898 matches
-
se manifeste doar în perioada adultă și de ce femeile încep să se stabilizeze doar la vârsta mijlocie. Mai mult decât atât, dată fiind presupunerea mea teoretică referitoare la bidirecționalitatea relațiilor dintre povestea vieții și identitatea personală, adică legătura dintre viața povestită și viața trăită, ne putem întreba cum se leagă narațiunile polifonice ale femeilor de identitățile lor? Un răspuns la prima întrebare poate fi găsit printre considerațiile referitoare la procesele de socializare ce au loc în diferitele etape ale vieții. În
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
și cultură. Povestind despre istoria familiei anterioară imigrării, intervievatul dorea de obicei să sublinieze faptul că, în țara de origine, familia era mai influentă și avea un statut social mai bun poziționat decât în Israel. În plus, multe dintre anecdotele povestite îl înfățișau pe tatăl povestitorului ca răzvrătindu-se împotriva propriilor părinți, ca și cum ar fi fost primul dintr-o serie de generațiicare aveau să facă schimbări. În această manieră, intervievații ofereau, practic, niște justificări indirecte privitoare la deciziile pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
rămâne ideea ca atare, aceea de a educa în colectiv copiii pentru a "ajunge în mod natural la primele simțiri de cinste, de demnitate și de remușcare morală, aflându-se alături de semenii lor într-o experiență socială trăită, iar nu povestită" (Rădulescu-Motru, 1996: 141). Ideologia românismului includea și organizarea producției în mod cooperatist, pe sate, cu scopul de a ameliora situația celor care muncesc. Iar dreptul satelor este promovat fără să se ceară ceva împotriva orașelor. Muncitorul agricol, datorită limitelor câștigului
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
romanesc, desigur că variantele funcționale, tipice, sînt restrînse. Trei posibilități, și alegem formularea (mai recentă, din volumul eseistic Scrisori către un tînăr romancier) a unui practician, Mario Vargas Llosa: "...un narator personaj, un narator omniscient exterior și străin de istoria povestită, sau un narator ambiguu despre care nu știm prea bine dacă relatează dinlăuntrul ori din afara lumii descrise (s. n.)." (3) Chestiunea spațializării impune recunoașterea unor "puncte de vedere" particulare: Vom numi punct de vedere spațial relația aceasta care există în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
prea bine dacă relatează dinlăuntrul ori din afara lumii descrise (s. n.)." (3) Chestiunea spațializării impune recunoașterea unor "puncte de vedere" particulare: Vom numi punct de vedere spațial relația aceasta care există în toate romanele, între spațiul ocupat de narator și cel povestit, și vom spune că el este determinat de persoana gramaticală dinspre care se vorbește." (4) În planul strategiilor romanului, cea mai productivă consecință a încadrării "spațiale" este posibilitatea schimbărilor surpriză, care atestă mobilitatea și mutațiile punctului de vedere "spațial" (echivalînd
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se încheie, în înțelegerea personajului-reflector, cu o formulă limpede a acestor relații: "Mini se gîndea acum la devenirea Hallipilor, la complecta lor dezmembrare, la dărîmarea casei lor familiale" (metafora nu privește doar colectivitatea consagvină, ci matricea / cuibul, conferind unitatea istoriei povestite). Rupte din "membrana" comună, personajele urmează a da naștere, separat, altor, diferite, "resorturi" ale povestirii: "Erau risipiți în Cetatea vie, sub formă de indivizi separați, piese despărțite dintr-un tot descompus pentru a deveni fiecare un resort inițial de activitate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
doar vag ancorată intertextual în romanul holbanian, este un "tipar" de neșters. Cercetarea modernă a decelat în opera lui Proust modelul "textului nocturn", furnizat de două cărți total diferite, O mie și una de nopți și Les Mémoires de Saint-Simon. Povestite sau scrise, textele nocturne, "fructe ale insomniei autorilor / naratorilor" lor, "enfants", scrie Proust, "de l'obscurité du silence", sînt concepute "spre a ține la distanță moartea și uitarea". Dominique Jullien s-a ocupat (1989) de filiația acestor teme, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
1996) propune o redefinire a dualității tipice fantasticului, considerat în lumina discuțiilor de genealogie moderne. Subminarea discursului realist prin intruziunea „straniului neliniștitor”, raporturile dintre fantastic și poezie, alegorie, miraculos, straniu, necesitatea recitirii (a „metalecturii”) textului dublu canonizat (o „istorie miraculoasă” povestită realist), rolul fantasticului, al inconștientului în procesul de textualizare și de deconstruire a semnificațiilor sunt analizate pe rând și aplicate în foarte subtile analize comparative ale unor povestiri de Balzac, Villiers de l’Isle-Adam, Pieyre de Mandiargues, discuțiile incluzând și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
ar putea fi un semnal de preg)tire pentru un r)zboi civil mondial. Aceasta ne duce cu gândul la o comparație cu un eveniment din timpul Celui De-Al Doilea R)zboi Mondial, evocat de Milovan Djilas. Conform celor povestite, în timpul discuțiilor sale cu mulți soldați ruși în anii de r)zboi, s-a ajuns la concluzia c) r)zboaiele dintre oameni ar atinge apogeul în condițiile în care toți oamenii s-ar supune aceluiași sistem social, ,,întrucat sistemul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Însemnări, mă voi strădui să spun numai adevărul. În ce mă privește, consider acest lucru obligatoriu și realizabil, iar în ce îi privește pe alții voi face tot posibilul să evit erorile"20 (trad. a). Toți scriitorii-mărturisitori precizează că faptele povestite nu sunt inventate, nici modificate voit, fără ca aceasta să însemne că nu apar diferențe de viziune asupra celor povestite, absolut firești. Importantă este, însă, intenția de a spune adevărul, de a ține sub control inexactitățile memoriei, de a evita derapajele
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în ce îi privește pe alții voi face tot posibilul să evit erorile"20 (trad. a). Toți scriitorii-mărturisitori precizează că faptele povestite nu sunt inventate, nici modificate voit, fără ca aceasta să însemne că nu apar diferențe de viziune asupra celor povestite, absolut firești. Importantă este, însă, intenția de a spune adevărul, de a ține sub control inexactitățile memoriei, de a evita derapajele, întrucât scriitorii sunt conștienți de limitele memoriei afective. Viziunea operei depinde de "distanța afectivă, temporală și culturală care îl
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Sorina Bălănescu, "a uita adevărul și dreptatea înseamnă, pentru exigentul Soljenițîn, ca și pentru căutătorii lui de adevăr, a îngropa adevărul pentru totdeauna, iar adevărul și dreptatea sunt esența libertății interioare, bunul cel mai de preț al omului"107. Suferința povestită nu este același lucru cu suferința trăită, care poate fi comunicată într-o măsură destul de redusă, idee confirmată și de Vladimir Bukovski, un alt luptător împotriva abuzurilor și nedreptăților din timpul regimului comunist sovietic: Când citești sau auzi relatări despre
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
separat, aceste elemente pot apărea, la fel de bine, într-un text pur ficțional, utilizate pentru crearea efectului de autenticitate. Diferența o face prezența exclusivă a acestora în textul soljenițian și intervențiile repetate ale autorului, care își asumă responsabilitatea pentru adevărul celor povestite. Soljenițîn precizează adesea că demersul său istoric este limitat de lipsa accesului la documente și de numărul uneori redus al mărturiilor pe care le primește de la supraviețuitori într-o anumită chestiune. Chiar în condițiile în care, la începutul anilor '60
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
uneori mari "libertăți", dar nu pierde niciodată naturalețea și nu trece în extravaganță 254. (trad. a.) În acest periplu dantesc prin infernul concentraționar este atras și cititorul. Soljenițîn alege să se adreseze în permanență cititorului, deoarece știe că toate cele povestite sunt foarte greu de înțeles și că este nevoie de implicare. Îl obligă să participe afectiv printr-un efort de imaginație și, în felul acesta, să înțeleagă, vrea să-l sensibilizeze și să-l convingă de adevăr. Exemplele sunt foarte
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
despre evadarea lui Tenno din lagărul de la Ekibastuz numai până la ceea ce se întâmplă în "zonă" și în lagăr (pregătirea evadării), apoi predă ștafeta personajului, ca o recunoaștere a limitelor în ce privește cunoașterea faptelor. Acesta este, însă, doar un artificiu literar, întâmplarea povestită deja de protagonistul ei a fost preluată și repovestită de autor, ajungând la cititor prin acest filtru. Descrierea momentului evadării, atribuită lui Tenno, dovedește o bună cunoaștere a tehnicii suspansului. Fiecare mișcare a celor doi evadați este descrisă lent, cu
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ține să precizeze acest lucru. Nu-i place nici tractoristul care ajută la căratul lemnelor, "un zdrahon încrezut, cu o față uriașă" sau "plin de sine, cu o față crudă". Antipatia spontană față de acest personaj se accentuează ulterior, după evenimentele povestite, astfel încât în momentul povestirii se impune această percepție. Față de bătrânul Faddei, naratorul simte la început simpatie ("întreaga înfățișare a bătrânului îmi sugera înțelepciune și demnitate"), însă ulterior, după moartea Matrionei, el va deveni "nesătulul bătrân". Naratorul își exprimă nemulțumirea în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Toate trei mi-au plăcut foarte mult308. Funcția comunicativă, exercitată prin discursul comunicativ, este caracteristică mai ales naratorului din Arhipelagul GULAG, care se adresează naratarului său, pentru a menține contactul cu el și pentru a-l convinge de adevărul celor povestite. În acest fel, așa cum afirmă W.C. Booth despre opera literară în general, "autorul creează o imagine a sa și o altă imagine a cititorului său; el își făurește cititorul, la fel cum își făurește "alter ego"-ul, și cea mai
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
focalizare în dezvăluirea de sine a personajului în calitate de subiect perceptor. Imaginea pe care o primim despre un obiect este determinată de focalizator și, de asemenea, aceeași imagine spune ceva despre focalizatorul însuși. Așadar, focalizarea este modul de acces la lumea povestită, ea reprezentând, în același timp, și cel mai puternic și mai subtil mijloc de manipulare sau de orientare a interpretării. Combinarea unui focalizator și a unui obiect focalizat este constantă într-o mare măsură în Pavilionul canceroșilor. O asemenea pereche
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Alexandru Paleologu, Univers, București, 1997, p. 18. 284 Ph. Lejeune, Pactul autobiografic, ed. cit., p. 38. 285 În terminologia complexă a lui Genette, acesta s-ar numi extradiegetic-homodiegetic, într-o măsură mai mică autodiegetic, deci martor și erou al evenimentelor povestite. 286 Vezi Georges Nivat, Soljénitsyne, Seuil, Paris, 1980, p. 147. 287 J. Cathala, art. cit., p. 9. 288 A. Soljenițîn, Arhipelagul GULAG, vol. I, ed. cit., p. 111. 289 Idem, Arhipelagul GULAG, vol. III, traducere de Ion Vasile Șerban, Univers
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
toate prostiile astea. Îmi povestea un unchi de-al meu, Nae Stabiliment, despre care am scris și în prima mea carte și voi mai scrie și de aici înainte, pentru că io de fapt de la el am învățat cum e cu povestitul, îmi spunea cum s-a dus în casa unui ștab să-i monteze o chiuvetă. Care chiuvetă era mult prea mică și el calcula cam ce implicații psihologice ar putea să aibă chestia asta, faptul că acea chiuvetă nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că nu aveam nimic de pierdut. Surd, mă rupsesem de viață, de lumea lor. Făceam psihoterapie narativă. Încă o dovadă că oamenii și-au pierdut capacitatea, facultatea de a povesti. Simpla existență a metodei probează acest lucru. Cum ar veni, povestitul devine o excepție, nu un fapt la ordinea zilei. Povestitul trebuie învățat, însușit, practicat într-un cadru special amenajat, în condiții atemporale, nu servește vieții, nu e parte a ei, ci intermezzo. Probabil cândva povestitul era o practică obișnuia. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
viață, de lumea lor. Făceam psihoterapie narativă. Încă o dovadă că oamenii și-au pierdut capacitatea, facultatea de a povesti. Simpla existență a metodei probează acest lucru. Cum ar veni, povestitul devine o excepție, nu un fapt la ordinea zilei. Povestitul trebuie învățat, însușit, practicat într-un cadru special amenajat, în condiții atemporale, nu servește vieții, nu e parte a ei, ci intermezzo. Probabil cândva povestitul era o practică obișnuia. Asta trebuia, să-mi imaginez o perioadă din aceasta. Norocul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acest lucru. Cum ar veni, povestitul devine o excepție, nu un fapt la ordinea zilei. Povestitul trebuie învățat, însușit, practicat într-un cadru special amenajat, în condiții atemporale, nu servește vieții, nu e parte a ei, ci intermezzo. Probabil cândva povestitul era o practică obișnuia. Asta trebuia, să-mi imaginez o perioadă din aceasta. Norocul meu era că avusesem o copilărie interesantă. Aveam ce povesti, iar efectul terapeutic era extraordinar. Ăsta trebuie să fie mobilul. Să scrii literatură e cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pulbere. Sau ceva asemănător liniștii dinaintea furtunii. Sigur că astea sunt niște metafore depășite, dar asta era situația. Și, mă rog, cum am ajuns, evenimentele s-au precipitat. Ar trebui rezumate. O densitate destul de mare de fapte. Cum ar trebui povestite, îngrămădite, așa încât să încapă. Vom vedea. Maică-mea știa că popa fusese la Farmacistu cu botezul și aflase că tot satul e foarte nemulțumit de cartea mea. Iar capul nemulțumiților a devenit cel numit în carte Farmacistu. Acesta, ca să respectăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
eronat, Veniamin. Ai visat eronat. Curățarea nu se mai poate face prin apă. S-a făcut o dată. A doua oară se face prin foc. Numai prin foc. Din priviri, mă îndeamnă să citesc până la capăt cartea. Îi dau ascultare. Descopăr povestită trezirea mea din vis, sosirea lui Lazarus și a lui Truman cu agitația lui exagerată. Apoi, e descris cum citesc eu cartea, ce impresie îmi face, e descrisă întocmai această ultimă pagină din existența mea. La sfârșit, există un scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]