7,476 matches
-
a contribuit, dar nici măcar nu le-a putut prevedea. Mereu e martorul incidentelor, niciodată protagonistul lor, discordiile le trăiește din postura de victimă, în genere nu are decît inițiativa binelui, iar răul, dacă se petrece, e adus de dușmani. Suportă povara serviciului împotriva conștiinței, vrea să renunțe, dar domnitorul nu-i dă încuviințarea. Ca într-o potriveală nefastă, logofătul e însuflețit numai de planuri luminoase, dar istoria cea mașteră, întruchipată în afurisită de șiretenie indigenă, îi strică socotelile. În jur capetele
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
pentru Beniamin, dar și să-i trădeze pe ceilalți. Schema biblică funcționează până la sfârșit. Și femeile filosofează, iar sacrificiul lor e la fel de bovaric. De pildă, Scândurica mărturisește: „să-l ajut pe Beniamin să nu-i strivească pe sărmanii ăia cu povara bunătății lui” și e convinsă că „ceea ce se află la vedere e pe jumătate furat”. La fel, Marlena învață că „nu tot ce se întâmplă e și adevărat”. Protagoniștii au priză bună la istoria trăită, cunosc în nuanțe cutumele securității
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
moștenirea, dramă atât de și de creativitate este motivul de Ruben, între Dan și umbra sa, vrea evidentă în tabloul-umbră predat de romantic fundamental al nuvelei. să fie puternic și așează în salba de medic lu i Riven, o dată cu „Dulcea povară” a iubitei îl face să mărgăritare a iubitei‚ „hurmuzul manuscrisele ce-l duseseră la împletească faustian iubirea cu setea pământului”, arzător, în timp ce, sub iconoclastic față de divina iubire de frumos („Și ce frumos făcuse el în lucirea semnului arab, călugărul creatoare
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
săvârșesc...” Puteți a-l crede, dragilor! „Preasfințitul” a existat, cu-adevărat, și s-a numit Ghenadie, și a fost episcop de Argeș, și prea milostiv duhovnic și îmblânzitor de suflete. Și de-această binecuvântare, multe suflete s-au eliberat de povara păcatelor, printre care, negreșit, și „gheneralul” Vlădescu... Poate vă-ntrebați „Vlădescu și mai cum...” Credeți că are importanță? Oricine dintre noi poate fi „gheneralul” și împovăratul... Oricine dintre noi putem (și bine-ar fi) să preluăm exemplul acestui „gheneral”, nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92562_a_93854]
-
Transformă inclusiv modul în care cei din jur interacționează cu noi și, cel mai important, felul în care își amintesc de noi. De la un anumit moment nu mai suntem percepuți ca plini de energie și implicați, ci ca ineficienți, adevărate poveri, chiar patetici. Nu vorbesc despre situația în care m-aș târgui cu Dumnezeu să mă lase să apuc 75 de ani pentru că am o boală gravă, nici despre sinucidere și eutanasie, ci despre cât de mult vreau să trăiesc și
Goana după tinereţe fără bătrâneţe a ajuns un chin: cea mai potrivită vârstă la care ar trebui să murim [Corola-blog/BlogPost/92579_a_93871]
-
marea majoritate a oamenilor. Chiar dacă pare cinic, profesorul Ezekiel atrage atenția și asupra a ceea ce înseamnă pentru copii ca părinții să înainteze mult prea mult în vârstă. Atunci când părinții trăiesc până la 95 de ani, copiii ajung să aibă nu numai povara propriei vârste înaintate, ci și pe a părinților lor. Însă lucrurile se schimbă dacă părinții trăiesc până la 75 de ani: copiii au șansa unei relații împlinite cu părinții, dar au și suficient timp să-și vadă de propriile vieți, fără
Goana după tinereţe fără bătrâneţe a ajuns un chin: cea mai potrivită vârstă la care ar trebui să murim [Corola-blog/BlogPost/92579_a_93871]
-
de propriile vieți, fără se se mai afle în permanență în umbra părinților. Plus că și părinții își doresc să fie ținuți minte de copii și de nepoți ca atrunci când erau încă în putere: activi, amuzanți, folositori, nu ca poveri, mai spune Ezekiel. Vârsta de 75 de ani este cea până la care am reușit să avem o viață completă, poate și cu șansa unei stări de sănătate care ne-a permis să ne bucurăm pe deplin de ea. „Normal, copiii
Goana după tinereţe fără bătrâneţe a ajuns un chin: cea mai potrivită vârstă la care ar trebui să murim [Corola-blog/BlogPost/92579_a_93871]
-
km, dintre care 56% în interiorul orașului. Tinerii, sufocați de prețul asigurării Pentru șoferii sun 30 de ani și, mai ales pentru cei care se încadrează în categoria de vârstă 18-25 de ani, asigurarea de răspundere civilă auto(RCA) devenit o povară greu de suportat.După cum a arătat recent #economica#, o astfel de persoană ar trebui să plătească, în cele mai multe situații, peste 2.000 de lei pentru RCA. Totuși, calculul de față include doar cea mai bună ofertă de pe piață, semnificativ mai
Cât costă să ai maşină în România [Corola-blog/BlogPost/92596_a_93888]
-
a uitat repede versuri pe care tot el le-a scris, precum: „Fără folos tăria înnourată plânge, / Încheagă asfințitul băltoaca lui de sânge / Și, ca o zdreanță udă, pe lume cade seara, / Prin ceață munții gârbovi abia-și mai duc povara...”; „Mâhnirile se lasă pe sufletul meu iar / Ca negura de toamnă pe câmpul solitar, / Grăbit s-adună stoluri și pleacă undeva, / Mă doare vara stinsă și amintirea ta.” („Versuri de toamnă târzie”); „Nu ne lăsară anii triști și goi, / Ca
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
Flacăra lui Adrian Păunescu”. Ca poet, a debutat în revista Luceafărul (1 mai 1960), iar editorial cu volumul ”Ultrasentimente” (1965). A publicat foarte multe volume de versuri, printre care: ”Mieii primi” (1967), ”Fântâna somnambulă” (1968), ” Istoria unei secunde” (1971), ”Repetabila povară” (1974), ”Pământul deocamdată” (1977), ” Manifest pentru sănătatea pământului” (1980), ”Iubiți-vă pe tunuri” (1981), ”Rezervația de zimbri” (1982), ” Totuși, iubirea” (1983), ” Viața mea e un roman” (1987), ”Sunt un om liber” (1989), ”Poezii cenzurate” (1990), ”Româniada” (1993), ”Front fără învingători
In Memoriam Adrian Păunescu – cinci ani de la moartea poetului și omului politic [Corola-blog/BlogPost/92631_a_93923]
-
de 22 ani, care se confrunta cu o puternică fobie de șerpi. În numai 10 minute, specialistul în hipnoterapie a reușit să identifice cauza principală pentru care tânăra a dezvoltat această fobie și să o ajute să scape de această povară. “Inițial, am vrut să mă asigur că reacția sa este într-adevăr una puternică și m-am jucat puțin cu imaginația ei pentru asta. I-am sugerat că are la picioare un șarpe. A avut un răspuns clar și instant
Ai o fobie? Stii ca poti scapa de ea in 10 minute? [Corola-blog/BlogPost/92649_a_93941]
-
în Univers. Dorm până și îngerii, când poetul așterne cuvinte... Stelele stau în genunchi așteptând cu respirația întretăiată, aurora, obnubilată de luna fluorescentă. E timpul ca ruga să se înalțe „...ca tămâia înaintea Ta”. Un gest înălțător, prinos de roadă... Poverile lumești sunt azvârlite peste umăr, potcoave în vânt și se sparg de vitraliile pădurii. Noul început ne așteaptă cu ochii întredeschiși, cu brațele desfăcute. Deși veghea n-a contenit. Să ne bucurăm împreună, nu ne ajung lacrimile. Și nici cuvintele
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
prin asemenea studii putem să verificăm dacă drumul parcurs a fost cel corect ales, dacă condrumeții au fost pe aceiași lungime de undă, dacă am mers înainte ori doar am mimat mișcarea. Refrenul secret al acestui volum este Basarabia și povara nemiloasă a destinului. Concluzia care se impune în urma lecturii acestei ediții este una sigură - ca să evoluăm avem nevoie de o purificare. De o transfuzie de conștiință națională... Și numai atunci vom putea să preluăm drumul de la capăt. Dacă ne urmăm
Apariţie editorială – “Basarabia – destin şi provocare”, Vol.I, autor Galina Martea [Corola-blog/BlogPost/92700_a_93992]
-
Agriculturii și Dezvoltării Rurale va fi autoritate de management pentru Programul Național pentru Dezvoltare Rurală, respectiv Programul Operațional pentru Pescuit. Totodată, coordonarea va ține seama de lecțiile învățate în perioada 2007-2013 și va urmări eficientizarea procesului de implementare și reducerea poverii administrative, iar concentrarea tematică a fondurilor va asigura obținerea unui impact semnificativ al investițiilor, respectiv continuitatea intervențiilor sustenabile din actuala perioadă de programare. NOTĂ: Propunerea de Acord de Parteneriat transmisă Comisiei Europene este disponibilă pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene
România a trimis oficial propunerea de Acord de Parteneriat 2014-2020 Comisiei Europene [Corola-blog/BlogPost/92757_a_94049]
-
Recomandări Este întotdeauna o povară când ai de plătit o sumă fixă în fiecare lună, indiferent dacă folosești un serviciu sau nu. Acest lucru nu mai este necesar în ziua de astăzi, cel puțin în ceea ce privește abonamentul pentru mobil. Deoarece aproape toți furnizorii de servicii de
De ce este mai avantajos sa renunti la abonament [Corola-blog/BlogPost/98758_a_100050]
-
E prea lung și-s prea multe pietre-nainte. Nici supărarea-i nu-i șterge nădejdea fierbinte, Dar nici zefirul spulberă cderii cenușă ori fumul. Bătrânul cal se ia la harță cu hamul. E prea strâns și prea grea-i povară din spate. Nici mângâieri pe coama-i, nici suavele șoapte Nu-i sunt îndeajuns, chiar dacă își schimbă stăpânul. Mai se-ntoarce o dată adierea pe urmele șterse, Mai cânta o dată simfonia puterii, în vale! Bastonul își încearcă din nou norocu e
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
pe coama-i, nici suavele șoapte Nu-i sunt îndeajuns, chiar dacă își schimbă stăpânul. Mai se-ntoarce o dată adierea pe urmele șterse, Mai cânta o dată simfonia puterii, în vale! Bastonul își încearcă din nou norocu e cale, Calu-și privește povară, icnind printre genele ninse. O ultimă truda, un ultim oftat, o ultimă soarta! Bate zefirul pe drum și cântă speranța la poarta. UN TRANDAFIR ÎȘI LASĂ PARFUMUL La poarta timpului, Un trandafir își lasă parfumul Peste ruga tăcută a pelerinului
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
vezi,Cu ea, și eu m-am dus...... XV. MARE BĂTRÂNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. Mare bătrână Plajă dogorită, în vânt și în soare umerii tăi putrezi se lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Citește mai mult Mare bătrânăPlajă dogorită,în vânt și în soareumerii tăi putrezise lasă tot mai mult,povara singurătății,a sacului cu sare,te îngroapă noapteaca pe-un mort bătrân.Morții îi dai darul,lacrimile tale,plânse în milenii,spre ceruri curgând,apă zbuciumatăde dor, cu amarulde-a fi prea bătrână,moartea implorând.... XVI. SĂ POT PRIVI CERUL, de
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
drumul crucii Când pentru treizeci de arginti L-a trădat Iuda pe Iisus Cu toți priveau triști si cuminți La cum L-au dus. Cu trupul gârbovit și frânt Purta în spate Sfânta Cruce Cu cap plecat, fără-un cuvânt Povara-Și duce. Și drumul Golgotei Îl urcă Cu greu și multă-amărăciune Lovit cu pietre și scuipat Nimic nu spune. Pe crucea ce-a purtat-o-n spate (Bucată de drum bună) L-au răstignit cu cuie-n palme Și-i
PE DRUMUL CRUCII de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381655_a_382984]
-
lucrari originale, create de el.... III. CRISTINA OPREA - PRIMĂVARA A SOSIT LA TURDA PE NOTE MUZICALE ȘI RITMURI CROMATICE, de Cristina Oprea, publicat în Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017. E cel mai iubit anotimp pentru că ne descătușează de povara iernii, a frigului, aducând în suflete razele jucăușe ale soarelui și pași spre un nou început. În data de 5 martie 2017 pe „Note de Primăvară” a sosit în Turda solista atât de iubită în zonă - Paula Seling și band
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
iubitorilor de frumos și de muzică, o expoziție mai inedită, intitulată „Parfum și culoare”. Am spus inedită pentru că alături de artiștii membrii a fost și o florărie binecunoscută în ... Citește mai mult E cel mai iubit anotimp pentru că ne descătușează de povara iernii, a frigului, aducând în suflete razele jucăușe ale soarelui și pași spre un nou început. În data de 5 martie 2017 pe „Note de Primăvară” a sosit în Turda solista atât de iubită în zonă - Paula Seling și band
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
câteva minute, apoi mă voi retrage, în cuibul și în gândurile mele. Voi dragelor, rămâneți și faceți cum credeți în numele meu. Mă las în mâinile și pe seama sufletelor voastre. Se ridicară toate trei, acuma parcă mai gârbovite cu toate, sub povara mărturisirii și rușinii uneia dintre ele. Se îndreptară tăcute spre prietenele lor. Deasupra, porumbeii gemură-n înserare. Referință Bibliografică: POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10 aprilie 2016. Drepturi de
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
nu că s-ar mai putea face ceva, sau că ar putea reveni la o acțiune anterioară. Nu! Dacă nu a fost realizată la timpul potrivit, nu se va mai putea realiza niciodată! Dur, crunt chiar, dar atât de adevărat! Povara pierderii unor suflete pe care le simțea atât de aproape și pe care nu apucase să le cunoască îndeajuns, povara cuvintelor nespuse, povara uitării unor gesturi simple, dar care ar fi avut, poate, o mare însemnătate... Totul era risipit pe
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]
-
a fost realizată la timpul potrivit, nu se va mai putea realiza niciodată! Dur, crunt chiar, dar atât de adevărat! Povara pierderii unor suflete pe care le simțea atât de aproape și pe care nu apucase să le cunoască îndeajuns, povara cuvintelor nespuse, povara uitării unor gesturi simple, dar care ar fi avut, poate, o mare însemnătate... Totul era risipit pe mormanele de amintiri acum. Vântul tăcerii se așternuse veșnic peste firele de nisip ale trecutului... Iluzia unei clipe devenea atât
CONTOPIRE -11- VEȘTI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381717_a_383046]