1,516 matches
-
de la modele reale, dintre care cel mai important este chiar cel care se descrie pe sine ca și cum ar fi un altul. „Nu trebuie să povestești în poezie” și „Poezia nu trebuie să fie reprezentare, serie de imagini” - iată cele două postulate pe care I. le neagă programatic. Poemele sale sunt întotdeauna epice, relatează mici întâmplări cotidiene, cu mare atenție pentru descrierea cadrului și a personajelor, se limitează voit la o acțiune aparent banală, exprimată prin gesturile cele mai firești ale protagoniștilor
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
se prezinte cititorului drept un „pentru-altul”. Abandonând semnalmentele și constantele, Biografia... urmărește ce s-a petrecut pe verticala istoriei. Cele două tipuri de abordare se completează reciproc, cea de-a doua fiind o proiecție istorică a grilei conceptuale și a postulatelor metodologice sistematizate în prima. Calmul plat al sensurilor se tulbură, matricea acronă se denivelează, dând naștere unei dinamici semantice. Anumite accepții ale literaturii le surclasează pe altele pentru răstimpuri limitate, urmând la rândul lor să fie învinse și eliminate din
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ce și cum a fost treptat compromisă. Formarea a devenit informare, iar cunoașterea, tot mai metodică, și-a luat ca standard performanța cognitivă (IQ). Anemierea componentei liturgice din cunoașterea teologică a coincis cu dislocarea corporalității din odiseea cunoașterii științifice. Acest postulat n-a fost decât tot opera uneia dintre meditațiile carteziene, care a declarat că omul se naște atunci când visele îi mor. În Occident, academiile au început să echivaleze nașterea subiectului cu apogeul transparenței autocritice a rațiunii. În spatele acestei epistemologii stă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ar rămâne incompletă dacă nu ar interoga relația dintre modurile de conceptualizare ale centrului în tradiția filozofică și literară. S-ar impune deci o analiză a conduitei discursului, care exprimă întotdeauna divergențe existențiale. Modul de a scrie filozofie declină nemijlocit postulatul tacit al unei anumite „conceperi a ființei, a adevărului și a cunoașterii în general” (Martin Heidegger). Încă de la început, raportarea față de „centru” era prezidată fie de geniala dezordine a gândirii aforistice, fie de rigoarea ambițioasă a reflecției sistematice. Există nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atunci desprinsă de contemplația asupra realităților ultime. Fie reificarea stearpă a divinului învinge, fie sentimentalismul pietist debordează. Modernii târzii - aflați deja în posesia briciului lui William Ockham (1288-1347) - au apoi toate motivele să suspecteze ineficacitatea mecanic-cauzală și futilitatea logic-matematică ale postulatului existenței lui Dumnezeu. Dintr-un timp al negării unei anumite imagini despre Dumnezeu, modernitatea devine un timp al uitării divinului. Dispar problemele existențiale și rămâne problematica teoretică. În acest punct, exegeza făcută de Mircea Eliade (1907-1986) timpului profan al modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
primelor principii, de a căror demonstrabilitate Aristotel s-a îndoit, arătând caracterul vicios al regresului logic la infinit 2. Scepticii au mers mai departe, punând la îndoială posibilitatea cunoașterii în genere, în timp ce stoicii și epicureicii au admis-o din perspectiva postulatului evidenței percepției. Prolepsis - sau prejudecata, în termeni moderni - a fost acceptată ca o componentă indispensabilă a oricărui discurs (la această concluzie revenind în secolul trecut hermeneutica fenomenologică)3. Clement Alexandrinul a văzut un simplu act de credință în recursul filozofilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de metodologia rațiunii carteziene și refutată apoi în postmodernitate - nu intersectează aparatul conceptual al teologiei de la Niceea. Pe scurt, sensul teologic al „întemeierii” trinitare nu poate fi contestat cu premisele antifundaționaliste contemporane. Ceea ce cade mai ușor pradă criticii contemporane este postulatul autorului, care propune un alt tip de inteligibilitate teologică - o raționalitate „care refuză să identifice temeiul în altceva decât însăși mișcarea Duhului, care se acordă spontan, după plac, în afara oricărui cadru instituțional imaginabil”. Reperele tradiționale ale creștinismului istoric (i.e., Scriptură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
premise general acceptate, miza polemicii părea să fie definirea raportului dintre „religia naturală” și „religia revelată”. Replica antideistă a teologilor a rămas foarte puțin ascultată, iar în canonul formării inteligenței europene de mai târziu episodul apologetic (începând cu Pascal și postulatul celui de-al treilea ordin, sesizat prin organul invizibil al „inimii”, până la încercările apologetice ale episcopului Bishop Joseph Butler din Anglia) a fost ignorat fără remușcări de către „enciclopediști”. Critica noțiunii de revelație coincide cu deconstrucția conceptului de inspirație (testimonium Spiritus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
occidentali. Părinții greci au considerat, fără excepție, că natura Dumnezeirii este incognoscibilă pentru orice facultate de cunoaștere umană, „infinit distanțată”1 de increatul naturii divine. Nici un context existențial nu poate oferi cunoașterea naturii lui Dumnezeu. Faptul că Yannaras deduce din postulatele apofatismului esențialist - adică din recunoașterea imposibilității cunoașterii naturii divine - existența fie și germinală a unui agnosticism letal ni se pare, de departe, un abuz hermeneutic. Urmând generalităților aplicate de Heidegger istoriei gândirii occidentale, Yannaras nu distinge cu precizie momentele de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
posibilităților reale ale elevilor (vârstă, sex, stare de pregătire anterioară, potențial fizic și psihic etc.). Atât definirea obiectivelor educaționale, cât și celelalte momente ale activităților educaționale, determinarea conținuturilor, alegerea metodelor, stabilirea ritmurilor de învățare, trebuie să țină cont de principalele postulate ale principiului: a) În ceea ce privește accesibilitatea: - să se țină cont de posibilitățile și de disponibilitățile reale ale celui ce învață, cât și de dificultățile obiective întâmpinate; - dificultatea sarcinii de învățare trebuie să se situeze la „nivelul proximei dezvoltări” (cu puțin deasupra
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
reușita activităților didactice, venim în sprijinul studenților de la specializarea științe juridice cu o serie de exemple de proiecte didactice (fie de curs, fie de seminar), la diverse discipline incluse în planul de învățământ. Structura respectivelor proiecte, având în vedere și postulatul enunțat în preambulul temei despre proiectare, este prea puțin standardizată, lăsând libertatea fiecărui propunător în a-și stabili acea structură a proiectelor care vine cel mai bine în întâmpinarea propriilor interese, credințe și trăsături de personalitate. 8.4.2. Proiectele
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
reflectării și spiritul de partid În cultură (Pavel Apostol). Iată câteva fraze culese Întâmplător: «Expluzarea ideilor morale din artă coincide cu momentul primelor manifestări conștiente ale proletariatului român și Își trădează conținutul său de clasă Îndreptat Împotriva mișcării muncitorești, prin postulatul pe care se bazează: eliminarea preocupărilor sociale ale oamenilor de artă, Într-un moment În care ele erau determinate de apariția și prezența activă a clasei muncitoare În configurația vieții sociale. Teoria maioresceană a culturii argumentează În favoarea șovinismului burghezo-moșierescă» etc.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de citire a limbajului nonverbal inconștient. Giacomo Casanova, Histoire de ma vie, Robert Laffont, Paris, 1993, p. 332 (Coll. Bouquins). Simone de Beauvoir, La vieillesse, Gallimard, Paris, 1971. Am încercat să critic simplismul unor teze sociobiologice, subliniind în special ariditatea postulatului biologic conform căruia bărbații și femeile sunt diferiți și, prin urmare, nu se înțeleg prea bine. Pornind de la acest postulat, trecem de fapt pe lângă tot belșugul de asemănări dintre ei. Vezi: Philippe Turchet, Pourquoi les hommes marchent-ils à la gauche
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Simone de Beauvoir, La vieillesse, Gallimard, Paris, 1971. Am încercat să critic simplismul unor teze sociobiologice, subliniind în special ariditatea postulatului biologic conform căruia bărbații și femeile sunt diferiți și, prin urmare, nu se înțeleg prea bine. Pornind de la acest postulat, trecem de fapt pe lângă tot belșugul de asemănări dintre ei. Vezi: Philippe Turchet, Pourquoi les hommes marchent-ils à la gauche des femmes?, Montréal, Les Éditions de l’Homme, 2002, p. 302. Având în vedere că el este cel care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mișcărilor relative ale soarelui și planetelor sistemului solar enunțate de Kepler, pe de altă parte 51. Pe temeiul acestei derivări, Kant va fi îndreptățit să atribuie un anumit gen de necesitate „empirică” sau „materială” legii gravitației. Dacă potrivit unuia din postulatele gândirii empirice este necesar „ceea ce este determinat ca fiind în acord cu realul după condițiile universale ale experienței”, atunci legea gravitației va putea fi apreciată drept necesară. Căci ea este în acord cu anumite corelații reale - legile lui Kepler - potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cel pe care îl împărtășea este susținut de reprezentări pe care nu ezita să le caracterizeze drept „religioase”. Einstein evalua teoriile fizice fundamentale în primul rând din punctul de vedere al „perfecțiunii interne” - punctul de vedere al reducerii numărului de postulate logic independente necesare pentru cuprinderea datelor experienței, precum și cel al unor cerințe tot mai înalte de simetrie și de invarianță pentru ecuațiile teoriei 18. Rațiunea acestei preferințe este clară. Einstein considera teoriile fizice care sunt superioare din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
asemenea distincții, Kant tinde să opună orizontul moralității orizontului experienței în termeni ca absolut și relativ, necondiționat și condiționat. Din această perspectivă vom putea înțelege mai bine și sublinierea opoziției dintre imperativul categoric și imperativele ipotetice, dintre legea morală, ca postulat al rațiunii pure, și principii ale acțiunii care pot fi justificate numai prin examinarea consecințelor aplicării lor, adică pe baza experienței. În multe pasaje din Imm și Crp transpare cu claritate preocuparea autorului de a evidenția opoziția dintre legitimarea sau
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Windelband.” (Op. cit., p. 62.) 49. Op. cit., p. 64. 50. Vezi Op. cit., p. 72. 51. Ibidem, p. 104. 52. Vezi Op. cit., îndeosebi pp. 126-128 și 140-146. Concluzia va fi că libertatea, nemurirea și existența lui Dumnezeu sunt susținute de Kant „ca postulate morale, ca propoziții metafizice cerute necesar de faptul moralității. Ceea ce speculația (teoria) primea numai ca posibilitate de gândire, practica îi garantează existența. O existență garantată de morală este un obiect de «credință raționalăă”. (p. 135.) 53. Ibidem, p. 199. 54
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în mod semnificativ Religia în limitele rațiunii pure. Țelul sau sensul ultim al acțiunii libere, al acțiunii conduse de rațiunea practică, este „binele suprem”. Iar premisele necesare ale binelui suprem sunt existența lui Dumnezeu și nemurirea sufletului. Kant le numește postulate ale rațiunii practice pure, în sensul că numai existența lor face posibil binele suprem, înțeles drept reunire a purtării virtuoase și a fericirii. Dumnezeu, ca ființă perfectă, și nemurirea sufletului primesc astfel o justificare practică (morală), dar nu o întemeiere
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vieții psihice nu se poate obține satisfacerea decât prin reapariția halucinației primare - acesta este modelul visului - îl face pe Freud să accentueze importanța rolului jucat de regresia temporală: sub impulsul dorinței, aceasta explică transpunerea în imagine, figurabilitatea onirică. De unde și postulatul emis de Freud, conform căruia visul păstrează întotdeauna o ancorare în actual (dovadă resturile diurne) și una în infantil, în dorința ascunsă, reîntoarcere la copilărie ca restabilire mereu posibilă a unei etape anterioare. A visa înseamnă a extrage ceva din
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de la femeie pe care o vrem să fie regeneratoarea vieții noastre politice, ea este ultima noastră speranță. Pentru a răspunde acestei chemări ea trebuie să rămâie în afara cluburilor politice, căci înscrierea ei în cluburi politice înseamnă sporirea agenturii electorale, noi postulate la buget, pierderea razei noastre de speranță. Prin intrarea în cluburi politice, femeia va deveni concurentă la bugetul statului și va zădărnici acordarea drepturilor depline, prin aceea că nu i se vor acorda aceste drepturi, de acela pentru care ea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
biblioteci sau în școala pe care o urmează (...). Avem o școală de literatură (...). Talentul nu-l poate da școala odată cu diploma (...). Scriitorul trebuie să pătrundă în întregime literatura progresistă a poporului nostru de la începuturi până astăzi (...) Iată o serie de postulate pe care nu le poate ocoli nici un scriitor talentat. Dar scriitorul de talent mai are nevoie de o răbdare susținută și de o statornicie rară (...). Fără credință, fără dragoste pentru popor și fără desăvârșită sinceritate și lealitate în ceea ce facem
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
psihanalizei. Ea se constituie într-una dintre fundamentele psihologiei profunzimilor. Totodată, aduce o contribuție considerabilă la analiza legităților și proceselor psihice. Permite lămurirea și ilustrarea mai multor fenomene, cum ar fi refularea, inconștientul, cenzura, conflictele interioare etc. Freud formulează trei postulate ce rezumă funcțiile principale ale visului. 1. Visul este ocrotitorul somnului Somnul necesită abandonul fizic și psihic. Atunci când dormim, pierdem orice control asupra lumii exterioare, dar și asupra propriei lumi interioare. Cel puțin, nu putem exercita o acțiune voluntară sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
acreditarea atât a universalității visului (toată lumea visează), cât și a legăturii indisociabile cu somnul (visăm în fiecare noapte). Astfel, afirmația lui Freud: „Visul este ocrotitorul somnului” definește una dintre primele funcții ale activității onirice. Totuși, la prima vedere, un asemenea postulat poate părea absurd. Am fi mai degrabă înclinați să credem că visul jenează și tulbură somnul. De altfel, este deseori responsabil de trezirea noastră în plină noapte, de emoțiile puternice, de sentimentul că am petrecut o noapte în care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fragmentat, fracționat, neregulat, întrerupt. Încercarea lui Mandelbrot constă în depășirea geometriei parcelare euclidiene, care pierde din vedere complexitatea ansamblului; această teorie nu constituie ceea ce epistemologii numesc „un sistem ipotetico-deductiv”. Nu este construită pe baza unui număr redus de axiome sau postulate cu care pot fi demonstrate numeroase teoreme, ci constituie un limbaj sau o metodă - destul de suplă, în esență - de interpretare a naturii. A studia forma norilor sau a măsura țărmul Marii Britanii păreau întreprinderi pe cât de fanteziste, pe atât de „în afara
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]