492 matches
-
noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Căuta să sporească în permanență numărul păsărilor pe care le vedea în zonă; observarea păsărilor îl liniștea și-l relaxa așa cum nu mai reușea nimic altceva din viața sa înregimentată. Cormorani, berze negre, egrete indiene de baltă, egrete de vite, potârnichi micuțe, granguri, păsări drongo, spărgători-de-nuci cu burta castanie, barbete și păsări-căutătoare-de-miere, peruși și păsări-care-sug-lapte-de-capră, păsări-care-prind-muște și pupeze. Lista continua, dar visul lui, ceea ce-și dorea mai mult decât orice, era acela de a putea trece în jurnalul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
canale informale (atunci zvonurile sau vagile aluzii erau mult mai credibile decât orice informație oficială), au „transpirat” informația spre teritoriu. Până dimineața, toți s-au lepădat de trei ori de „odiosul și sinistra sa soție” și s-au împrăștiat ca potârnichile. În sediile lor nu mai era, în acea zi, nimeni, în afară de vreun portar rătăcit sau vreo femeie de serviciu. „Revoluționarii de 22 decembrie” au intrat în aceste sedii ca în gară; în toată țara n-a fost nici un foc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lumina blândă a serii și ultimele raze de soare îmi încălzesc umerii. Îți stă foarte bine cu părul așa, apropo, zice el. — A, mersi. Îi zâmbesc nonșalantă. Nu e mare lucru. Fâl. Trecem podețul și ne oprim să privim râul. Potârnichile albe se scufundă în căutarea hranei, iar soarele presară apa cu pete de chihlimbar. Un cuplu de turiști se fotografiază unul pe altul și mă cuprinde un sentiment de mândrie. Eu nu sunt în trecere prin locul ăsta, îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de cămilă sau de miel, spre cel mai cărnos copan de potârniche, se Întind șaizeci de mâini Înfometate, care scormonesc prin carne și sos. Se Împarte, se sfâșie, se devorează. Când comesenii ajung În posesia unei bucăți gustoase, ea e oferită unui vecin care trebuie onorat. Nizam mănâncă puțin. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sa din suburbiile Romei, anunțându-i că aveau să mănânce carne de vânat. Prin vila lipsită de ornamente se învârteau însă niște sclavi bătrâni, de încredere și cam surzi; cea care dirija totul era doica senatorului. Iar când fură aduse potârnichile cu sos, obișnuitul vin de Minturnae, pâinea caldă, scoasă din cuptor, măslinele și brânzeturile de casă, ușile triclinium-ului fură închise și oaspeții constatară că trebuiau să se servească singuri; atunci înțeleseră că previziunile lor se materializaseră în sfârșit: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era o inexorabilă întâlnire cu moartea. Subiectul era însă atât de teribil și de primejdios, încât preț de câteva clipe nimeni nu îndrăzni să-l abordeze; își șopteau unul altuia banalități, aruncându-și câte o privire, în timp ce tăiau bucăți din potârnichile grase aduse de pe colinele din Corfinium. Se gândeau la tânărul din palatele imperiale, căruia moartea îi dădea acum târcoale ca un dulău lăsat slobod noaptea într-o grădină. În cele din urmă, Valerius Asiaticus declară, luându-i pe nepregătite: — Momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de damnatio când trupul lui va fi cald încă. Pentru Senatul roman, damnatio memoriae - condamnarea, ștergerea amintirii unui om și a faptelor sale din istoria secolelor viitoare - era, după moartea fizică, arma politică cea mai răzbunătoare și ireparabilă, aproape magică. Potârnichile fură abandonate în farfurii. Asiaticus porunci: — Imediat, în întreaga Romă trebuie să se dezlănțuie furia. Servitorii voștri, clientes, oamenii de joasă speță din Suburra vor ieși în stradă, vor dărâma statuile, vor sparge lapidariile. Nu trebuie să mai rămână nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care acum lumea îl numește regele din Pontus, îi vom îngădui să-și aleagă singur locul unde se va duce în exil, să-și scrie poeziile. Râseră; unul câte unul, se întinseră din nou în triclinium, începură să mănânce potârnichi și măsline, își turnară vin. Nu era însă o discuție liniștită la sfârșitul prânzului, ci de hotărâri strategice pline de cruzime. Într-adevăr, Polemon, regele-poet, avea să fie alungat dincolo de graniță. A scris o epigramă despre el însuși, ascunsă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
n-a sesizat însă dedesubtul acelor vorbe, le străluceau ochii ca la niște lupi în timp ce înhățau materialul. Grenadele, TT-urile, cuțitele, petardele, sulele, trotilul ăla galben și ce o mai fi dat Dumnezeu. După aia s-au risipit ca niște potîrnichi, zbîîîîrrrr, Părințele, n-aveai să le mai vezi culoarea. — A luat-o razna și el odată cu ceilalți, erau vorbele ei, nu erau vorbe, Părințele, cum poți fi atît de superficial? Era o constatare făcută cu multă acuratețe, era realitatea, deschide
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de culoarea mierii, îmbrăcată într-un costum sport, puse un semn la revista Photoplay pe care o citea, îndoindu-i un colț. — Eu sunt Marjorie Graham, iar Hal și Don sunt afară. Celelalte persoane se ridicară și se risipiră ca potârnichile, de parcă aș fi fost mesagerul diavolului. — Am venit pentru cu Elizabeth Short. A cunoscut-o careva dintre voi? Am primit vreo șase clătinări de cap și vreo șase priviri șocate și triste. Îl auzeam pe Koenig cum urlă afară: — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu căciula în câini, ies la agățat băcăniile cu trufandale de-ți lasă gura apă, se bat pe burtă cu tine magazinele de finețuri, cu corp de balet din fazani și mistreți, atârnați întregi la intrare, mormanele de dropii și potârnichii, stivele de iepuri, aranjamentele exotice ale neînțeleselor și perverselor delicatese marine. 165 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI El, personal, e foarte de acord. Dar cu cine? Nu cunoaște pe nimeni. Cu mama? Nu cu mama și nici cu zăltata
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
guru, guru... De ce-o fi omu păcătos, mă ucenicule, legat de patru pereți, de lucruri? Ptiu! Că-i ascultam adineaori pe ăștia. Mi-e că odată ne lasă starostele și pleacă cu Didina lui, și noi? Ca puii de potârniche... Paraschiv se ridică într-un cot și privi înjur. - Dac-ai să m-asculți pe mine, te fac om, ai auzit? -Ce-i? - Să m-ajuți când ți-oi spune eu... Gheorghe trase cu urechea la ceilalți. 163 - Ce, ți s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a se apleca deasupra bazinului, rămase demn la locul său. Atitudinea acestuia nu scăpă neobservată de sultan, care-i ceru o explicație. „Maiestate, răspunse Abu-l-Kasem, mă tem ca, gustând din sos, să nu mă cuprindă deodată pofta după puiul de potârniche.“ Doamne, iartă-mă! tot repeta maică-mea, fără a încerca să-și țină râsul. Am auzit povestioara asta în legătură cu mai multe personaje din ținutul al-Andalus, și nu mai știu cu adevărat pe seama cui s-o pun; numai că la Granada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a lua o gură de aer proaspăt, de a face puțină mișcare și de a-și reîncărca sufletul cu frumusețile naturii. De data aceasta, ajuns la prima bifurcație a principalelor canale de irigații, observă, pe partea opusă, o pereche de potârnichi. La vedera sa, ele zburară .El trase un foc. Una din păsări căzu. Până să ajungă la ea, frumoasa ființă muri. O puse în tolbă și porni mai departe. Nu mai era mult până să se însereze. Numai ce auzi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în tolbă și porni mai departe. Nu mai era mult până să se însereze. Numai ce auzi, la un timp: piu...piu...piu. și se depărtă, în auz, cu acel trist și repetat piuit. Îl cuprinse o tristețe amară. Biata potârniche! Își strigă perechea. Perechea pe care, eu, ca un criminal, i-am ucis-o! O, cumplită vânătoare! Cumplită îndeletnicire! și, în natură, piuitul nu se mai auzi. În sufletul său, însă, el continua să se audă, neîncetat: piu, piu, piu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sângele meu fierbe în litere ca vinul în butii), în aspirația de a lăsa urme ale trecerii sale, dar, subliniind, în același timp, convingerea că a pune stăpânire pe forța lor năprasnică nu este deloc facil, fiindcă literele fug precum potârnichile, țâșnesc de / sub piatra creierului când calcă noaptea pe ea, / precum ies șobolanii anunțând ciuma, și, totodată, ard cu flăcări mai înalte decât spaima din creier, fiind ca niște țăruși, mai înalte decât coloanele templelor. Exersarea slovei este ritualică, așa cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
numai oamenii de pe moșiile sale, dar și sălbăticiunile codrilor, păsările cerului și peștii din fundul apelor pe care îi vâna cu plasa și cu undița, iar cerbii și căprioarele cu săgeata și cu furca. Avea șoimi cu care pleca după potârnichi și iepuri și cai sprinteni cu care alerga prin văile munților și prin desișurile pădurilor, urmărind mistreții, lupii, urșii, vulpile și alte lighioane. Nu era rău să mai nimicească acele lighioane vătămătoare, dar lui îi plăcea mai mult să fugărească
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
afacerile sale. Parlamentari laburiști și tabloide ridicaseră din sprâncene, scandalizate în fața dezvăluirilor tranzacțiilor de câteva milioane de lire sterline care se realizaseră făcând semn cu ochiul, din fotoliile cluburilor de gentlemani, pe pistele de golf duminică-dimineața sau la vânătoarea de potârnichi din weekend. Deși toate băncile comerciale imlpicate fuseseră achitate de acuzația că acționaseră “în urma dezvăluirii improprii de informații“ despre rata dobânzilor băncii, o dâră distinctă de scandal rămăsese în aer, și era adevărat că un număr imens de acțiuni fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stare de prostrație. Oamenii se împrăștiară vorbind între ei cu glas scăzut, căci gravitatea evenimentelor nu le îngăduia să ridice vocea. În Pretoriu, Vitellius, întins pe tricliniu, golea una după alta tăvile pe care Listarius i le punea dinainte. Prepelițe, potârnichi, iepuri umpluți, pești cu capere, bobi copți, cu sos de coriandru și mărar, mazăre cu slănină și alte mâncăruri delicioase pe care numai Listarius știa să le pregătească dispăreau între fălcile neobosite ale împăratului. Îl invitase la cină pe Allius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
proaspăt. Un soldat câștigă șase sute de sesterți pe an, adăugă, punând țiparul pe masă. Pește proaspăt, dădu el verdictul. — Toate astea costă mult mai mult... Ați mai văzut vreodată atâția țipari și atâția pești exotici? Ați mai văzut vreodată atâtea potârnichi și păsări flamingo, atâția fazani și păuni? Cu cât au fost plătiți pescarii și comandanții vapoarelor care au adus toate astea până aici? Dar vânătorii? Bucătarul-șef trecea prin fața coșurilor pline de pești, urmat de ajutoarele sale. Oftă. — La banchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mult de mîncare. E aiurea că n-am putut să ne echipăm mai bine. Și totuși, avem o grămadă de chestii cu noi. Rucsacul era destul de greu. Da’ azi o să mergem după zmeură. Aș vrea să prind și vreo două potîrnichi dacă pot. Și putem găsi și ciuperci. Tre’ să fim atenți cu șunca, da’ dacă pun untură sau unt nu mai avem nevoie de ea. Poate că i-am dat totuși prea puțin de mîncare aseară. De obicei mănÎncă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să merg la magazin, la domnu’ John, și să iau tot ce-avem nevoie. — Asta nu se poate. — Știu. Da’ tu ce te-ai gîndit să facem? Ar trebui să culegem niște zmeură și eu aș Încerca să Împușc ceva potîrnichi sau măcar una. Putem prinde oricînd păstrăvi. Da’ n-aș vrea să te plictisești de păstrăvi. — Tu te-ai săturat vreodată de păstrăvi? — Nu. Da’ cică mulți oameni se satură. — Eu nu m-aș sătura de ei. De știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să fie vînați, se mai deșteaptă un pic. Da’ Ăștia nu-s fazani. Ăia sînt mereu proști. Ăștia-s cocoși de munte. — Sper că noi o să ne facem mai deștepți. Spune-i să plece, Nickie. — Spune-i tu. — Du-te, potîrnicheo. Pasărea nu se mișcă. Nick Își ridică pușca și cocoșul Îl privi. Nick știa că nu poate să-l Împuște fărĂ s-o supere pe soră-sa, așa că scoase un sunet hîrÎit, zbîrnîind cumva și din buze, ca o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vrea să-l Întâlnesc pe tatăl tău, doctore Gruia. Să depănăm amintiri despre cele trăite Împreună acolo unde de multe ori ne aflam doar noi doi În gura inamicului, care În orice clipită ne putea descoperi și vâna ca pe potârnichi!... “Acum este momentul să pui la cale o Întâlnire cu cei doi cercetași... oameni trecuți prin Purgatoriu. Cât despre asistență, n-ai să ai de ce te plânge” - l-a atenționat gândul de veghe pe Gruia. ― De acest lucru voi avea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]