2,757 matches
-
Articulo Mortis” și apoi ca „The Last Days of M. Valdemar”. Prima traducere în limba română a fost realizată de către Bonifaciu Florescu (fiul natural al lui Nicolae Bălcescu) și publicată sub titlul „Adevărul asupra casului d-lui Valdemar” în revista "Povestitorul" din București, anul I (1876), nr. 2, 11 iulie, pp. 17-24. Alte traduceri au fost realizate de Ion Achimescu („Adevărul asupra cazului domnului Voldemar”, "Liga literară", anul I, 1893, nr. 11-12), „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) („Adevărul asupra
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
frecvența mare a dialogului și monologului este o modalitate care intenționează să compenseze și uneori să substituie carențele existente în descrierile de natură sau în analiza psihologică a personajelor. Autorul stăpânește atât de mult narațiunea încât pare în același timp povestitor și ascultător. Originalitatea poveștilor lui Creangă constă în realismul atmosferei, în umanizarea elementelor fantastice și în restrângerea și localizarea întâmplărilor la spațiul etnologic al satului natal. Criticii literari consideră că basmele sunt originale mai ales prin limbajul popular. Astfel, Mihai
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
de aproximativ 68 de minute. Rolurile principale au fost interpretate de Mircea Diaconu (Dănilă Prepeleac), Diana Lupescu (soția lui Dănilă), Petrică Nicolae (dracul Michiduță), Călin Măneață (Scaraoschi), Ernest Maftei (moșul cu capra, moșul care eliberează pupăza lui Nică), Mihai Mereuță (povestitorul, moșul cu carul), Alexandru Bindea (dracul ce aruncă buzduganul), Vitalie Russu (vânzătorul unui curcan), Dem Rădulescu (fratele lui Dănilă), Draga Olteanu-Matei (soția fratelui) și Costache Constantinov (moșul cu gânsacul), printre interpreții rolurilor secundare fiind Ștefan Mihăilescu-Brăila (un țăran) și Valentin
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
premisa unei victorii") prin depășirea speranței („Salvarea celor învinși :' nici o speranță"), pentru revalorificarea stimei față de.persoană, de individualitate, prin depășirea confuziei dintre persoane și bunuri, dintre „om în general" și omuLca unicat. Prozatorul, trăiește „cu acea încredințare eternă a oricărui povestitor că o , dezvăluire modifică ceva, în sine sau în celălalt". Pentru el, ca și pentru narator, scrisul este o „luminare", o iluminare și cere „un efort suprem, aproape inuman", (100/III). „Aveam sentimentul că — scrie, în epilogul romanului, Victor Petrini
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
unul din primii emisari ai fiului acestuia, rabinul Menachem Mendel Schneersohn, cunoscut ca al șaptelea și ultimul Rabin din Lubavitch. De atunci, călăuzit în mod sincer de idealuri de dragoste universală pentru oameni, folosindu-și talentul de cântareț trubadur și povestitor carismatic, cu părul lăsat lung și cu ghitara în mână, a difuzat în rândurile tinerilor hippies evrei și o activitate filantropică de asistență morală și socială. Simultan, Shlomo Carlebach provăduia o modalitate de reîntoarcere la religia iudaică și la tradiția
Shlomo Carlebach () [Corola-website/Science/313988_a_315317]
-
ajungând să fie apreciat abia în Franța, unde i-ar fi determinat pe „boieri” să-i elibereze pe „rumâni” (șerbii țării). Dumitru Murărașu considera că Dionisie Ecleasiarhul era „lipsit de cultură și de spirit istoric, dar avem în el un povestitor care știe să mânuiască o limba destul de apropiată de aceea pe care o vorbea marea mulțime”. Cronicarul nu avea înțelegerea istorică a lui Ion Neculce, dar folosește un stil narativ volubil și savuros.
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
care înainte erau neviabile sau prea scumpe, erau acum posibile. Stanley Kubrick, regizorul filmului "", l-a contactat pe Spielberg pentru a regiza "A.I.". Producătorul Werner Herzog a fost la fel de impresionat, citând filmul ca fiind un exemplu că Spielberg este un "povestitor grozav" și că știe cum să împletească efecte speciale cu o poveste coerentă. George Lucas a început să facă filme prequel pentru seria "Războiul stelelor", iar Peter Jackson a reînceput să exploreze atracția lui pentru filme fantastice, ceea ce avea să
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
de Maurice Leblanc, apărut mai întâi în două numere ale revistei lunare «"Je sais tout "», nr. 164 (15 iulie 1919) și 167 (15 octombrie 1919). El a fost publicat pentru prima oară în volum de Laffite în 1920. Victorien Beaugrand (povestitorul) își petrece vacanța la unchiul său, Noël Dorgeroux, din Meudon, așteptând numirea sa ca profesor la Grenoble. El întreține o idilă cu Bérangère Massignac, fina unchiului său. Dorgeroux, cercetător solitar care lucrează în secret într-un laborator aflat în spatele curții
Taina celor trei ochi () [Corola-website/Science/323204_a_324533]
-
arse și distruse. După ce Garrow moare, Eragon nu mai are nici un motiv pentru a rămâne în Carvahall, așa că pleacă după cei doi Ra'zac, căutând răzbunare pentru distrugerea casei sale și moartea unchiului său. Este asistat de Brom, un bătrân povestitor, care insistă să-l ajute pe el și pe Saphira. Legătura cu Saphira îl transformă pe Eragon într-un Cavaler al Dragonului. În timpul călătoriei, el învață de la Brom Limba Străveche, magia, lupta cu sabia și multe dintre obiceiurile Cavalerilor. Călătoriile
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
a avut loc în luna ianuarie a anului 1976. În anul 1981 cei doi scriitori devin părinți, prin nașterea Soranei, fiica lor devenind la maturitate studentă la Conservator. Deși în aceste proze întâlnim unele ecouri amintind relieful și atmosfera altor povestitori ai Bălții - și înainte de toate Fănuș Neagu - Marius Tupan e o voce singulară, Povestirile sale sunt cele ale unui intekectual cu adânci rădăcini în solul notritiv al unei cuturi populare.ă...î Amintirile copilăriei transfigurează o lume care ea însăși
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
Universității "Al.I.Cuza" din Iași (1867-1875) și soțul Veronicăi Micle, locuia într-o casă din Bucium. În această casă, Veronica Micle stătea mai ales în perioada verii. De multe ori, Mihai Eminescu făcea popas la Hanul Trei Sarmale împreună cu povestitorul Ion Creangă, pentru a avea motiv să ajungă la casa Veronicăi . Eminescu a compus poezia "Pe langă plopii fără soț", publicată în august-septembrie 1883 și apoi în volumul "Poesii" (1884). Poezia descrie periplurile sentimentale ale lui Eminescu prin zonă plopilor
Plopii fără soț () [Corola-website/Science/316283_a_317612]
-
întreabă ce ar fi făcut dacă nu ar fi fost de acord cu el, iar el a zis că nu-și da cuvântul înapoi și ,iapa-i peste drum." Este prezentată istoria unui haiduc, Haralambie, ucis chiar de fratele său. Povestitorul este fiul lui Haralambie, călugărul Gherman. Rezumatul pe scurt: Gherman fusese crescut doar de mama, căci tatăl murise. După decesul mamei, acesta ajunge la mănăstirea Durăului și se călugărește. Călugărul Gherman frecvență periodic biserică "Sf. Haralambie" din Iași. Hramul acestui
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
vechi de demult "într-o toamnă aurie". În volumul "", Sadoveanu recurge la tehnică literară numită "poveste în poveste", sau povestire în râma sau "narațiune în narațiune" ori ancadrament.(preluată de la autori străini; Giovanni Boccaccio-Decameronul, O mie și una de nopți) Povestitorii sunt ei înșiși participanți direct martori ai evenimentelor narate. Timpul acțiunii se desfășoară în planul trecut, iar spațiul se identifică cu locul mitic și anume Hanul. În cazul de față avem Iapa lui Vodă, povestirea suport pentru întreaga suită de
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
-o cerul”, nava lor de pescuit a fost prinsă într-un vortex. Un frate a fost tras în valuri; celălalt a înnebunit de groază la vederea spectacolului și s-a înecat atunci când nava a fost înghițită de vârtej. La început, povestitorul a văzut doar teroare hidoasă în acel spectacol. Însă într-un moment de revelație, el a văzut că Maelströmul este o creație frumoasă și minunată. Observând modul în care obiectele din jurul lui erau absorbite în vârtej, el a dedus că
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
Allgemeine Zeitung (Germania) - "Cartea șoaptelor" este un roman magnific care aparține literaturii universale, fiind, probabil, una dintre cărțile de referință ale secolului XXI, atât de minunată încât îți taie rasuflarea. Suddeutsche Zeitung (Germania) - Varujan Vosganian este un autor autentic, un povestitor excepțional care istorisește saga unui popor persecutat de atâtea generații, până în zilele noastre. Der Spiegel (Germania) - "Cartea șoaptelor" este pentru spațiul est-european echivalentul Veacului de singurătate al lui Gabriel Garcia Marquez.” La Nacional (Chile) - "Cartea șoaptelor" este foarte frumoasă, un gest
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
francezii nu-și puteau permite nici un răgaz, ci erau nevoiți să lupte pentru fiecare stradă, pentru fiecare clădire, tactica musulmanilor constând în atacuri repezi, prelungite și repetate, până la totala epuizare a adversarului. Coșmarul acestor lupte l-a urmărit pe Joinville, povestitorul acestor rânduri până la adânci bătrâneți, spectrele celor căzuți atunci, francezi și musulmani, le vedea aievea, nu uita cum refugiat într-o casă, împreună cu câțiva cavaleri, asdiați din toate părțile, scăpase cu viață datorită abnegației și spiritului de jertfă al lui
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
existența a două mori, prima școală luând ființă abia pe la 1870, odată cu venirea la conducerea „educațiunii” a ministrului Spiru Haret. Școala din Bădeni a fost înființată în anul 1867, când este numit ca învățător Mihai Busuioc, celebrul dascăl al marelui povestitor Mihail Sadoveanu.Același dascăl îl va învăța, la Pașcani, și pe Ion Onu, care va înființa în satul natal Școala Pregătitoare Mixtă(în anul 1917). La îndemnul ministrului educației de atunci, Simon Mehedinți, în anul 1920 Școala Pregătitoare Mixtă se
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
(n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
perioadă din viața sa avea să fie evocată de scriitor în opera sa "Anii de ucenicie" (1944). După terminarea armatei se stabilește la Fălticeni, unde întemeiază o mare familie. Inițial, familia Sadoveanu a locuit într-o casă deținută de celebrul povestitor Ion Creangă, mutându-se apoi într-o nouă casă, aflată în vecinătatea "Grădinii Liniștii". Scriitorul a avut unsprezece copii, dintre care trei fiice: Despina, Teodora și Profira Sadoveanu, ultima devenită la rândul ei poetă și romancieră. Dintre fii săi, Dimitrie
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
viața apărării comunității de călugărițe. Ea a mai trăit timp de 30 de ani după moartea soțului ei. Unul din liderii generației sale, și unul din cei mai reprezentativi scriitori români, Mihail Sadoveanu este totodată recunoscut pentru calitățile sale de povestitor, scrierile despre natură și descrieri ale mediului rural. Autor prolific, a publicat peste 100 de volume individuale (120 conform revistei americane "Time"). Contemporanii săi l-au plasat pe Sadoveanu alături de Liviu Rebreanu și Cezar Petrescu, aceștia fiind considerați în perioada
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și Miron Costin, autorul îmbină cu creativitate mai multe dialecte regionale și registre lingvistice, îndepărtându-se de simpla imitație a limbajului istoric. Povestite în general la persoana a treia, în cărțile sale nu se regăsesc diferențe între limbajul folosit de povestitor și cel folosit de personaje. Conform lui Călinescu, Sadoveanu are „o capacitate de a vorbi autentic enormă”, asemănătoare cu cea a lui Caragiale și a lui Ion Creangă. Scriitorul însuși era fascinat de „elocvența” oralității rudimentare, și în special a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
mai mult spațiu pentru neologisme, prezente în mare parte în acele pasaje în care vocea naratorului ia cuvântul. Un alt element unificator în creația lui Sadoveanu este recurgerea la tipuri literare. Încă din 1904, Maiorescu l-a lăudat pe tânărul povestitor pentru descrierea precisă a personajelor conform perioadei istorice în care trăiau. Tudor Vianu a subliniat că, spre deosebire de mulți dintre predecesorii săi realiști, Sadoveanu îl vedea pe țăranul român ca pe „un tip superor de om, un om eroic”. El a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ar putea deveni scriitor fără talenul primit de la „mama natură”. Proza lui Sadoveanu, în special tratarea cadrului natural, a servit ca inspirație în lucrările autorilor precum Dumitru D. Pătrășcanu, Nicolae N. Beldiceanu, Jean Bart, și Al. Lascarov-Moldovanu; tehnicile sale de povestitor au fost uneori împrumutate de Damian Stănoiu, și de prozatorul istoric Dumitru Vacariu. Conform lui Călinescu, primele povești de vânătoare ale lui Sadoveanu publicate de "Viața Românească", împreună cu cele ale "junimistului" Nicolae Gane, au dus la stabilirea acestui gen în cadrul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
conducător, ceea ce este și una dintre temele centrale ale poeziei anglo-saxone. O cuvântare caracteristică și binecunoscută este cea ținută de Byrhtwold către sfârșitul poemului. Poemele eroice s-au transmis pe cale orală din generație în generație. Odată ce creștinismul a fost introdus, povestitorii au început să introducă motive creștine în povestirile vechi eroice. Legate de povestirile eroice sunt o serie de poezii mai scurte din „Cartea Exeter”, care au fost descrise ca elegii sau "wisdom poems" („învățături poetice”). Ele sunt lirice și la
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
arată cum priveau ei războiul: ca ceva haotic, brutal și poate chiar ca o funcție a naturii. Aceste elemente stilistice și tematice nu trebuiesc trecute cu vederea când se analizează poezia anglo-saxonă. Digresiunea are astăzi o imagine negativă, dar când povestitorul lui Beowulf părăsește firul principal al povestirii, o face ca să ne clarifice personajele, acțiunile lor și lumea ăn care poetul se află. Există două tipuri de digresiuni: povestirea-în-povestire și povestirea care este mai întâi povestită pe scurt de către un personaj
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]