4,003 matches
-
ruptură dintre picioarele colanților, apoi îmi strecuram arătătorul pe după smocul de păr pubian blond care i se încârlionța din creasta vulvei ca o flacără. Părțile inghinale păreau să-i fi fost decorate de-un neguțător excentric de mărunțișuri. Sperând să potolesc supraexcitarea pe care-o născuse în ea accidentul meu - acum tot mai mare în amintire, mai crud și mai spectaculos -, începeam să-i masez clitorisul. Absentă, pleca în scurt timp, sărutându-mă ferm pe gură, parcă aproape sigură că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
benzile aglomerate de trafic pe care le urmaserăm și noi formând un public invizibil și nepăsător, eram capabili să ne excităm reciproc. De fiecare dată Helen manifesta o tandrețe crescândă față de mine și de corpul meu, încercând chiar să-mi potolească preocuparea pentru ea. În fiecare act sexual recapitulam moartea soțului ei, reinseminându-i în vagin imaginea corpului său sub forma a sute de perspective ale gurilor și coapselor noastre, sfârcurilor și limbilor, înăuntrul habitaclului de metal și vinilin al mașinii. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înscris în sens. Apăsând pedala de accelerație până la podea, Vaughan viră în fața lui, scrâșnetul cauciucurilor acoperind claxonul puternic al taxiului. Strigă prin geamul deschis la șofer și continuă cu viteză către canionul îngust al drumului nordic de racord. Odată ce se potoli agitația, Vaughan duse mâna îndărăt și ridică o servietă de pe bancheta din spate. - Cu chestionarele astea i-am testat pe oameni pentru programul meu. Spune-mi dacă lipsește ceva. Capitolul 14 În vreme ce mașina masivă se mișca prin traficul îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tot mai mari, așa încât incestul meu ar fi devenit din ce în ce mai cerebral, permițându-mi în sfârșit să mă obișnuiesc cu îmbrățișările și pozițiile sale. Am vizualizat fanteziile pedofililor satisfăcuți, în stare să închirieze corpurile copiilor răniți în accidente pentru a le potoli și iriga rănile cu propriile lor organe sexuale desfigurate de cicatrice, și acelea ale pederaștilor bătrâni penetrând cu limba anusurile artificiale ale adolescenților colostomizați. Orice aspect al corpului lui Catherine, în perioada aceea, părea un model al unui altui lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan, punând cap la cap elementele accidentelor imaginare din mintea sa. Toate experiențele pe care le trăiserăm în săptămânile cât fuseserăm împreună mă lăsaseră într-o stare de violență tot mai accentuată, pe care știam că numai el o putea potoli. În fanteziile mele, în timp ce făceam dragoste cu Catherine, mă vedeam întreținând un act de sodomie cu Vaughan, ca și când numai acesta ar fi putut dezlega codurile unei tehnologii deviante. Așteptând cât i-am comandat ceva de băut, Vaughan se uita țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
proces corespunzător de acumulare a puterii, ar fi posibil să se pună în mișcare, din nou,vechiul motor.[...] În epoca imperialistă, o filozofie a puterii a devenit filozofia elitei, care a descoperit curând că setea de putere nu se poate potoli decât prin distrugere. Și totuși, nici Marx și nici Hegel n-au presupus, ca ființe omenești în carne și oase, ca și partidele din anume țări să fie idei întrupate;amândoi credeau în procesul istoriei în care ideile puteau fi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cercetează într-una căile pe care omenirea se îndreaptă întru înfăptuirea nevoilor ei atotstăpânitoare. [...] liberalismul e adânc convins că demagogia înăbușă orice posibilitate de progres. De altfel, demagogia e ușoară. Ea trezește toate speranțele, ațâță toate patimile. Tulbură fără să potolească. [...] Democrația e grea, e ingrată. Datoria ei e să înstrăineze pornirile nesănătoase, să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii, să spună adevărul când mulțimea așteaptă măguliri. Sunt cazuri în care democrația cere să se opună necesitățile realizării farmecului făgăduielilor și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o pulă fermecată.... Hohoti, ținându-se cu mâinile de burtă. Se încurcă puțin în rochie și mi-era teamă să nu cadă în lac, dacă ar fi râs în continuare așa, nestăpânită. Am ținut-o de umăr, așteptând să se potolească. - ...Și orice femeie sau fată care a văzut-o vreodată a vrut să se culce cu mine, pe loc, mi-am încheiat eu propoziția. Anca se uită în ochii mei. - Ești complet nebun, zise. Complet nebun, repetă. - Nu. Ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
frumos. Chiloți tot n-am. O să-mi înghețe pula. 02.01. Crosse s-a bătut cu un baiat de la divizia a doua. M-am gândit că dacă unul dintre ei moare, îi iau chiloții. N-a murit nimeni, s-au potolit și am băut vinul de la mama. Se acrise. L-am băut pe tot. Am găsit o cioară înghețată. Un șobolan tocmai mânca din ea. Am vomitat. Șobolanul a mâncat și voma. Și cioara. Chiloți n-am. I-am scris mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
decretul nu știu de s-ar fi produs miracolul, era să mă lepede maică-mea, poftea la pește afumat, a găsit niște capete într-un ziar, lăsate de ăia care lucrau la drumuri, le-a dus la gură, m-am potolit în burtă, „parcă voiai să ieși chiar atunci, să te tot duci...”, ar fi trebuit să mai am un frate mai mic, dar era cam mult, am avut o soră, dar a murit de-o gripă sau de-un tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
regatul lor și ceea ce le formase familia. Lăsau să treacă săptămînile, ba chiar și lunile, nemișcați ca niște statui vii, pînă cînd, consumîndu-și tot stratul de grăsime, se aruncau pe neașteptate În prăpastie, Într-un salt sinucigaș. Dacă supraviețuiau, Își potoleau foamea, se Îngrășau rapid și Își reluau mersul lent pînă pe culme, În așteptarea morții sau a unui nou salt. Într-o dimineață, În zori - aproape Întotdeauna se Întîmpla În zori - Își lăsau capul În piept și Își primeau, liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Mediterana, acea băltoacă minusculă, o caricatură de ocean, pe care o vizitase Împreună cu Germán de Arriaga, avea mai multă putere și personalitate decît acel Pacific stupid, mereu plcictisitor, mereu plat, ca și cum un strat gros și invizibil de grăsime ar fi potolit pentru totdeauna furia lui, ca și cum ar fi fost numai o oglindă uriașă, pusă acolo pentru a răsfrînge razele soarelui. Dar ce era acea mare fără personalitate? O mare fără alt semn de viață În afară de acel curent tăcut și trădător, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poliție și-l acuz pe el. De incendiere, de răpire, de tentativă de omor. Lui Evie, ei îi trimit o scrisoare. Lui Brandy, ei îi scriu: hai să facem o tură cu mașina. să vedem ce se-ntâmplă. să ne potolim nervii. Asta pare o încercare puțin cam prea istovitoare, dar cu toții avem ceva de care să fugim. Și când spun noi, mă refer la toți oamenii din lume. Așadar, Brandy crede că suntem pe drum în căutarea surorii ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
era să pescuiască oricare dintre milioanele de pești care abundau între recife, să-i strivească între două pietre și să strângă lichidul care s-ar fi scurs și care, chiar dacă era amar și avea un aspect dezgustător, reușea totuși să potolească setea, în lipsă de altceva mai bun. Apoi restul acelui peste se îmbiba cu apă de mare și se frigea la foc mic, fără ca prin asta să-și piardă din consistentă și gustul caracteristice. Dată fiind bogăția oceanului care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe greoiul catamaran și, când se convinse că urma direcția la care se așteptase, Miti Matái ordona zâmbitor: — Toată lumea la vâsle! Prova spre sud! —De ce-ai făcut asta? întreba imediat Tapú Tetuanúi, a cărui sete de cunoștințe nu se potolea niciodată. — Pentru că Te-Onó să meargă după ea, răspunse. Și ca să-i facem să vâslească până li se rup spinările! adaugă distrat. La cât de bine plutește, si daca mai luăm în considerare și viteza curentului, vasul asta o să alerge că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vreodată, s-o jignească, dar s-a întâmplat asta într-o zi în care, de dimineață, fusese îngrozitor de neascultătoare. Știa că greșește dar acel ceva o mâna de la spate cu o forță mai puternică decât dorința ei de-a se potoli. Neputându-se stăpâni, întinse coarda la maximum. Bica încercă, în fel și chip, s-o cumințească. Ridică, la un moment dat, vocea și-o amenință că va lua măsuri drastice. Luana continuă să se împotrivească. Simțind furtuna plutind în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
către prima bancă dar ea se încăpățâna să se întoarcă în grupul băieților. O apucă de mână și-o așeză în banca a doua de la geam, în clipa în care învățătoarea ceru cu glas ridicat să se facă liniște. Se potoliră, pe rând și privirile tuturor se înfipseră în femeia de la catedră. Înaltă, voluminoasă, învățătoarea vorbea tare, calculat, istorisea povestea clasei I, în vreme ce ochii ei mari analizau pe fiecare în parte, părinți și copii. Ajunsă la Luana, privirea femeii se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-o taie bucăți cu sfoara. Oliviu și Renar au privit cu ochi mari bologhețul galben ce arunca aburi peste fața de masă. Ce-i asta? Mămăligă. Noi nu mâncăm așa ceva! Bineînțeles, voi sunteți de la Timișoara. Luana, fii politicoasă! o potoli Bica. Vouă o să vă aduc pâine. În timp ce bănățenii mâncau brânza frământată cu pâine, cei "ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să tacă. Începu să plângă și se rugă de ele să cheme asistenta. Nici una nu catadicsi să coboare din pat. Deși strigătele ei răsunau pe hol, nimeni nu veni s-o ajute. Când Dumnezeu se îndură de ea și-i potoli suferința, o pace sfântă i se coborî în trup și adormi. Se trezi în toiul nopții gemând, iarăși, de durere. Scoasă din sărite, una din femei alertă asistenta. Dură o veșnicie până când o mutară la reanimare. Luana făcu febră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pornise iarăși, s a Întors acasă și s-a așezat pe verandă. A stat și a tot așteptat până la căderea nopții, până ce n-a mai văzut nimic În afara siluetelor copacilor, proiectate pe Întinderea nesfârșită a mării, când s-a mai potolit. Noaptea cade grabnic pe insule, apoi nu se mai vede nimic. Lampa luminează bine În jur, Însă dincolo de acest spațiu de strălucire lăptoasă nu rămâne nimic. Dealurile, pădurile pitice, malul stâncos, plajele de nisip negru nu se mai zăresc, formele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
știau ce-ar trebui să facă). Stătea În pat și asculta mieunatul insistent al pisicii care-l ținea sub observație de pe dulap. Asculta Însă mai mult decât orice altceva foșnetul Îndepărtat și adormitor al valurilor sparte de stânci, care Îl potolea până când Îl cuprindea somnul. Pricepuse de ce se afla acolo. Înțelesese și că făcea parte dintre cei norocoși. Fusese adus ca să Înceapă o viață mai bună. Dar pe atunci nu se socotea nici norocos și nici nu-i trecea prin minte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și-a șters degetele lipicioase pe haine. Poate că fusese datorită brizei răcoroase, poate că nu era decât o părere, dar tremurul pe care-l resimțea În coșul pieptului a Început să-i treacă și bătăile inimii i s-au potolit. și-a mijit ochii să nu-i intre praful În ei și a Întors spatele vântului. Stătea cu capul lângă Neng, Îi vedea micile cusururi ale obrazului, cutele delicate ale pielii pe suprafața cica tricei. Fata era numai zâmbet, i-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nu vreau s-o Încasez, am tot Încasat-o pentru o grămadă de chestii. I-a dat bicicleta și s-a Îndepărtat de coastă, Îndreptându-se spre dealuri. Ploua cu găleata, un adevărat potop care n-avea cum să se potolească mai devreme de o oră, două. Rămas singur, Adam s-a speriat și s-a luat după ea. Neng s-a răsucit În loc. — Dacă te mai ții după mine, i-a spus, Îți ard și ție una tot acolo! A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pluteau pe marea albastră cu pânzele tremurând molatic În suflul brizei, În vreme ce pescarii aruncau năvoadele, apoi le trăgeau cu prada lor sărăcăcioasă, ceva scrumbii, bonite ori hamsii. El rămânea să-i privească până ce i se limpezea capul și i se potolea furia. — Ce-i cu tine? De ce ești așa de furios? a strigat Karl după el prima oară când, la jumătatea unei arii, se ridicase, ieșise din cameră și o lua la fugă spre mare. Pentru că tocmai asta era, asta i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dispară Încă de a doua zi, iar numărul copiilor de la orfelinat crescuse cu doi. Asta-i tot ce știu. Adam a băgat de seamă că, În mod curios, se liniștise, iar capul Îi devenise limpede dintr odată. Respirația i se potolise, abia dacă i se mai auzea. Nu-și dădea deloc seama de ce nu fusese mișcat mai puternic la auzul celor spuse, toate acelea nu-i păruseră o dezvăluire, ci mai de grabă un fel de confirmare a unor lucruri pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]