doar când apărea spătarul Gongea, fața vătafului se lumina instantaneu, iar el devenea bun de pus la rană. Altfel, se făcea că n-aude ori mormăia ceva. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un morgon pe-acolo, care amplifica legătura. Morgonii aceștia sunt niște ființe jalnice, pe care Zogru le strivește fără milă ori pe unde îi ies în cale. Arată ca niște hârtii mototolite, cenușii, de fapt, ca niște fețe boțite și posomorâte ce se rostogolesc peste tot și se prind nebunește de mințile oamenilor, care nici măcar nu pot să-i vadă. Sug melancolia picătură cu picătură și, cu cât cer mai mult, cu atât omul le dă. Când vede oameni cu morgoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
profesor coordonator Cârlescu Maria Dragostea nu are limite Am pășit pe plajă fredonând. Pe cer încă mai străluceau câteva stele învinețite rămase din puzderia de peste noapte. Marea cânta straniu, prelung și neînțeles. Ascultam cântecul valurilor. Aerul era pictat în nuanțe posomorâte și o liniște ca de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
noastră, am evitat-o pe Bunica și m-am ținut pe lângă mamele mele. Tot ce îmi doream era să plecăm de acolo, dar în timp ce ne pregăteam să ne întoarcem la Succoth, Lea a venit la mine cu o față cam posomorâtă. - Bunica spune că trebuie să rămâi aici la Mamre timp de trei luni, a spus ea. Rebeca a vorbit cu tatăl tău și totul a fost stabilit fără ca eu.... S-a oprit când mi-a văzut fața, eram copleșită, rănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Samantha, ești cel mai inteligent avocat din anul tău. Și muncești cel mai mult. Ce IQ ai zis că ai ? 600 ? — Taaaci. Îmi pironesc privirea în mocheta bleu și Guy râde. — Cât fac 124 ori 75 ? — Nouă mii trei sute, spun posomorâtă. Ăsta e singurul lucru care mă enervează la Guy. De când aveam cam zece ani, am fost în stare să fac înmulțiri de numere mari în cap. Dumnezeu știe de ce, pur și simplu pot. Și toți ceilalți se mulțumesc să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
citit. Carter Spink. Preț de câteva clipe, nu mă pot mișca. Melissa vrea să se angajeze la Carter Spink ? — Ăsta e... încerc să vorbesc pe un ton firesc. Ăsta e numele firmei la care aplici ? — Ei, nu știu, spune Melissa, posomorâtă. E cea mai tare. Dar e incredibil de competitivă. E foarte greu să te angajezi la ei. Pare de mega lux ! spune Eddie, răsfoind paginile strălucitoare, fiecare ilustrată cu câte o fotografie. Ia uite ce birouri ! Îl privesc cum dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tot, le spun printre suspine. Și îmi pare rău că vă las așa, fără preaviz. Știm că ai luat decizia corectă. Nu e vorba de asta. Trish se șterge iar la ochi. — Suntem foarte mândri de tine, intervine și Eddie posomorât. — În fine ! Trish face eforturi să-și revină și ia o gură de cafea. Am hotărât să țin o cuvântare la conferința de presă. Sunt sigură că presa se așteaptă să iau cuvântul. — Categoric, zic, ușor bulversată. E o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aud pe Lissy cum se chinuie să găsească ceva pozitiv de spus. Ei, măcar știi sigur că n-ai trecut neobservată, spune Într-un final. Măcar n-or să te uite imediat ce ai ieșit pe ușă. Bănuiesc că nu, spun posomorîtă. Am și eu vreun mesaj ? — A ! Ăăă... nu. Adică a sunat tatăl tău, dar... Îhm... știi și tu... n-a fost... Șovăie, apoi se oprește. — Lissy. Ce-a vrut ? Urmează o tăcere. — Se pare că verișoara ta a cîștigat nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să fii un pic mai Înțelegătoare. — Nu, Lissy, are dreptate, spun supărată. A avut dreptate tot timpul. Dacă mi-aș fi ținut pliscul, nu s-ar fi Întîmplat nimic din toate astea. Iau sticla de schnapps și-mi umplu paharul, posomorîtă. Așa e, relațiile sînt ca niște bătălii. SÎnt o partidă de șah. Și eu ce m-am apucat să fac ? Mi-am aruncat toate piesele pe tablă din prima și am zis „Poftim ! Ia-le !“ Iau o gură de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]