1,576 matches
-
poet și poezie este una modernă, artistul fiind văzut ca mântuitor al ființei umane căzute sub vremuri apocaliptice, de Kali Yuga. Cu alte cuvinte, poezia împrumută valențele salvatoare ale creștinismului amenințat de tara secularismului modern. Ironia se-ndreaptă către poetica postmodernistă care se leapădă de literatura clasică și modernă, cool fiind să scrii „poezie” fiziologică, fără urmă de pudoare, cu scârne de mahala, încât „transfrontalierii” n-au făcut decât să înlocuiască lozinca lui Marx și Engels „Proletari din toate țările, uniți
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
plânge, bineînțeles, cu un nod în gât. Sergentul îl acuză pe insolitul cumpărător că este căutător de nod în papură, invitându-l la post ca să-l sature de noduri. (La papura verde). Procedeul este facil, desigur, dar intră în jocul postmodernist al parodicului. Textele în care excelează Ion Iancu Vale sunt de largă respirație lirico-epico-dramatică, de esență onirică, dar încifrând situații existențiale grave (Urmărirea, Dialog redus, Triplu proces de conștiință, Năprasnica fobie a lui Policarp Resteu ș.a.). O „disertație” a unui
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
Autorului Daniel Vighi: "Insula de vară" Cronică de Al.Florin ȚENE Romanul lui Daniel Vighi, "Insula de vară", Editura Polirom, 1999, este un exercițiu superior de transcriere a unor amintiri, înșurubate în real, cu tehnici și metode pe care proza postmodernistă o presupune. Descrierea unor întâmplări dintr-o localitate de mult uitată în haloul copilăriei fuzionează cu disertația și prospectarea melancoliei provinciale cu "toate zbenguielile ilicite". Un dualism cultural se găsește sub aceeași privire. Un ochi al prozatorului scormonește prin cotloanele
INSULA DE VARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375126_a_376455]
-
de a le incita curiozitatea și pasiunea pentru lectură, care au drept consecințe, dezvoltarea limbajului, îmbogățirea vocabularului, trezirea simțului estetic și nu în ultimul rând, dragostea pentru lectură. De ce a ales autoarea un autor clasic, inclus în canon și unul postmodernist, ca să-și ilustreze teza abordării povestirii în ramă? Nu este dificil de aflat. Parcurgând paginile lucrării, se pot descoperi, pe lângă metodele moderne și tradiționale de lectură și unele propuneri originale care pot servi acestui nobil scop: sădirea în mlădițele școlii
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
în vreme ce aurul din filonul poeziei în scriere clasică se extrage greu, prin minerit anevoios și trebuie topit și turnat în forme cu mari eforturi și multă combustie. Cadența și rima imprimă cantabilitate care place minții și simțurilor. Poezia modernistă și postmodernistă lipsită de cantabilitate este foarte puțin poezie, este mai degrabă... zicere, înșiruire cugetativă de cuvinte seci și reci care rar izbutesc să formuleze metafore sublime, esențe... Dar și poezia în versificație clasică, dacă nu izbutește cu măiestrie împletirea melodică a
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
articol publicat la 2 martie 2016 pe „STARPRESS (valcea-turism): „Din păcate, multe din cenaclurile apărute în timpurile noi, cuprinzând tineri sau vârstnici deschiși spre nou, interesați de tot ceea ce > inclusiv în creație, s-au axat, aproape în exclusivitate, pe fenomenul postmodernist, oglindind < > în care scriitorul poate și chiar < > tot ceea ce-și dorește. Scriitori hotărâți să respingă orice normă, să iasă, așadar, întru totul, din orice tip de normalitate. Arta, literatura, devenea un joc cu orice fel de convenție, opera literară
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
acum celelalte cărți de poezie ale autorului, o continuare a provocărilor realității evocatoare liricii sale, în stilul său foarte personal. Blânda sa comunicare lirică vine cu o tonalitate numai a lui, o rostire inconfundabilă. I s-a spus că este postmodernist, optzecist, melancolic ... Citește mai mult Paul Blaj- Belgia, drogherii și avarii în ploaie( ultimele poeme antume)Din nou, un album de artă poetică marca Paul Blaj, la Editura Napoca Star, vine să întregească poesisul acestui scriitor din stirpea celor aleși
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
acum celelalte cărți de poezie ale autorului, o continuare a provocărilor realității evocatoare liricii sale, în stilul său foarte personal. Blânda sa comunicare lirică vine cu o tonalitate numai a lui, o rostire inconfundabilă. I s-a spus că este postmodernist, optzecist, melancolic ... III. LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016, de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. Letiția Vladislav- Viața într-un pumn de lacrimi, Grinta 2016 Viața într-un pumn de
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
original gata format, care emite versurile de maniera valorii lor de întrebuințare și nu a valorii lor absolute ca artă, poți afla acel obiect de consum literar, rar realizat chiar de postmodernism, chiar de poeții consacrați în domeniu. Un poet postmodernist deplin se găsește greu, date fiind teoretizările acestui curent ( în pondere Mircea Cărtărescu, la noi, i-a trasat caracteristicile, i-a delimitat cerințele, problematica și strategiile). Nicolai Tăicuțu cultivă această metodă de scriere utilizând experiențele cotidiene, autoreferențialitatea, ironia și autoironia
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
original gata format, care emite versurile de maniera valorii lor de întrebuințare și nu a valorii lor absolute ca artă, poți afla acel obiect de consum literar, rar realizat chiar de postmodernism, chiar de poeții consacrați în domeniu. Un poet postmodernist deplin se găsește greu, date fiind teoretizările acestui curent ( în pondere Mircea Cărtărescu, la noi, i-a trasat caracteristicile, i-a delimitat cerințele, problematica și strategiile).Nicolai Tăicuțu cultivă această metodă de scriere utilizând experiențele cotidiene, autoreferențialitatea, ironia și autoironia
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
în revista „Ramuri”, 1968. A publicat mai multe volume, din care amintim: Semănătorul de limite, 1981, Cocheta pasăre din ochi, 1995, Testamentul vesel, 1997, Shinto - calea zeilor, 1998, Crily - floare de lotus, 2000, Pulsatoria - sonet glosă, 2001 și Năstrușnicitelnic - roman postmodernist în aforisme, 2007. În același timp, domnul Janet Nică semnează în mai multe antologii publicate la Craiova, Cluj, Botoșani și Petroșani, între anii 1993 și 2004. Valoarea scrierilor au adus poetului și criticului mai multe diplome de excelență și premii
VIRTUTEA LITERARĂ LA CRAIOVA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369254_a_370583]
-
diferită de pronunțata și constant valorificata, până acum, formulă proprii poeziei clasice de dragoste. Discursul liric abandonează rigorile prozodiei clasice și optează pentru posibilitățile de expresie ale versului alb/ liber, sensibil contaminat de extetica „minimalistă” sau „autenticistă” a poeziei noastre postmoderniste. Fapt trădat atât de predilecția subliniată pentru universul citadin din care decupează secvențe cenușii, anoste de decor dezolant, asficsiant, precum tratarea frecventă a unei problematici de factură existențială: „Ploaia biciuie/ cenușiul blocurilor/ cu o furie nebună/ imitație timidă/ a lacrimilor
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
arborii/ pe marginea străzii/ în orașul/ cu oameni triști/ umbre/ ce se aventurează în cotidian,/ curge șiroaie/ peste asfaltul negru/ de supărare/ la un colț de stradă/ un bișnițar zgribulit/ încearcă/ să-și vândă marfa...”. Aproprierea, deocamdată timidă, de poezia postmodernistă este evidențiată mai ales de epicizarea consistentă a discursului liric, situat, cu rezultate notabile, în registru de expresie parabolic, alegoric, simbolic. Într-o asemenea manieră (în accepția de formulă poetică) izbutește, de exemplu între altele, o remarcabilă poezie cu valoare
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
-o eroic altădată Univers un jubilant regim de lectură. Să fim lucizi: formidabilele strategii narative ale englezilor, americanilor (dar și, mai puțin, ale francezilor, spaniolilor, italienilor) înglobează situații extrem de paradoxale, unele în vecinătatea derapajelor psihice (aici, da, acești occidentali sînt postmoderniști!), dar... dar... capacitatea narativă ca atare e, fără exagerare, cea a unor Balzac, Dickens, Twain, Flaubert... M-au convins, irefutabil, în acest sens, nume actuale, deja notorii David Lodge (Schimb de dame, Ce mică-i lumea!, Meserie), Ian McEwan (Grădina
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a statutului ei de știință și a „scientificității” metodelor ei. Aceste dezbateri, violente și patimașe uneori, au creat nu numai un curent de idei, ci și o antropologie paralelă (dacă nu chiar o antiantropologie prin vehemența negației) - „critică”, „reflexivă”, „interpretativă”, „postmodernistă”. Începută printr-o reflecție asupra autorității etnografice, această dezbatere a ajuns să pună la Îndoială chiar legitimitatea antropologiei ca știință: astfel, s-a negat statutul de știință al antropologiei. Altfel spus, capacitatea sa de a oferi cunoștințe, empiric verificabile, și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Național de Poezie, Târgoviște; 1985; Concursul de Creație Literară al Municipiului București) și unul pentru eseu (2003; Concursul Național de Eseu „Mihai Eminescu”, Cluj-Napoca). Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1991. Riscând un deficit de accesibilitate, iar după erupția textualismului postmodernist marginalizarea datorată unei poetici inactuale, D. a adoptat cu ostentație tipul de lirism gnomic, mitizant în notă arhaică, experimentat de Nichita Stănescu sau de Cezar Baltag. Emisia e solemn lapidară, poetul având fascinația tăblițelor cu înscrisuri cuneiforme și, ca Ion
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu sarcasm (ca în Doctrina) - poetul pune în lucru tehnici textuale postmoderniste: patosul e minat de ironie și mai ales de spirit ludic, pretutindeni apar semnale că viața e un joc aleatoriu (un „zar” aruncat), trăirea o poetică, lumea un text, inima un scriptorium, iar iubita ispititor dezgolită e însăși „poezia așa cum
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
mai accentuat amprenta asupra fizionomiei revistei (Aurel Pântea, Mircea Popa, Octavian Schiau, Iacob Mârza, Cornel Tatai-Baltă, Vasile Moga, Ion Buzași, Ileana Ghemeș, Stelian Obiziuc, Rodica Chira ș.a.). Revista începe să-și contureze un profil puternic ancorat în fenomenul literar contemporan postmodernist (colaborări de la Angela Marinescu, Al. Mușina), cu largă deschidere spre fenomenul românesc și european (Vintilă Horia, Paul Goma, Yves Broussard, Henri Michaux, Pierre Emmanuel) și spre recuperarea critică a unor momente și figuri literare oarecum eclipsate. Poezia este reprezentată de
DISCOBOLUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286793_a_288122]
-
tare a unui tip de roman numit epopeic-simbolic (mitopoetic), a cărui descendență este urmărită până la Thomas Wolfe. În special în dimensiunea sa metapoetică modelul melvillian este proiectat ulterior asupra romanului american și european modern, urmărindu-i-se tentaculele până la narațiunea postmodernistă. Nu numai poetica și exegeza de text profită de pe urma acestei practici interpretative, ci și un anumit tip de comparatism intertextual, folosind opera unui autor drept grilă de referință pentru comentarea altor opere, din timpuri și din spații culturale diferite. Hermeneutical
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
fi fost cel mai sistematic discurs alternativ față de cel al puterii, ideologiile estetice asumându-și, în diverse etape istorice, un rol activ în schimbarea socială. Iar elementul cultural portant, locomotiva care a tractat garnitura literaturii a fost conștiința critică. Paradigma postmodernistă parvine în România ceaușistă, printr-un efort critic (subteran, disperat), să țină pasul cu Vestul. Traducător asiduu din literaturile anglo-saxone în română, tălmăcitor și comentator al culturii românești peste Ocean, C.-P. este exemplarul unei specii mai degrabă rare: teoreticianul
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
Virgil Nemoianu, Anatomia Balenei albe, „American Studies International”, 1983; Adrian Marino, De ce anti-mimesis? JL, 1990, 50-51; Cristian Moraru, Intelectual Diaspora and Critical Spirit, „Romanian Review”, 1990, 4; Virgil Nemoianu, Filologi români în America, RL, 1991, 3; Cristian Moraru, Mică vitrină postmodernistă, CNP, 1991, 38; W. Baker, Recent Work in Critical Theory, „Style”, 1992, 4; Cristian Moraru, Interpretare și pedagogie. Pentru o revalorizare a poststructuralismului, CNP, 1992, 1-2; Românii, 96-97; Laurence M. Porter, „Hermeneutical Desire and Critical Rewriting”, „Yearbook of Comparative and
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
neștiințific la un moment dat, creaționismul a fost eliminat din conținuturile transmise prin școala formală în urmă cu mai multe decenii. Anii ’80 au adus o revitalizare a ideii necesității socializării acestei paradigme, ecou al concepțiilor relativiste specifice noului curent postmodernist. Așa se face că, de pe la sfârșitul deceniului trecut, în școlile din anumite state americane se acordă același timp de predare pentru creaționism și evoluționism. Un studiu propriu (nepublicat) a arătat cum s-au modificat textele selectate în manualele de literatură
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sociale pe baze raționalist-științifice. Această criză a luat forma unei noi orientări influente, atât în filosofie, cât și în științele sociale: postmodernismul. Haralambos și Holborn (2004, p. XIII) identifică în gândirea sociologică actuală o conectare interesantă între starea de spirit postmodernistă, caracteristică societăților occidentale, și noua atitudine față de ideea de schimbare prin proiectare științifică. Autorii estimează că sursa acestei orientări o reprezintă pierderea încrederii în știință și tehnologie, scepticismul față de beneficiile planificării raționale, față de eficiența organizațiilor raționale birocratice de a satisface
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
definirea societății ca sistem unitar în teoriile sociologice a fost mereu supusă unor critici majore sub presiunea evoluțiilor teoretice, a perspectivelor ei multiple de abordare, care au subliniat pe rând pluralismul teoriilor explicative, de la cele clasice până la cele funcțional-structuraliste și postmoderniste. În această dinamică a înțelegerii sistemului social, formele de solidaritate socială, rețelele de ajutor și protecție socială au primit accepții dintre cele mai diferite. Astfel, frica față de dezordinea socială, cu efectele ei nocive, necesitatea unui control social al factorilor de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
1993. Colaborează cu proză și eseuri la revistele „România literară”, „Contrapunct”, „Dilema” și la suplimentul acesteia, „Vineri” (la care este redactor), „Luceafărul”, „Echinox”, „Secolul 20”, „Agora” (SUA), „Observator cultural”. La începutul anului 1996 M. publică în „România literară” Un manifest postmodernist, unde schițează conceptul de textualism mediatic. Acesta corespunde unei noi sensibilități culturale. Noua sensibilitate „se manifestă printr-un textualism mediatic ce reunește, în tabloul virtual al romanului postmodern, sinesteziile simboliste, onirismul suprarealist și fantasmele pop-art. Textualismul mediatic folosește în proză
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]