5,805 matches
-
sale sînt ca niște cizeluri de argint ale lui Benvenuto Cellini, care era giuvaergiu înainte de a deveni sculptor". Cu toate că bardul român reține din biografia unor Gautier și Leconte de Lisle și condiția lor de "genii neînțelese". În mod cert, "olimpianismul" posturii macedonskiene în raport cu contemporaneitatea filistină e tangent la "impasibilitatea" și "seninătatea majestuoasă" a poeților Parnasului. O prelungire a demoniei romantice are loc la Macedonski sub influența lui Baudelaire, "capul decadenților", și sub cea a unui discipol baudelairian, Maurice Rollinat, care l-
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
contra dilematicilor și revizuitorilor, împinși de-a valma în tabăra dușmană. Bătălii incorecte, ură și însingurare, lovituri pe la spate - cam așa arată lumea literară românească postdecembristă în viziunea lui Eugen Simion, un excelent om de cultură care perseverează într-o postură antipatică, sfătoasă în sensul rău al cuvîntului. Răfuielile au directețea invectivei cîteodată (atunci cînd pun lucrurile la punct cu jurnalul lui Zaciu) sau sînt ironic-caragialești altă dată (replica la S. Damian). Există și texte liniștite, în care Eugen Simion redevine
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
comună în care au fost înmormîntați cîțiva militari germani uciși în timpul retragerii. Războiul e război, și a încerca să prezinți în culori trandafirii faptul că printre victimele sale s-a numărat și tatăl cancelarului Schröder, nu e cea mai onorabilă postură. Ciudățenia e că aceleași posturi de televiziune care numără loviturile de cuțit în cazurile faptelor diverse, încearcă să umanizeze peste poate acțiuni de război. Din cîte a înțeles Cronicarul din toate reportajele tv de la fața locului, soldații germani, care au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
În volum, acele interviuri cu indivizi aflați în marginea culturii sau a societății, pur și simplu, își schimbă complet semnificațiile. Pe o pagină cu rubrica " Cu ochii-n 3,14" ele aveau funcție exclusiv de divertisment, de amuzament. În noua postură, feliile de viață capătă statut grav, tragic uneori - nu chiar întîmplător, cum ar putea crede un cititor naiv, cartea apare în colecția serioasă amintită. Ce conține? Mici "interviuri" cu ingineri ieșiți la pensie, portari, gospodine, crescători de crocodili, revoluționari, vînzători
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
chestiune. Mai întîi e o inadaptare pe care am numi-o, pe filiera lirismului nostru interbelic, metafizică și care se exprimă, pe de o parte, în dificultatea individuației (părăsirea Unu-lui originar), iar pe de alta în indecizia adoptării unei posturi convenabile pe scara regnurilor, a spețelor. Aspirația fiind, evident, refacerea unității prime, poeta se simte orgolios stingheră în existența sa hotărnicită, supusă inevitabilei stări de fragment. "Rodnicia" sa literară beneficiază de viziunea întregului doar în calitate de stimul tîrziu și nu de
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
care, indiferent de motiv, alege sau este obligat să aleagă calea exilului, ca și acela care ajunge un autoexilat în propria țară se confruntă, deopotrivă, cu dificultățile unei poziții marginale, dobândind însă, tocmai prin exercițiul distanței impus de o asemenea postură, o mai exactă, mai lucidă, mai nuanțată înțelegere a lumii și a oamenilor. Ce câștiguri, ce pierderi aduce cu sine experiența exilului? Acestor întrebări și multor altora și-a propus Mircea Anghelescu să le găsească răspunsuri pe măsură, într-un
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
e și cel mai important, e că Justiția încă nu și-a priceput rolul esențial în democrație, ci așteaptă indicații, semnale și alte asemenea impulsuri fundamental dezonorante. Să ne întoarcem însă la cazul în discuție. C.V. Tudor a ajuns în postura de politician votat de milioane de cetățeni și din cauza somnului justiției. Dacă el ar fi fost condamnat, așa cum era normal, de la primele procese de calomnie care i-au fost intentate, C.V. Tudor nu și-ar fi putut fabrica aura de
Nota de plată a lui C.V. Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16365_a_17690]
-
Dacă eu îi conced lui Tamás că îl respect ca om de stînga fără a-l socoti comunist, să-mi conceadă și el mie că pot fi de dreapta fără să fiu fascist. Maniheismul cu pricina nu pune într-o postură proastă doar dreapta, ci, cum se vede, și stînga. Ideologic, confuzia cu pricina este o capcană în care au căzut mulți. 2. Nu e adevărat că intelectualitatea română interbelică n-a opus nimic fascismului autohton. Extrema dreaptă a fost combătută
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
abisala pe tema clonării umane, atît de actuala, încît nu e propriu-zis un SF. Începutul e manifest documentaristic, cu fișarea datelor calendaristice ale performanțelor și legiferărilor în materie și cu intrarea în acțiune aproape firească a super-greului Arnold Schwarzenegger, în postura languroasa de soț și tata iubitor, dar și pilot care nu știe că a fost clonat clandestin de o firmă criminală care vrea să-l ucidă, fiindcă... Ceea ce urmează nu e lipsit de un frison cultural al curiozității, desi coboară
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
de optzeciști în chip programatic, el evocă incontestabil o stare-limită a poeziei, funcționând că o tablă de materii care suplinește materia sau că o listă de bucate care ține locul bucatelor. Dacă purismul caută un absolut himeric al calității lirice, postura intertextualistă caută un absolut himeric al textului. Dar abstragerea livresca e un factor secund față de esențializarea lirica. E un fapt de tehnica, nu de creație. O recunoaștere, nu o cunoaștere (inițiere) în substanță. De aici propensiunea intertextualității spre ceea ce reprezintă
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
știe să capteze atenția, aceasta e ținta lui principală. Extrem de interesant este eseul dedicat "vacanței". Este surprins perfect conflictul atît de "modern" dintre week-end și zilele lucrătoare. Omul modern este împărțit între aceste două vieți paralele, în nici un fel compatibile. Postura sa schizoidă îl face să caute excesul, așa-numita "distracție", în timpul liber pentru simplul fapt că acesta este atît de clar delimitat de timpul "muncii". Problematica "vacanței" este expusă extrem de ingenios. Punctul de plecare este veșnica întrebare din clasele primare
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
Neîmpliniții care-și exhibă micimea n-au clasă. Sînt pur și simplu niște dizgrațiați. * O șansă a creației: de-a adînci atît de mult ceea ce e dat, cunoscut, vechi, încît esența să reiasă în chip halucinant, sfidînd inovația, punînd în postură jenantă artificiul tehnic. Opunînd frisonului novator frisonul tragic al organicității (fatalității). * Talentul ținut în cumpănă de Destin. * În unele împrejurări, continuitatea e o frînă. În altele, o eliberare. Depinde de poezia proprie pe care o putem învesti în raportul cu
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
profesor, creator al unei "Școli literare" clujene, recent decedat, are parte, pe drept cuvînt, de numeroase și ample panegirice (eu însumi am scris nu o dată despre cărțile sale, de așa manieră încît mi-a trimis epistole de mulțumire). Doar o postură nu i se prea potrivește: cea de victimă, exceptînd nefericita aventură a amînării editării unui Dicționar, fapt care, totuși, nu l-a exclus din învățămîntul universitar, nu i-a interzis multiplele deplasări peste hotare, nu i-a impus un domiciliu
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
să insinueze că, el însuși ar putea fi, la urma urmelor, Feodor Mihailovici în persoană. Replica ezitantă a funcționarei ("Dostoievski a murit"), provoacă reacția promptă a lui Koroviev: "Protestez! Dostoievski e nemuritor!" Iată-l, așadar, pe eroul lui Bulgakov, în postura inedită, de comentator ad-hoc al lui Dostoievski. Nu întîmplător am ales ca introducere la prezentarea unei foarte serioase lucrări exegetice consacrate autorului Demonilor un fragment poate mai puțin serios, dar în egală măsură de relevant pentru modul capricios în care
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
departe de jocuri și ambiții mici, se luminează cînd povestesc, iar numele invocate sînt copleșitoare și luminează, în continuare, scena fie că sînt regizori, actori sau scenografi. Ei mai au insomnii și emoții atunci cînd este vorba de teatru. Și postura comentatorului, analistului a fost viciată. Teribilisme de tot felul își fac loc și aici aducînd enorme deservicii tuturor. În acest an, poate mai mult ca oricînd, s-au adîncit tot felul de prăpăstii între regizor și actor, între aceștia și
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
c-r." O veche promisiune de Crăciun Cornel Nistorescu a fost în ultimii ani un editorialist care a putut părea și a și fost altcumva decît confrații săi care, în permanență, au făcut și politică și gazetărie. Nistorescu a adoptat postura editorialistului prodemocrat și de bun simț, postură în care n-a fost iertător nici cu greșelile puterii, nici cu cele ale opoziției. El a tras lovituri usturătoare cam tuturor partidelor mai importante de pe planșeul parlamentarismului. Iată însă că Nistorescu a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
Cornel Nistorescu a fost în ultimii ani un editorialist care a putut părea și a și fost altcumva decît confrații săi care, în permanență, au făcut și politică și gazetărie. Nistorescu a adoptat postura editorialistului prodemocrat și de bun simț, postură în care n-a fost iertător nici cu greșelile puterii, nici cu cele ale opoziției. El a tras lovituri usturătoare cam tuturor partidelor mai importante de pe planșeul parlamentarismului. Iată însă că Nistorescu a găsit de curînd cu cale să o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
care vrea să schimbe pe cont propriu lumea. Reflectînd pe teme socotite de mulți drept marginale și uneori chiar minore, Sontag are ținuta filozofului de calibru, convins că va descoperi un adevăr esențial despre natura umană. Profund neamericană, o asemenea postură stilistică și argumentativă au făcut din autoare o figură mai curînd bizară, seducătoare prin ciudățenia ei mai curînd decît populară ca urmare a inteligibilității ideilor prezentate. Ultimul ei volum publicat, romanul In America, e în multe privințe simptomatic pentru un
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
un loc în firida manualelor școlare. "Clasic și după moarte?", se întreba, în titlul unui text pamfletar, Barbu Cioculescu. Cum ne-am putea apropia de această conștiință duplicitară, reprezentativă pentru era comunistă, dar care, iată, încearcă a-și supraviețui în postura de denunțător al aceleiași ere? Nu ne îndoim că, dacă sistemul totalitar ar mai fi persistat, Titus Popovici nu s-ar fi grăbit a rupe relațiile avantajoase pe care le întreținea cu acesta, încărcat fiind de bani, distincții de tot
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
și pentru alții. Același fenomen obligă la împărțirea societății contemporane în două clase: una de sus, puțin numeroasă, a celor îmbogățiți - cu foarte rare excepții - fără muncă, prin privilegiile economice și sociale pe care singuri și le-au acordat din postura unor înalți demnitari politici; cealaltă clasă, covîrșitoare, a celor de jos, în care se amestecă săracii care muncesc pe salarii de mizerie, obsedați fiind de psihoza prețurilor, cei indolenți și cei scăpătați, care mai cred în "clipa cea repede ce
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
Marius Chivu Acum știu că atunci când am acceptat să fiu redactor la "Cultura" eram destul de naiv să cred că se poate face presă culturală curată doar pentru că tu ești "neînregimentat". Însă numai din postura de redactor, confruntându-te direct cu "finanțatorul", cu "concurența", cu întregul mecanism al scenei culturale și cu toți actorii săi, poți avea o imagine de ansamblu despre cum funcționează condiționările în presa culturală românească dar, mai ales, despre calitatea intelectualului
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
bani din sponsorizări private, aceștia nu pot fi decât bani nespălați. Nu ne interesează cum cheltuim banul public, nici publicul, nici piața, facem reviste; suntem ctitori culturali. Revistele altora au conținut de "rahat": cronici, eseuri, interviuri, anchete; le desființăm din postura de administrator al banului public; atâta timp cât avem legea de partea noastră și o operă în spate, ne permitem să nu avem tact, stil, eleganță sau, după caz, bun-simț. Când angajații au opinii, îi pedepsim cu condica de prezență. Suntem tineri
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
pe autorul - nu numai moral - al întregii, hidoase, întâmplări, Miron Cozma. Era, ce-i drept, un alt personaj decât cel cu care, în cincisprezece ani de nebunie fesenisto-pesedistă, ne-au obișnuit televiziunile. Protejat de claia imensă de păr, el imita postura unor martiri religioși, coborâți de pe frescele murale ale bisericilor în sala de tribunal. Bine sfătuit sau posedând un instinct de conservare cu totul ieșit din comun, Cozma părea însăși imaginea neputinței și suferinței, a unui sfânt intrat pe mâna fariseilor
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
revistă, deci jurnaliști, fie ca universitari, fie cine știe pentru ce altă activitate, poate mai lucrativă". Și încă e foarte bine, adăugăm noi, cînd cei în cauză izbutesc să devină redactori sau universitari, căci nu o dată ei se văd în postura de "liber profesioniști", "libertatea" fiind aci, la modul ironic, echivalentul exercitării unei activități asimilate unui hobby evident nesalarizat... Fie și punînd în discuție asemenea lucruri (id est fluierînd în biserică!), Ovidiu Pecican face într-adevăr figura unui "rebel". Organizîndu-și atitudinea
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
fi vrut. Nu am construit. Am improvizat." Așadar, pe de o parte, recuperarea sensului prin povestire, moralitatea scrisului ca martor al istoriei, scriitorul ca un cronicar anonim, și, de cealaltă parte, tentația gratuitului, a improvizației, a jocului de-a literatura, postura egocentrică, narcisiacă a scriitorului. Dacă vânzarea casei părintești are semnificația despărțirii de trecut, atunci scrierea romanului ar trebui să marcheze un punct la fel de critic. Romanul devine, astfel, sub presiunea trecerii timpului, a îmbătrânirii, a urgenței găsirii unui rost mai înalt
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]