672 matches
-
nu ești unul de ici de colea. Doar ai stat lângă marele Ștefan vodă cel fără de seamăn. Și cine a stat în fața lui nu are voie să se plângă...Întotdeauna va fi gata să meargă mai departe fără să se poticnească. Așa că nu poți să te faci de rușine în fața slăvitului voievod...Capul sus, conașule!” s-a auzit pe neașteptate glasul țigăncii, venit din înaltul bolților... Nu știu cum, dar aceste vorbe au turnat argint viu în venele mele. Drept urmare, mi-am scuturat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
prinț, tras și el înainte de hățuri. - Ge?! Nu ești în stare să ții un cal! se ascuțise Ada și-i luase din mâini curelele lustruite fin și prinse în cătărămi nichelate. - Am să schimb calul ăsta! N-are trap bun! poticnește! - N-ai să schimbi nimic! zise cu dispreț Ada și se uită la el. S-a ramolit de tot! gândi. Ce sunt ochii ăia galbeni? Stârpitură de viță mare. Nobil am vrut, nobil am." Ea, așa costelivă, era foarte trainică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lacăt închis pe-o aripă de vis. -7- Zbor, născut din mări de dor, ca să luminezi în lume, pe biletul incolor drumu-i rupt, abrupt sub nume; aer acid, imaginea unui zid și pleoapele se-nchid ca o geană de pădure poticnită în secure. -8- Trezit din leșin în lumină, străin într-o lume străină, mă uit mai atent pe hârtie: un sat nou într-o veche câmpie. -9- Un șuierat de locomotivă se pare... mă uit în zare, foarte bine: oare
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
loc, adăugă pentru a-l liniști. Peter zîmbi și-l mîngîie pe creștet făcîndu-i semn să pornească. A stat cîtva timp acolo petrecîndu-l cu privirea, uite-l acolo, abia se mai vede, ai gri-gri-gri, vru să spună grijă, dar se poticni Îngrozitor după prima silabă, gri-gri-gri-gri, nu era nimic de făcut, mîine va pleca pentru totdeauna, cineva o să-i spună că a plecat și că i-a urat rămas-bun cînd Julius va veni la piață să-l caute. Julius porni Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
semn cînd să Înceapă. Dar Julius nu era În stare să miște degetele: se uita țintă la ea, de parcă lipsea ceva pentru ca el să poată cînta. „Hai, hai“, părea că-i spune măicuța și el Îi dădu drumul, dar se poticni imediat, dîndu-și seama că ăsta nu era pianul pe care-l știa el. Se uită Înspăimîntat la măicuță: parfumul, lipsea parfumul; se simțea complet năucit și În spatele lui lumea Începuse să murmure; lipsea parfumul și ăsta nu era pianul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
întoarcem în Iudea." 8. "Învățătorule", I-au zis ucenicii, "acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudea?" 9. Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia; 10. dar dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el." 11. După aceste vorbe, le-a zis: "Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn." 12. Ucenicii I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudea?" 9. Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia; 10. dar dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el." 11. După aceste vorbe, le-a zis: "Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn." 12. Ucenicii I-au zis: "Doamne, dacă doarme, are să se facă bine." 13. Isus vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
de pe canapea. Vin cu tine. Nu! Se răsuci, furioasă, îngrozindu-se până și pe sine. Nu. Lasă-mă pe mine să discut cu el! Blackie Doi urlă. Mark făcu un pas înapoi, cu mâinile ridicate. Apoi ea dispăru în întuneric, poticnindu-se spre mașină. Întrebă la secția de poliție. Duane Cain fusese eliberat. Sergentul Fagan nu era de serviciu și nimeni nu era dispus să-i dea detalii. Noaptea era rece, iar lumea, la fel de lipsită de aer ca un meteorit oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și izbânzi. Am iubit destul de mult soția și cei doi copii, am avut prieteni foarte buni. A existat respect față de părinții pe care i-am adorat, am iubit frații mei și nu m-am îndoit nicio clipă că mă voi poticni în viață. Am fost răsfățat de parfumul florilor, am fost fascinat de ciripitul păsărilor ce își etalau culorile în asfințitul soarelui și am fost atras de mirosul de pește și de nuferi. Hoinărind pe malurile bălților și râurilor am simțit
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
Căci Tu ne-ai așezat lumină neamurilor, ca să luminăm pre cei ce umblă întru întuneric, dar lucrând răul, am iubit întunericul mai mult decât lumina, căci oricine face răul urăște lumina, după cuvântul Tău cel nemincinos. De aceea păcătuind, ne poticnim zilnic pentru că umblăm în întuneric. Dă-ne să viețuim restul zilelor noastre cu ochii minții luminați. Dă-ne să umblăm ca fii ai luminii în lumina poruncilor Tale, albește veșmântul strălucitor al sfântului Botez pre care l-am înnegrit cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
impas cu metoda - planul - scopul - cercetarea; care nu putea opune rezistență când un secund reclama comanda, afirmând că - ce-avea el - avea să dea rezultate. Era ceva bun în asta. Cel puțin o oarecare siguranță, că nu avea să se poticnească ceva, pentru că un singur individ nu putea să-și prostească multă vreme camarazii. De remarcat deci că, proiectul pe care cineva îl punea în aplicare, ori îi ducea mai departe, ori dispărea. Un asemenea sistem ar fi dat cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lui întunecată se profila pe cerul mai puțin întunecat, iar scînteile galbene ale unui foc de artificii luminau intermitent chiar în preajma vîrfului. Lăsă în urmă strada slab luminată și începu să urce, simțind cum piciorul calcă iarba aspră și se poticnește din cînd în cînd de ciobori de cărămidă. Cînd ajunse la foc, din acesta mai rămăseseră doar cîteva flăcărui și o grămadă de bețe carbonizate și trențe. Bîjbîi cu mîna pe pămînt pînă găsi cîteva resturi de carton și hîrtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de ceață, mâinile puștiului luceau, dar fața nu i se înverzise încă, îmi era atât de somn, încât m-aș fi aruncat de pe scaun direct în așternut, ca într-o apă; m-am târât cu greu până la sofa, m-am poticnit de câteva ori și m-am întins acolo cât eram de lung, cu fața spre ei. Nu știu de ce, mă încăpățânam să țin ochii deschiși, aș fi putut să-i văd oricum, începuseră să joace amândoi, țopăiau ca nebunii, săreau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lumina lor mă orbea, cădeau în cerc precis, cu diametrul neschimbat, înconjurându-mă și urmărindu-mă pas cu pas, ca într-o joacă demențială. Mă aflam în centrul cercului care mergea odată cu mine și se oprea cu exactitate de câte ori mă poticneam. Când am ajuns la sălcii, m-am repezit spre una dintre ele și m-am ghemuit acolo, printre crengi. Tirul s-a întețit, păstrându-mă la mijloc. Stăteam cu fruntea lipită de trunchi, crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ta e un geam și că din cauza lui drumul pe care îl crezi liber e numai o iluzie ? Pentru că vezi prin el, nu poți să vezi. Simplitatea erorii te împiedică și te doboară la pământ. Așa pățim și noi : ne poticnim, orbiți de transparențe. Încearcă și tu mai la dreapta sau mai la stânga, pe unde ți se pare că n-ar fi nimic...“. Dar el se zbătea furios, își apăra cu îndârjire traiectoria înverșunată, izbea cu aripile și cu piciorușele geamul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care le văzuse până acum există o mare deosebire - ca aceea dintre viață și moarte. Ele zguduiau pereții prin care Ixtl se strecura ca să scape de focul lor. O dată, o radiație îi atinse una dintre labe, făcându-l să se poticnească sub violenta șocului. Laba își reveni la normal într-o fracțiune secundă, dar Ixtl era conștient acum de limitele rezistenței lui la aceste arme puternice. Totuși, nu era alarmat. Prin repeziciunea, viclenia și capacitatea de a-și calcula precis fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un pește, toat-o scoate pe urechi. 92Ori toți cozii sau nici unul. 93Orice lemn își are viermele său. 94Orbii și șchiopii împotrivă s-au pus. 95Orbul a găsit Brăila. 96Orbul a dat de vale. 97Orb pe orb când trage, amândoi se poticnesc. 98Orbul trebuință de masala n-are. 99Opinca din piele groasă se face. 100O sută bice la c..., ca nici unul la c... nostru. 101O să-i facă pielea burduf. 102Odată vede nașul puța finului. 103O dată vrură Ovreii să se călătorească
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceea ce declanșă imediat un piuit puternic. Aștepta momentul potrivit. Uri se uită în oglinda retrovizoare, apoi intră brusc în spațiul liber și țipă: —Acum! Și să te ții jos! Maggie apucă mânerul portierei, îl împinse și sări ghemuită din mașină, poticnindu-se pe drumul în mișcare, alergând aproape pe vine până la marginea suprafeței pavate. Acum, într-una din puținele secunde pe care le avea la dispoziție ca să ia o decizie, trebui să se hotărască dacă avea cu adevărat încredere în Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trupului meu se poate adapta cu ușurință acestui tip de dispozitiv. Ignatius aruncă o privire sfredelitoare spre scăunelul ruginit. Avusese întotdeauna un simț al echilibrului precar și încă din trecutul lui de copil obez avea tendința să cadă, să se poticnească și să se împiedice. Până la vârsta de cinci ani. când în sfârșit reușise să umble într-un fel aproape normal, fusese plin din cap până în picioare de vânătăi și zgârieturi. Totuși, din respect pentru Levy Pants, voi încerca. Ignatius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Aprinde lumina, te rog Bătu cu sabia în latura scaunului. O plasatoare bătrână coborî pe culoarul dintre scaune și încercă să i-o ia, dar Ignatius se împotrivi, făcând-o să lunece jos pe covor. Plasatoarea se ridică și plecă poticnindu-se. Eroina, speriată că îi este în joc onoarea, avu o serie de halucinații, în care se vedea culcată lângă bătrânul libidinos. Patul în care se afla părea târât în lungul străzilor și apoi începu să plutească în piscina hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
niciodată în public. Dar iată-i acolo, pe o traiectorie de coliziune, în curtea aglomerată a hotelului Venetian, chiar sub ochii lui. Ce naiba!? Nu-i venea să creadă ce urma să se întâmple. Însă în clipa aceea femeia suplă se poticni puțin și se opri. Purta o rochie scurtă și strâmtă, și pantofi cu toc. Se sprijini pe umărul lui Watson, își îndoi genunchiul, dezvăluind o mare parte a piciorului, și își verifică pantoful. Își aranjă bareta de la călcâi, se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
drumul! Bărbatul chipeș îl privi șocat. Unii începură să țipe. Bărbatul ridică mâinile. — Ușurel, spuse el, totul va fi ... Arma din mâna lui Brad trase. Brad nu își dădu seama că se întâmplase asta decât când îl văzu pe bărbat poticnindu-se și începând să cadă. Omul se prinse de Brad, ținându-se de el, iar Brad trase din nou. Bărbatul căzu pe spate. Acum țipau cu toții, din toate părțile. Cineva strigă: — L-a împușcat pe dr. Bellarmino! L-a împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ora trei? Recepționera părea să aibă mari dificultăți În pronunțarea literei r și, ca pentru a compensa acea lipsă, se chinuia foarte mult accentuând sunetul, ridicând vocea și adăugând un zâmbet În plus de fiecare dată când limba i se poticnea În litera nefastă. Pentru a o scuti de efort, Zeliha Încuviință imediat din cap, poate chiar cu prea multă Însuflețire. — Și pentru ce anume veniserăți, domnișoară pacientă de la ora trei? Zeliha reuși să ignore absurditatea Întrebării. Știa deja prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
momentul de față, zăpăceala și dezorientarea aproape depășindu-i durerea. La nu mai mult de șaptezeci și două de ore după sosirea lor acolo, se simțea de parcă se prăbușise din Întâmplare Într-o gaură de vierme a universului și se poticnea printr-o altă dimensiune, un tărâm ciudat, unde nimic nu părea să fie normal și unde până și moartea era Învăluită În irealitate. Bunica Gülsüm stătea alături de ea, incapabilă să comunice cu această noră americancă pe care n-o văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
așa credem pentru că nu pricepem că el, alergând într-o direcție, avansează, de fapt, în toate sensurile, comparând, spuneam, bietul cuvânt trebuie mereu să ceară voie unui picior ca să-l pună pe celălalt să meargă, și chiar și așa se poticnește tot timpul, se întreabă, își pierde vremea învârtindu-se în jurul unui adjectiv, a unui timp verbal care a apărut fără să se facă anunțat de subiect, acesta e motivul pentru care Cipriano Algor n-a avut timp să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]