3,622 matches
-
tematice, Ilie Constantin operează "secționări după planuri alese cu grijă pentru a revela în opera studiată aspecte neprevăzute și semnificative" (Charles Mauron). De altfel, la originea acestei cărți a stat o antologie bilingvă (în română și franceză) de poezie românească postbelică, realizată de același autor, Carrefour/ Răscruce. Firește, în prezentul volum comentariile autorului se află pe primul plan, dar cititorii vor avea și șansa unor ilustrări de excepție, menite să deschidă apetitul pentru poezia cu adevărat valoroasă. Genul acesta de critică
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
înainte de 1989, Gheorghe Grigurcu era cunoscut și apreciat în calitate de critic literar, în vreme ce despre poezia sa se vorbea, mai degrabă, en passant. Prin Ilie Constantin, Gheorghe Grigurcu are parte de o revizuire critică, în urma căreia urcă vertiginos în topul poeziei românești postbelice: "Rodul inspirației sale lirice, adunat în volumul antologic, de peste șase sute de pagini, Un trandafir învață matematica, apărut în colecția "Ediții definitive" a editurii Vinea, justifică amărăciunea pe care o va fi resimțit. Ne aflăm în fața unuia din cei mai fertili
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
au făcut ca numărul celor deportați și uciși să fie mai redus la noi decât în țările vecine? Sunt evreii cei care au introdus și sprijinit regimul comunist în România? În ce măsură originea etnică a influențat destinul unor intelectuali în perioada postbelică? Care sunt astăzi formele de manifestare ale antisemitismului și cum se adaptează evreii născuți în țara noastră la condițiile de viață din Israel? Iată doar câteva întrebări la care Leon Volovici încearcă să răspundă refăcând traseul propriei sale existențe de la
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
de principiu, cu o anumită flexibilitate, deci fără practicarea unui dogmatism rigid. Mă gândesc, în această categorie, la G. Ibrăileanu și, mai ales, la E. Lovinescu. Cronica literară, practicată în largul făgaș al modernismului, la modul lovinescian, are în perioada postbelică buni continuatori în Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ion Pop, Alex Ștefănescu și alți câțiva, nu mulți, legați de un grup sau de o generație în curs de afirmare. De cealaltă parte sunt criticii individualiști, capricioși, polemiști, vedetiști, tip Paul Zarifopol
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
această a doua ediție e deci bine venită. Ea face un act de dreptate - chiar dacă nu și de reparație - imaginii esențiale a unui scriitor pe care, la rândul meu, îl consider de maximă importanță artistică și culturală în literatura română postbelică. Virgil Nemoianu explică foarte bine, încă din așa-numitele Observații introductive, și apoi în textul rezumativ și concluziv de la sfârșit, Doinaș intrând în istorie (inițial, o conferință la Academie), rolul major al lui Ștefan Aug. Doinaș în asigurarea unei continuități
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
cu superioritate chiar și momentele cele mai delicate sau dezagreabile ale existenței. Departe de gălăgia și reflectoarele vieții publice, cu modestie, dar și cu încredere în propriile-i argumente literare, Constanța Buzea este una dintre poetele foarte importante din perioada postbelică. Cu siguranță, lirica sa merită mai multă atenție din partea criticii literare.
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
și simplu, verdictul neiertător aplicat nesincerității. în dialogul cafenelei sau în arena politicii. Cafeneaua e deocamdată aici, în atelieru-mi de pe Armeană, în fața unei cafele negre. Inductoare de irepresibile idiosyncrasii. Era statuia aceea care începuse să bîntuie și prin Europa imediat postbelică, ostașul sovietic eliberator, cu brațul stîng pe sabia de lîngă șold, în cel drept ținînd la piept pruncul emblematic. Ce șansă colosală a avut continentul, opunîndu-se, cu imediată inteligență, perfidului prefabricat asiatic! Din seria hidoșeniilor tip Vera Muhina. Dar și
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
obiectivitate a reprezentării, personaje consistente, conflict bine structurat. El tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de o originalitate profundă, nu decorativă, și care l-a impus, în anii '60, în rândul celor mai importanți scriitori români postbelici. Nuvela Acasă, din volumul Vară buimacă (1967), se plasează la această cotă valorică înaltă, impresionând înainte de toate prin perfecta echilibrare, într-un sens funcțional, a componentelor prozastice. Descripțiile scurte și pregnante, dialogul impregnat de individualitatea locutorului, de felul său de
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
Bozoncea, stăpânul hoților, îndrăgostit de Didina. Rivalitățile mocnite îi vor aduce în cele din urmă detronarea, moartea și furtul iubitei. Lumea stabilă a săracilor și a negustorilor este alternată cu lumea mobilă și violentă a hoților. Groapa iese în epoca postbelică, nu încape îndoială, dintr-un gest de inconformism. Este rezultatul unei eschive față de realismul socialist. Tânărul prozator Eugen Barbu știe foarte bine capcanele proletcultismului și încearcă să le evite. Dacă s-ar fi orientat spre clasele sociale tradiționale (țărănimea, muncitorimea
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
tinerilor, prin anii 1970-1980, nu a fost un cuvînt la modă, ci doar o apariție pasageră, legată mai mult de preferințe individuale ale unor vorbitori. De altfel, cuvîntul nu e înregistrat nici în studiile despre argou din perioada ante- sau postbelică, nici în primele glosare și nici în majoritatea glosarelor și dicționarelor monolingve sau bilingve publicate după 1989 (T. Tandin, George și Anca Volceanov, George Volceanov; la ultimul apare termenul caștaliu, care ar putea avea o legătură cu cașto). În Nina
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
substanțială. Și totuși - precizarea se află într-o paranteză, dar privește, după părerea mea, o chestiune esențială - "rămâne de scris o carte despre continuitatea elitelor conducătoare în Franța și în Germania de la cel de-al doilea război mondial la perioada postbelică" (p. 107). Această continuitate mi se pare cu adevărat cheia problemei, pusă în umbră foarte puternic de propagandă și de fapt, din păcate, puțin conștientizată de marele public, din cauza confruntării ideologice din perioada Războiului rece. Cum a fost, de pildă
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
O posibilă explicație a ignorării lor ulterioare ar fi exilarea la Paris, via Israel, a autorului, în 1959, în urma acuzațiilor de sionism și a citării într-un proces politic intentat vechii sale prietene Milița Petrașcu. Oricum, Enciclopedia exilului literar românesc postbelic a lui Florin Manolescu îl ignoră.ș...ț Primul critic important care îl valorizează în perioada comunistă este Mihai Zamfir, în studiul despre Poemul românesc în proză și în Antologia poemului românesc în proză. Autorul include producția lui Costin în
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
despre ceea ce azi sunt socotite premise ale dezvoltării, prin configurarea istorică a unui capital social pozitiv, legat de cultura muncii, de etica acumulării, de moralitatea prosperității specifice middle-class-ului constructor al capitalismului popular occidental, așa cum s-a configurat el în anii postbelici. Literatura lui Ioan Slavici poate dezvălui resursele culturale ale capitalismului popular de azi, cu mai puțini baroni în Banatul începutului de mileniu și mai multă bogăție pentru mai mulți, în timp ce aiurea, în tradiția aristocratică, ierarhizată medieval în lumea românească de
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
Tudorel Urian Monica Lovinescu este, probabil, cea mai importantă autoare de scrieri autobiografice din literatura română postbelică. Volumele sale de memorialistică (La apa Vavilonului) și cele șase volume intitulate modest, Jurnal, alcătuiesc o istorie a comunismului românesc, văzut dinspre ambele capete ale Cortinei de Fier, cu gesturile sublime ale unor oameni pentru care libertatea gândirii era bunul
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
se înscrie pe linia Jarry (din Ubu Roi, firește), Orwell, Ionesco. Este un soi de utopie negativă, cu aluzie la regimul politic din România comunistă (în care s-ar putea, pe alocuri, recunoaște chiar și comportamente occidentale din perioada imediat postbelică). Absurdul este dens, la nivelul cuvintelor se cască o prăpastie între semnificat și semnificant, decriptarea mesajelor devine imposibilă, dialogurile sunt lipsite de conținut. Chiar dacă impresia de straniu a ansamblului este covârșitoare, privite de foarte aproape textele sunt aproape realiste și
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
fixată definitiv pe niște fundamente ale normalității, sensibilității și bunului gust, într-o armonie familială pe cât de solidă, pe atât de predictibilă. Au întâmpinat cu entuziasm sfârșitul războiului, convinși că lumea va reveni la rosturile ei firești și primii ani postbelici au fost de frenetică și inconștientă sărbătoare. Apoi, după abdicarea Regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, totul a basculat într-un coșmar inimaginabil. Părinții le-au fost arestați, schingiuiți, condamnați la ani grei de închisoare pentru crime de nimeni știute
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
și semne (1982), în emergența postmodernismului. Există, firește, mulți autori mai longevivi decât el - dar aici nu este vorba despre vârsta efectivă, a omului, ci de vârsta creativă, a scriitorului. Nichita Stănescu a parcurs pe cont propriu etapele poeziei românești postbelice și, mai mult decât atât, a mers mereu în avangardă. A tot defrișat terenuri virgine (malițioșii ar putea adăuga: și terenuri feminine...), a căutat și a croit drumuri noi, oferind literaturii noastre una dintre șansele ei de maturizare și împlinire
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
bănuitori față de disciplina ca atare a istoriei literare, în pofida faptului că mari critici dinainte scriseseră cîte una, nu numai Iorga, dar și Lovinescu și Călinescu. Nu vreau să vorbesc în numele tuturor, dar oare de ce atîția dintre criticii merituoși ai generațiilor postbelice au publicat panorame sau metamorfoze și nu istorii literare? Dincolo de mode și timp, explicația stă cu certitudine într-o rezervă de natură morală față de fatala ideologizare a oricărei tratări istorice a literaturii". E vorba de o atitudine naturală în fața unui
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
transparență stilistică: firul speculativ poate fi urmărit pe toată întinderea desfășurării lui. Greu de imitat, scriitorul este ușor de citit. Aceste calități ale cărții sunt suficiente pentru a înscrie Viața pe un peron în rândul operelor reprezentative ale literaturii noastre postbelice. Dar mai este ceva, important, care se adaugă pe talgerul balanței critice, o altă greutate a romanului ce poate fi descoperită de la prima lectură. Apărută în 1981, la începutul deceniului în care totalitarismul comunist și paranoia ceaușistă și-au atins
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
schimb, aș ține la o abordare mai puțin trivială și mai puțin interesată a eternei probleme a listelor, v-aș putea cita un pasaj al lui Dan C. Mihăilescu referitor la îndelung comentatul triptic al lui Nicolae Manolescu (Literatura română postbelică): "și dacă tot ne-am oprit la absențe (marea pricină de scandal a cărții), să ne întrebăm de ce a fost salvat în noua arcă manolesciană Dumitru Popescu (Muzeul de ceară), în absența unor nume precum Petru Popescu, B. Nedelcovici, Mihai
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
are nevoie de periodice inspecții metrologice care să-i testeze precizia verdictului, afinitățile elective ori viciile de constanță. Mai ales că alcătuirea unui canon nu e în nici un caz un spectacol cu ușile închise. Să vă amintesc că Literatura română postbelică e mai curând o antologie de editor decât una de autor? Să vă aduc oare aminte că regula gazetăriei literare impune - din șapte-n șapte zile - și cărți care n-au ce căuta în vreun top valoric, dar pe care
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
literară, vol. I-III, 2003-2004). Critic serios ce se mișcă cu lejeritate și dexteritate printre zeci și zeci de autori și, referințe, dovadă stând și alte cărți ale sale precum Provinciile imaginare, Ion D. Sârbu și timpul romanului, Literautra română postbelică între impostură și adevăr, Nicolae Oprea își permite totuși surprinzătoare neglijențe sintactice, tip o frază din două propoziții susținute fiecare printr-un gerunziu, dar fără predicat verbal (p. 23); folosește dezinvolt termeni improprii sau forțați, cum ar fi stridentele expresii
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
inima pe dl Michael Finkenthal că nu împărtășim nicio prejudecată bizuită "pe distincția de rasă" ori de confesiune religioasă, că am avut buni prieteni evrei (precum pe nedrept neglijatul Florin Mugur, unul dintre numele de mare valoare ale literelor române postbelice), că cel dintîi scriitor pe care cu emoție l-am cunoscut în carne și oase a fost un evreu, Ury Benador. Înainte de plecarea definitivă în Occident a d-lui Norman Manea, i-am luat un sonor interviu, injuriat de condeiele
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
revoluție unor chestiuni care țineau de politică. Care priveau ca fiind cel puțin stranie, dacă nu pur și simplu aberantă, o asemenea deschidere voluntară a oamenilor de cultură spre o zonă a societății devenită la maxim de grețoasă în România postbelică. Dacă singura soluție de supraviețuire pentru literatura română în timpul regimului comunist fusese să se ferească cât mai mult de nămolul ideologic, într-o perioadă în care politica nu era de fapt decât un instrument de represiune în mâna unui grup
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
și aici), ci profesioniști ai scrisului (!). Nici faptul că o parte din critica românească se lansează după 1990 într-un proces al revizuirilor literare lansat de pe poziții etice, că se străduiește adică să desțelenească de bălăriile ideologice solul literaturii române postbelice, totodată arătându-se dornică să participe la noua viață politică a României, nu era de natură să-i ajute prea mult pe cei aflați în confuzie. Pentru a clarifica lucrurile, în timp ce unii oameni de cultură aleg să facă propriu-zis politică
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]