1,960 matches
-
compozitorului vienez o epopee captivantă, presărată cu aventuri ilicite. Schubert a trăit puțin și cu precădere retras, cu o notorietate mărginită mai curînd la cercul prietenilor, potriveala ingrată a istoriei respectînd clasica regulă că, în materie de lauri, gloria vine postum. În necrologul apărut pe 27 decembrie 1828 în Allgemeine Wiener Theaterzeitung, portretul compozitorului e schițat sec: „Schubert a trăit doar pentru artă și pentru un mic cerc de prieteni”, iar acuratețea verdictului se impune prin concizie. Cînd trăiești doar 31
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
romantică). Aici, Mihai Zamfir face un adevărat tur de forță. Premisa interpretării sale decurge din observațiile lui Petru Creția, conform cărora relectura lui Eminescu trebuie să înceapă de pe poziții editoriale mai realiste. Din această perspectivă, clasica împărțire în antume și postume nu se justifică. Ea se datorează exclusiv unei serii de accidente istorice. (De la perfecționismul incurabil al poetului la îmbolnăvirea lui subită, de la ediția Maiorescu la ediția Perpessicius și de aici la întârzierea publicării manuscriselor.) Firesc ar fi, spune Creția, și
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
sînt rare în carte, pierdute fiind în masa unei limbi erudite, dar fără tresărire de viață. Ce este uimitor e că toate solemnitățile vin din partea unei naturi feminine care, în loc să calce pe treapta evocării sentimentale, alege sunetul mat al laudelor postume. La Zoe Dumitrescu-Bușulenga simțirea ia forma conceptului, iar emoția e ferecată într-un lexic profesoral, de rigidă alură memorialistică. Parcă obișnuința didactică i-a uscat seva, iar morga de catedră i-a sleit spontaneitatea. Și astfel intuiești că, pentru viitoarea
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
ar putea înmulți, e vorba de o afinitate profundă, de un stil al emisiilor intelectuale profunde cristalizând în sintagma cognitive. E drept, Montale cel din Satura, 1971, e aproape de ultimul Baconsky, cel din Cadavre în vid, 1971, poate chiar de postumul volum Corabia lui Sebastian, 1978, unde sentimentul declinului lumii, o comună simplitate extremă, propozițiile cotidianului insolit îi reapropie. "Salvia" - cea cu flori intens roșii - salvia poetului din Corabia, poate fi o amintire a copilăriei, mai puțin un ingredient pentru vreun
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
la Partid, fata în schimb are nevoie de bani, dar nu se află nicidecum într-o situație limită. Este vorba despre sume mici de bani, iar modul de a-i obține este cel puțin hilar și nu conferă nicidecum gloria postumă a celor două legende americane. De ce își procură Bughi banii în acest fel, din moment ce nu are nevoie de un astfel de expedient? Probabil că aceasta este soluția pe care el o dă blazării, plictiselii, mediocrității unei existențe surogat, cu un
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
de mulți alții, pentru că este de mare succes - în care aceleași întâmplări sunt înfățișate din perspectiva mai multor participanți și, de asemenea, nu chiar un necrolog pe mai multe voci aparținând unor prieteni, cunoscuți, cronicari, etc, solicitați de un biograf postum. J.M. Coetzee cel din Vara s-a întors - ca și J.M. Coetzee, autorul acestei scrieri - la Capetown, după ani petrecuți în America și Anglia. In 2007, patru doamne și un domn schițează trăsături de caracter, calități și slăbiciuni - mai ales
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
urmăresc" una sau două cărți publicabile. În orice caz, această recapitulare finală este, probabil, textul cel mai „liber" din întreaga mea Viață, la propriu și la figurat. Nu sunt preocupat nici de dimensiunile manuscrisului, nici de editare, nici de punerea postumă în valoare, ci doar de reconstituirea cât mai fidelă a adevărului „meu". Fără inhibiții și fără ipocrizie. Ceea ce, constat tot mai mult, nu este ușor. În același timp, este și textul cel mai dificil dintre toate. Căci a rememora, fie
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
Viața unui om singur. (Cartea, incendiară din câte se pare, conține referiri nu tocmai flatante la o bună parte dintre personalitățile culturale ale momentului. E probabil și unul dintre motivele pentru care autorul a decis ca ea să fie publicată postum.) Luni dimineață, la ora nouă, articolul, semnat de Simona Chițan, era disponibil integral pe Internet. Printre cei încondeiați de Marino se numără G. Călinescu, Emil Cioran, C. Noica, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Mircea Dinescu, Eugen Simion. Citatele sunt elocvente. Nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6538_a_7863]
-
că din această situație dramatică numai Dumnezeu, în care până de curând nu crezuse, îl mai poate salva. Dar Dumnezeu nu-l ajută în viața pământească, în prezentul trăit cu disperare. Păcătosului nu-i rămâne decât să spere în mântuirea postumă. Căci nu există mântuire decât în viața de apoi.n
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
pauză de 60 de ani între prima lui carte de succes și cărțile autobiografice ulterioare conținând mărturia unui incest similar.) Amy Belette, deținătoarea manuscrisului, care a fost vreme de patru ani iubita, secretara și infirmiera lui Lonoff, se împotrivește dezvăluirii postume. Uitarea i se pare preferabilă unei faime bazate nu pe meritele operei, ci pe specularea a ceea ce a fost senzațional sau sordid în biografia autorului: „Omul care-și supraveghease fiecare cuvințel, omul care născocise toată viața lui ficțiuni ajunge, după
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
din jurul anului 1300 î. Hr., l-a însoțit în sarcofag pe Ani, un scrib regal, și reprezintă documentul cel mai bine păstrat din Egiptul antic. El descrie judecata la care era supus fiecare defunct pentru a-și dobândi dreptul la „destinul postum solar", judecată care cuprindea două faze: psihostasia și „confesiunea negativă a păcatelor". Psihostasia, „cântărirea" sufletului, presupunea o procedură precisă, ce i-ar putea interesa pe poeții de azi (și nu numai pe ei): inima defunctului, unde era localizat sufletul, se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6460_a_7785]
-
imboldului de a scrie despre ei. E starea pe care o ai atunci când simți că, în fond, volumul „nu-ți spune nimic". Schopenhauer e un autor care îți spune mult. De fapt e cazul tipic de gânditor al cărui destin postum provine cu precădere din stil. Gînditorul din Danzig a știut să scrie altfel, atrăgând și incitând, și în consecință supraviețuind unei epoci care nu-i fusese defel prielnică. Comparat cu Nietzsche, Schopenhauer e cu mult mai coerent și mai temeinic
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
fascinează cititorul de azi la generația războiului este în opinia mea potențialul membrilor ei, valorificat parțial sau deloc, din motive istorice, valoarea nerecunoscută din motive subiective sau din cel al neîmplinirii ei. Autoarea studiului se referă pe larg la destinul postum al Albatrosului, mai precis la cel al principalilor săi colaboratori care s-au risipit în direcții divergente. Geo Dumitrescu și Virgil Ierunca, Mihnea Gheorghiu și Dinu Pillat, Dimitrie Stelaru și Mircea Streinul. Ce ar fi devenit, în condiții de minimă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
sub același acoperiș. Asta a fost prima mea antologie - darul meu pentru poporul rus. St.D. - Așadar, ai avut o bună bază de pornire pentru ceea ce întreprinzi acum. Si ca material, și ca experiență. Dar simți vreodată că faci dreptate postumă unor poeți uitați sau nedreptățiți în epoca lor? Ev.Ev. - În afară de selecția versurilor, eu scriu și câte un articol despre fiecare poet în parte. Până acum, am scris peste patru sute. Și, în plus, scriu câte un mic poem pentru fiecare din
Evgheni Evtușenko „Eu însumi sunt o parte din Rusia“ by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Journalistic/6380_a_7705]
-
vedem în moarte un banal episod sau o anostă stingere. Ne încăpățînăm să le privim sfrșitul ca pe o confirmare a adevărurilor pe care le-au susținut. Alți oameni au voie să moară simplu, dispărînd dintr-o dată și fără ecouri postume, dar filozoful nu. La el, moartea se cere a fi argument de retorică și tresărire de atitudine, așadar o prelungire funerară a ideilor vii, și ni s-ar părea o inconsecvență ca tocmai el să îndure un sfrșit lipsit de
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
tot ceea ce este uman1. Roth nu s-a sfiit să declare că este scriitor înainte de a fi evreu, producând stupoarea cercurilor evreiești tradiționaliste. Tot Roth s-a declarat adversarul emigrației evreiești din Europa postbelică, considerând-o un soi de succes postum al lui Hitler care dorea să golească bătrânul continent de evrei. Unul dintre ultimele romane ale lui Philip Roth este The Human Stain, tradus de Cornelia Bucur cu titlul Pata umană și apărut la Editura Polirom în 2003. Fundalul narațiunii
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
medicală franceză Archives Internationales de Physiologie (Liège). Tot atunci trimite patru comunicări la „Societatea de Biologie" din Paris, precizînd rolul pancreinei. Dacă și-ar fi scris textele în limba română, Paulescu ar fi fost pierdut și fără putință de apărare postumă, dar cum articolul apăruse în Franța într-o revistă de prestigiu în domeniul medicinei, reacțiile n-au lipsit. Din păcate, articolul a fost citit de cîțiva cercetători americani și, drept ecou al credulității cu care savantul și-a publicat concluziile
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
cu clocotul de ambiții din universul literar românesc, ești silit a recunoaște că, fără adversități și orgolii, lumea literelor ar fi de o serbezime tare plicticoasă. Și totuși, Tolstoi pare mai resemnat și, detaliu ce anticipează într-un fel destinul postum al operei amîndurora, mai conștient de năpraznica ivire a lui Dostoievski, nobilul de la Iasnaia Poliana intuind că în autorul Crimei și pedepsei se ascundea adevărata cauză a viitoarei sale eclipsări: „Am fost scriitor și scriitorii sînt cu toții orgolioși, invidioși, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6116_a_7441]
-
inginer, dedicîn-du-se literaturii. în timpul războiului, a fost reporter de front, fiind printre primii comentatori ai Holocaustului. Criticile la adresa colectivizării și a represiunii politice au dus la interzicerea cărților sale, gloria lui Grossman fiind, ca și a lui Bulgakov sau Pasternak, postumă. Intr-o zi, Liudmila Niko-laevna îi spuse soțului că l-a întîlnit pe administratorul blocului și că acesta îl ruga pe Strum să treacă pe la administrație. începură să-și dea cu presupusul, în legătură cu ce ar putea să fie această chemare
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
de cuvinte pe care le ridică la rang de categorii. A filosofa înseamnă a recomanda un mănunchi de expresii ca drept mijloacele cel mai potrivite pentru a sesiza misterul existenței. De cît de inspirate sunt ele depinde și cariera lor postumă, iar atunci cînd tehnicitatea lor e seacă pînă la repudiu interior, atunci soarta lor nu are viitor. Acesta e cazul lui Husserl, un gînditor al cărui declin își are cauza în deficiența de nerv artistic. La pag. 321 stă scris
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
mătuși al cărui obiect îl constituie nepotul, momente sensibile care se înscriu accentuat într-un registru al memoriei afective, precum moartea de bătrânețe a unui câine îndrăgit de copil. Felul acesta de a cântări cu aceeași măsură a unei retrospective postume evenimente care au o pondere diferită în nomenclatorul dramatic exercită atracția ușor hipnotică a unei povești spuse pe un ton relativ egal, ca într-un fel de transă. Prima parte a filmului se închide cu arestarea lui Crulic în Cracovia
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
lui George Călinescu", a scris Dan Negru pe blog. Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Dan Negru: Fac publice numele celor doi AMANȚI by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50310_a_51635]
-
ale lui Nichita vor distinge cu ușurință, în narațiunea întâlnirilor cu acesta, dovezile că și „îngerul blond” îl prețuia pe Aurel Dumitrașcu cu dreaptă măsură. Se cuvine să salutăm efortul editorului Adrian Alui Gheorghe de a ne oferi o imagine postumă completă a universului de creație al unuia dintre cei mai importanți poeți ai generației ’80. Care, datorită acestui efort editorial, are o operă și o posteritate, așa cum alți scriitori dispăruți prematur - l-am amintit pe Dan David - nu au, din
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
și echipei acestuia. Faptul îi aduce, în climatul nelimpezit, din nou acuzația de colaboraționism. Ca și odinioară. Eșecul vieții pare să fie absolut pentru acest scriitor căruia altceva nu-i rămâne decât să-și ia revanșa prin operă, fie și postum. Lucrul se pare că începe să se petreacă. Și o ipoteză : ce s-ar fi întâmplat dacă Petru Dumitriu nu ar fi plecat din țară în 1960, doritor să se spele de păcate în Apus, să-și salveze sufletul, cum
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
o întorce sec, dar încurcat, Leonida. Cel care a examinat cu atenție acest aspect al replicilor, remarcând că are oarece rațiuni rezon al lui Ipingescu și oarece impurități curat al lui Pristanda, este Alexandru Dragomir în Interpretarea platoniciană, cartea lui postumă din 2004. Scrisoarea pierdută ne oferă cele mai multe exemple de lectură rea a replicilor din comediile lui Caragiale. Lectură care i-a determinat pe mari actori să le accentueze caracterul comic până la a le face să pară imbecile. Trahanache suferă cel
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]