2,756 matches
-
văzuseră bând împreună cârcoteau că e o polițistă sub acoperire, care a reușit, în cele din urmă, să pună mâna pe suspect. Făcu o pauză. Era prima pauză semnificativă din discursul său. La început mă tot foisem pe locul meu. Povestitorul mă încolțise în compartiment la scurt timp după ce se urcase în tren, la Oxford. Era un soi de caricatură a Bătrânului Marinar și, după un schimb rapid de frivolități (vreme, călătorii și așa mai departe), transformase politețurile convenționale venite din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un deznodământ, dar acesta trebuie să fie mai important decât conținutul. De fapt, eu chiar am un ușor dispreț pentru proza modernă, indirectă și abracadabrantă... tu nu? Îmi plac lucrurile limpezi. Vreau ca povestea să îmi spună exact ce dorește povestitorul. Nu scobesc după sensuri ascunse, nu caut dincolo de aparențe după profunzimi „psihologice“ pe care, de fapt, eu însumi le-am pus acolo, printr-un șiretlic al minții mele. Îmi place să spun lucrurilor pe nume... Nu mă feresc să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de rapsozi populari care slăvesc, prin povestirile și cântecele lor, contribuțiile mărețe ale bravului rege Ghesar. Povestea regelui Ghesar a luat naștere, aproximativ, în perioada cuprinsă între secolele II-III î.e.n.-VI e.n. Transmisă timp de peste o mie de ani de către povestitorii și muzicanții populari, aceasta a fost îmbogățită tot mai mult în conținut și limbaj, iar la începutul secolului al XII-lea, epopeea a căpătat o formă definitivă. Iată despre ce este vorba în poveste. Demult, demult, în regiunea Tibet făceau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sunt de acord, Revoluția noastră (câtă a fost) a fost rapid confiscată și deturnată de la programul ei inițial, care a fost Proclamația de la Timișoara. În acest sens, autorul citat mai sus preciza următoarele: Este grăitor că, în toamna anului 1989, povestitorul (Ion Druță, un scriitor basarabean ) era omul de încredere al liderului moscovit Mihail Gorbaciov, pe care l-a însoțit în Italia, dând atunci un interviu «Europei libere» prin care îi îndemna pe români să-l răstoarne pe Ceaușescu. În zilele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
narațiunea, descrierea și dialogul, ultimele două fiind preponderente. Dialogul înviorează narațiunea și-i conferă dramatism, fiind magistral folosit. Replicile sunt pline de forță și de adevăr: Și noi ce facem?” / ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Alături de epitete ca: ,,măreț”, ,,falnic”, povestitorul apelează la comparații: ,,bătrânii ca și copiii”, enumerații: ,,că-i scăpase de tot vrăjmașul, mânia și primejdia” sau la repetiție: ,,Cine-i?, Cinei?”, dar modalitatea esențială de caracterizare rămâne antiteza. 1.5. DEMONSTRAȚI CĂ... În alcătuirea unei astfel de compoziții
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lucrările unor elevi din clasa a IV-a și, respectiv, clasa a V-a. Eu și Nică Aveam doar șase ani când l-am cunoscut pe Nică. Atunci, mama îmi citise pentru prima dată opera ,,Amintiri din copilărie” a nemuritorului povestitor Ion Creangă. Mi-amintesc că era seara și ascultam cu sufletul la gură pățaniile lui de la scăldat. Eram nedumerit de o sumedenie de cuvinte pe care nu le mai auzisem: suman, stative, a nivedi, laiță, canură, chimeriu, lespejoară, hudiță, găligan
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întâmplări povestește această operă? Selectați o întâmplare și imaginați-vă protagonistul acesteia alături de Nică. b) Dezvoltarea planului: având în vedere ideile, elevii dezvoltă conținutul fiecărui fragment, având permisiunea să utilizeze dialogul; c) Precizări în legătură cu efectuarea compoziției: Evitarea copierii stilului marelui povestitor, acesta fiind unic și inconfundabil. Posibilitatea de a folosi dialogul, deoarece elevii se implică ei înșiși în faptele respective. Indicații cu privire la ortografie și punctuație. d) Elaborarea expunerii scrise (individual). e) Controlul compozițiilor scrise (individual). f) Citirea unor lucrări (două compoziții
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mustața tunsă scurt niște dinți lungi cu strungă mare la mijloc. Autorul face ca figura fostului său dascăl să retrăiască în sufletul cititorului prin bogăția sufletească, prin personalitatea acestuia oglindită în fapte și în vorbe, prin relațiile învățătorului cu elevii. Povestitorul atrage atenția că nu va vorbi despre matematică și gramatică, ci despre învățătura cealaltă, sufletească pe care le-o dădea Domnu’ Trandafir. Acesta era un dascăl deosebit, având ceva din curățenia din curățenia și bunătatea uni apostol. Fiindu-i elev
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Eu stau în ogradă și privesc la frumosul salcâm din medean. Îmi imaginez că este un frumos cireș copt. Deodată, parcă prin vis, adorm. Ajung lângă o casă care seamănă perfect cu cea a lui Ion Creangă, cel mai mare povestitor român. Văd un copil bucălat, îmbrăcat într-un genuncher și ițari. La început am crezut că-i Nică, dar apoi nu prea mai credeam același lucru. Totuși, l-am urmărit pe ascuns. S-a dus la o casă țărănească, să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai onorant să ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean despre Viața de Apoi. Țăranii Îl ascultau ca pe un povestitor dăruit, dar sărac cu duhul. Nici măcar nu chicoteau când le vorbea la Căminul cultural despre binefacerile tovărășiilor și ale gospodăriilor agricole. Unii Îl și numeau „tovarășul părinte”, iar preotul Petridean Îl invita de fiecare dată la masă și, după două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prietenă, aproape uitată, aceasta îl conduce pe narator într-o rezervație de creaturi fabuloase, ce aparține unei organizații a cărei membră fondatoare era ea. Urmează un fel de călătorie inițiatică într-un spațiu analog oarecum "țării minunilor" descoperită de Alice. Povestitorul găsește acolo întreaga faună a poveștilor care îl încântau în copilărie. Singur sau însoțit de amică, el trece pe lângă casa Zmeului, care joacă șah cu Priculiciul, contemplă dansul în iarbă al Ielelor, află lucruri noi despre Hinchipun, spiridușul șchiop, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui Noe. Ambii străbătători ai grădinii mitice, bărbatul și femeia, intuiesc mutațiile suferite de specimenele zoologice, cândva năzdrăvane. Acestea au devenit propriile lor caricaturi, prin necredința în ele a oamenilor. Reîntâlnirea lor, chiar și în ipostaza degradantă, are darul, pentru povestitor, de a-i procura, prin restituirea poveștilor copilăriei, cele mai frumoase seri din toată viața lui. Poate, fiindcă sunt seri petrecute pe câte o prispă, alături de iubită, cu mâna în mâna ei sau odihnită pe genunchiul ei delicat și ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
seri petrecute pe câte o prispă, alături de iubită, cu mâna în mâna ei sau odihnită pe genunchiul ei delicat și ascuțit de copil. Încercarea amorezilor de a transfera acel farmec într-o cameră de hotel eșuează. Stricătoarea iubirii, își spune povestitorul, nu poate fi decât Aspida, piaza rea, ce nu are voie să se îndrăgostească, ci numai puterea, pe care și-o exercită malițios, de a nenoroci îndrăgostiții. Sensul filigranat nu doar în filele acestei povestiri, ci în cuprinsul întregii proze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tare numele către unul din angajații librăriei, devenită bibliotecă. Ne tot îmbiam reciproc, până când amicul meu a cedat nervos la insistențele mele și a început să se cațere pe rafturile inferioare ale corpului de bibliotecă unde se ascundea cartea marelui povestitor. Eu, deranjată de gestul lui, vrând probabil să evit frontal eventualele admonestări ale persoanelor de ordine, am pornit-o rapid printre culoarele librăriei către zona liberă, unde a locuit inițial cartea, pe care fără nicio stupefacție am regăsit-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e drumul prozei. Poate. Cititorul va trebui să se înarmeze însă cu răbdare și disponibilitate în momentul în care se apucă de lecturat. Dar va avea și satisfacții. Mircea Cavadia, scriitor CAPITOLUL I DIMINEAȚA C hiar în clipa în care Povestitorul, aflat în Pleistocen și-l închipuia în Elixirul dragostei al lui Donizetti pe José Carreras, ce aveau să se nască peste 13.500 de ani, bătrânul Rex porni să latre îndrăcit spre cocoșul de tablă înfipt în creasta casei (de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
electromagnetică, un mănunchi consistent de șuvoi informatic, o cascadă luminoasă captată într-un imens baraj de unde, măsurat la anumite ore, hotărâri, anotimpuri și cicluri de viață aveau să se scurgă prin ecluze, ca frânturi de informații despre lumea aceasta. Aici, Povestitorul se opri. Găsise, în sfârșit, finalul Toscăi. Înlocui gloanțele oarbe ale plutonului de execuție cu cele adevărate. Mario Cavaradossi va muri, de altfel și Floria. Baronul Scarpia își va arăta perfidia și după moarte. Lovitura de teatru, pe care, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
execuție cu cele adevărate. Mario Cavaradossi va muri, de altfel și Floria. Baronul Scarpia își va arăta perfidia și după moarte. Lovitura de teatru, pe care, peste 13.500 de ani Maria Callas o va expune magistral, îl încântă pe Povestitor; îi venea să joace de bucurie, dar jocului încă nu-i venise timpul. Se așeză comod în fața computerului și schiță cu creionul-laser câteva crochiuri ale viitoarelor transpuneri. Sigur, erau însăilări nesigure fără pretenția de a deranja existența cuiva. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simțea extaziat în fața partiturilor care se înșiruiau singure, se înlănțuiau în răzvrătiri și neliniști, urmând a fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul simț al absurdului îl făcu pe Povestitor să râdă și odată cu el întreaga Eră a Pleistocenului. Putea șterge într-o clipă alegoria virtuală, putea inventa o alta. Putea. Dar ceea ce îl uimi peste măsura ființei lui, care cunoștea totul, fu neprevăzutul. Și astfel descoperi ceea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
orbitei lui Saturn (din al cărui inel, un asteroid cu pretenția de satelit fugise magnetizat de frumusețea Lunii), cu cea a lui Mercur declanșă alarma. Pe când sus, antica Eloiză manevra Touch-Screen-ul monitorului electronic pentru scanarea fundului de ochi al plăpumăresei, Povestitorul fu străluminat de nașterea Traviatei chiar în clipa în care Tribunalul Morții, anunțat de un virus trădător, hotărî ca executorii judecătorești să-și pornească marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din orga lui Bach, pe care demult Arhimede o cuprinsese în numărul de aur 1,61803, unu fiind indivizibilul, iar celelalte cifre, codul numeric de la poarta Raiului. Mioara Alimentară înghiți și această pagină delicioasă de viață în clipa în care Povestitorul trasă cu creionul electronic liniile portative pentru viitoarea Introducere și rondo capriciosso, în La Major pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns, iar la acordul final al focului mistuitoarei simfonii, trenul de Arad cu plecare la ora 23:57 se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
algoritmii și de aici până la rezolvare mai este un sfert de tablă și câteva crete de consumat. Dar jos de tot va străluci ultimul acord din Marea fugă în Si Bemol major de Ludwig van Beethoven pe care tocmai atunci Povestitorul o compunea în Pleistocen, cu 13.500 de ani înainte de a fi creată. Chiar dacă eu n-aș fi existat, Mitică, m-aș fi inventat. Nu vreau să crezi că delirez sau mă repet, dar oare lespedea de pe piept, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
legat prin cordonul ombilical al suferinței, nu știa că e polifonic și inestetic, dar cine ar fi putut să ne spună că nu lumea era urâtă, ci noi, priveam prin prisma urâțeniei în același timp în care la celălalt capăt Povestitorul ne studia reacțiile, uitând de liniștea dureroasă a lumii lui, primul semn al începuturilor nașterii noastre. Mioara, ești afară. Nu, sunt în casă, Mamă, nu, ești într-un afară al tău, cel spre care tinzi, un concept, dar gratiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acum către Washington via Bruxelles. Slugă la doi stăpâni, cojanul, devenind mârlan în ieslele apartamentelor de bloc, cânta country mândruței cu unduiri orientale, făcând-o pe Maria Tănase această Fedră a cântecului românesc să moară definitiv. Folclorul, izvor nesecat pentru Povestitor, devenise un canal de irigație, în care se adăpa fauna bipedă de Bărăgan. Chiar dacă progeniturile navigau pe internet, tot internet-ul orașului era mai viguros, pentru că ștergea violent prin mizeria impusă orice informație străină de spiritul de turmă al brăileanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din apa netedă a oglinzii. Eram în gândurile Povestitorului! Nu vreau să plec, e prea frumos, Mitică! Adun în mine, ți le voi expune pe rând, experiența mea singulară a fost din dorința de a mă cunoaște, de a-mi verifica putința călătoriei într-o lume pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și dau seama că trăiesc vulgar de mult în raport cu dezastrul implacabil. Oamenii au grijă mai mult de orașul lor interior, mai întins decât Europa, mai bogat decât dedesubturile ei, viața lui interioară e o lume pe care nici Autorul, nici povestitorul nu o știu. E cunoscută prin incantația unor fraze sacre ce țin nu de sacerdotal, ci de abisal. Pentru unii abisul înseamnă frică, tu o știi, caricaturalul, crucificare fără judecată. Nimic mai fals. Abisalul este o ușă spre libertate. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]