8,531 matches
-
spre a-l cîtă în continuare pe poetul german amintit, aceste versuri imediat (...), punîndu-le sub un microscop, cercetîn-du-le, colorîndu-le, căutînd locurile patologice". Creația optzecista manifestă, într-o latura a să nu deosebit de mediatizata ("vîrful" sau îl reprezintă, în conștiința publică, poza ludica, descriptiv-anecdotică, jemanfisistă, a "cenaclului de luni"), dar, în impresia noastră, una dintre cele mai consistente, o asemenea prelucrare savanta a limbajului, însuflețit în microstructura să, inoculat cu visuri, colorat cu pigmenți umorali, sub puterea unor lentile măritoare. Slujindu-se
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
adorm/ învoite/ dinspre ceasul cînd/ gerul devine carnal.// Departele meu/ înghițit de calești/ topite pe străzile calde/ pe care nu merg/ toarnă tu înapoi/ în ciutura vărsătorului/ apă cu gust amărui;/ eu mă preling din sertar/ și de pe perete/ din poză decupata din ziar" (Departele meu). Miturile sînt, pentru a spune astfel, visceralizate, li se acordă o corporalitate familiară: "ai dreptul să desfizi calul troian,/ ulei de măsline curge prin venele lui,/ știu că poți să refuzi/ povestea unui biet cal
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
afirmă Christian Morgenstern, "un patetic jignit". El ia distanțe față de real că și față de sine însuși, irealizînd, negînd. Sursă să existențiala se ascunde sub pudoarea acidă a contestării. Neputînd fi suspendată, existentă se prezintă la un mod distorsionat, învesmîntata în poze cinice sau doar ludice, cu efect anihilant, precum la celălalt poet de frunte al Iașilor, Mihai Ursachi. Nu melancolia e o devitalizare, cum s-ar părea, ci ironia, care, după cum specifică reputatul ei teoretician, Vladimir Jankelévitch, "rîde fără pofta și
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
sticloși.../ Și iar/ Chinuit de al zecelea gînd:/ Roșu pe roșu nu se cunoaște./ Pornește prin subteranele varului/ Zgomotele îl catapultează-n taverne/ Oamenii il strivesc sub picioare./ Ucigaș pe albul zăpezii". Treptat, bardul ajunge la o emfaza a mizeriei, poza în cauză avînd un substrat de conștiință contradictorie (o expiere prin conștiința roasa de remușcări și totodată exhibiționista). Această singularizare orgolioasa a căderii, aceasta vermina ce se simte regală îl apropie de familia patronată de un Stelaru, de un Caraion
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
sale în proza mai puțin canonizate, o regăsim și aici: "atât N. sElena Negrit, cât și eu nu am căzut niciodată în ridicole exagerări sentimentale! Dimpotrivă, bătându-ne joc fără milă de aceia care cred că iubesc cu patimă luând poze tragice și punând în exprimarea lor tot sforăitul burlesc al dramei moderne, ne-am lăsat duși încet de viața noastră încântătoare". Pe vremea cînd literatura reprezenta un angajament cultural și național explicit, Alecsandri și alți cîțiva prozatori ai generației pașoptiste
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
cititorilor, din arhiva noastră, niște imagini la vederea cărora orice om normal, cu excepția clientului nostru, s-ar sinucide de rușine. Dar cum noi nu dorim moartea păcătosului, ci îndreptarea lui, îi dăm șansă nesperata de a-si ilustra textul cu poză lui cea mai convenabilă, din anul în care i-a nenorocit pe viață pe Elenă Filipescu și pe bietul Mitică, tractoristul naiv, blând și generos..." Întoarcerea pe dos a adevărului reprezintă o crimă monstruoasa îndreptată împotriva întregii colectivități, comparabilă cu
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
reacție constă în asumarea profundă a eului, pînă în momentul în care acesta se desprinde de sine prin propriile-i motivații, printr-un proces organic precum căderea unui fruct copt din pom. În primul caz avem a face cu o poză a extrovertirii, în cel de-al doilea cu o imagine a introvertirii. Probabil că nici un poet român actual nu ilustrează mai convenabil a doua ipostază decît Constantin Abălută. Fugă de sine a eului are loc, in productia d-sale, nu
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
chiar și întîmplări pline de haz. La o Poștă a Redacției, a apărut o poezie a nu-stiu-cui, a unui refugiat, care ne anunțase că în acrostih scria "Jos Ceaușescu" sau "Ceaușescu criminal". Un alt motiv de distracție a fost publicarea pozei lui Ceaușescu, în aceeași revista,vorbind de la pupitru. În vreme ce în ziarele din țară, "Scînteia", "România liberă", poza avea sceptru, așezat lîngă mîna lui dreapta, în "Tribuna României" din poză - era aceeași - dispăruse sceptrul. - Ați regretat vreodată că ați plecat din
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
sau "Ceaușescu criminal". Un alt motiv de distracție a fost publicarea pozei lui Ceaușescu, în aceeași revista,vorbind de la pupitru. În vreme ce în ziarele din țară, "Scînteia", "România liberă", poza avea sceptru, așezat lîngă mîna lui dreapta, în "Tribuna României" din poză - era aceeași - dispăruse sceptrul. - Ați regretat vreodată că ați plecat din România? - Regret tot ce am lăsat acolo: oameni, locuri, amintiri... Apoi regret că nu am participat și eu la cele întîmplate în noaptea de 21 decembrie și după aceea
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
să-și alcătuiască o mină aparte (în dosul căreia ghicești maliția ghidușa a unui Iorgu Caragiale) și chiar o anume dezinvoltura persiflanta, ce se va impune cu vremea că un al doilea fel de a fi al familiei. E o poză această, un soi de al Caragialeștilor, sau mai degrabă un maniacalism, care poate fi întâlnit în forme felurite chiar la scriitorul de mai tarziu, cât și - într-o mixtura mai complicată - la fiul acestuia, Matei". ...În fine, ar trebui să
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
ca și nota de subsol de la pagina 9: "poemul acesta închipuiți-vă că e scris în 365 de limbi și citiți-l ca atare." Nu mai este nevoie să stăruim asupra accentelor ironice și autoironice care fac ca multe dintre "pozele" poetului, transportând călimări și plin de cerneală, să fie realmente memorabile. Volumul în ansamblu poate fi citit ca un "roman" cu un personaj surprins în ipostaze extravagante: poetul, cel care e ductil, disponibil, atent, capabil să metamorfozeze realul, să proiecteze
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
este stabil: femeia frumoasă și bărbatul bătrân sau de condiție socială inferioară, dragostea imposibilă etc. Particularizarea se produce prin minuția extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt puternic picturale: "Din dreapta trece, bătând cald cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția doamnei de Récamier din tabloul lui David" sau "se ridică, acum e Olimpia lui Manet încruntată"... Finalurile lui Val Gheorghiu își găsesc o explicație și
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
grupajul de "critice" este publicată o convorbire a lui Al. Cistelecan cu scriitoarea stabilită în Suedia dar revenită acasă în ultimul deceniu prin prezența constantă în librării și în paginile publicațiilor literare. Răspunsurile Gabrielei Melinescu, fără umbră de vanitate sau poză, sînt conforme cu personajul rar întruchipat de ea în lumea literară românească: sinceră, altruistă, profundă, cu simțul umorului și al jocului și cu o căldură umană nealterată de suferințele îndurate, ba chiar sporită de ele. * Întrebată în ce măsură personalitatea lui Nichita
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
editorialistului, prozator SF, fiul i-ar putea propune mamei, de ziua ei, un vibrator de uz intern și, îndeobște, bunele valori tradiționale ar fi în primejdie să dispară. De fapt, ADEVĂRUL, pe bună dreptate, nu obișnuiește să ofere cititorilor săi poze al căror loc e fie în tabloide fie în publicații de specialitate. Dar editorialistul ziarului are toată dreptatea cînd avertizează asupra consecințelor acestui fapt divers care ar trebui să lase loc pornografiei celei mai joase, în spații publice, dacă nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
dificilă. Despre cine trebuie să scrie? Cu tot respectul pentru poet, cred că trebuie să scrie despre critic. Selecția și prezentarea poeziilor ca și viziunea personală din studiu mă fac să optez pentru Alex. Ștefănescu, deși pe copertă se află poza lui Nichita Stănescu (cu o carte în mîini). Apropo de respectul pentru ultimul, vreau să fac o paranteză și să reamintesc că, din punct de vedere al mitificării, Nichita Stănescu se află într-o serioasă competiție cu Mihai Eminescu ; revistele
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
chiar dimpotrivă, acum e momentul s-o facem! Presupun că domnia sa se va fi simțit în apele sale, vizionînd pe micul ecran vandalismele minerilor de la Costești, dezorientarea populației bucureștene potențial asediate (pentru a cîta oară, doar într-o decadă?) și poza caricaturală de Hannibal ante portas afișată pentru mass media de Miron Cosma. Ca să nu mai vorbim de ordinea de drept amenințată, sau de felicitările expediate de un senator și totodată șef de partid asediatorilor ordinii publice. După Stoenești, mi-l
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
de borangic de mîini penelope,/ în pustiuri pline de predici,(...) se pierdea ca o bilă de oțel/ în pipota unui curcan", Gellu Dorian reia tipologia poetului, așa cum s-a profilat începînd cu ciclurile romantice și simboliste. E vorba, negreșit, de "poze", însă de unele ce corespund unor vibrații lăuntrice care justifică reiterarea lor în nume personal. Nu e o compoziție prefabricată, un aranjament de cuburi date pentru a completa un tablou, ci un șir de experiențe ce se rînduiesc în tipare
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
după cum îmi sună sau îmi răsună sau își consună anumite propoziții în diferite poziții. Sînt un ins pozitiv. Consonanța contează! Pozez în mine expozitiv. Rezonanța salvează! Mă expun. Așa pun impozit pe eu. Așa ajung impozant. Așa îmi iese o poză mai bună. O proză curată. Iată cum mă arată!" (p. 9). Mașina de scris, care apare ca o cover girl pe coperta cărții, este o vedetă incontestabilă sau figura emblematică a acestui mod de a scie. La mașina de scris
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
spilcuiții funcționari cu cotiere Armani și abacuri Versace ai d-lui Isărescu vor fi dispuși să-și pună la bătaie superbele costume pariziene luându-se la trântă cu monștrii duhnind a stârv ai corupției, minciunii, infracționalității și crimei. De altfel, poza de inși enigmatici pe care o propun românilor, ca și cum n-ar veni la un serviciu plătit din buzunarul public, ci la un bal mascat al rafinaților, se va răzbuna cât de curând. Exemplul consilierului prim-ministerial despre care ni se
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
fel de informație despre autoare și că putem doar să bănuim mâna unui cercetător de la Institutul Călinescu, de exemplu, care ar fi putut să consulte și să ordoneze un volum impresionant de periodice. În sprijinul curioșilor, editura reproduce doar o poză a dumneaei, or iată că nu toți criticii pot fi recunoscuți atât de ușor că actorii sau politicienii. La urma urmelor, o carte, chiar atunci când se ocupă de ziare și reviste, tot carte rămâne, adică o publicație de la care se
Ceea ce era de demonstrat, dar si de editat by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/17933_a_19258]
-
dintre cele mai murdare înscenări care au apărut în presă de la noi. Dacă, în general, ziarele au privit cu sarcasm, ironie acidă sau cu superioritatea ipotezei confirmate, ca în situații care presupun curaj "tribunul" se comportă lamentabil, COTIDIANUL îi dă poză la rubrică șut în bară, cu următoarea explicație: "Pentru capitularea politică în urmă ridicării imunității parlamentare". Să fie pentru Cotidianul o dovadă de capitulare politică faptul, ca CVTudor a recunoscut în public că nu trebuia să-i ațițe pe minerii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
într-o galera), numitul eseist încearcă a evita superficialitatea, fiind antinarcisiac și...sincer. Să ne explicăm. Imaginea dominantă ce-o propune asupra subiectului e una cinica, imens cinica, prin urmare diforma, inapta de autoadmiratie. Sinceritatea ar consta, paradoxal, în... montarea pozei cu pricina, în stilul psihologic urmărit ca efect, totuși, estetic (căci, în pofida tentativei lui Barthes de-a exclude jurnalul din planul literarului, acesta poate fi socotit literatura, prin chiar prisma criteriilor așa-zisei incompatibilități: permutabilitatea, structura laxa, supresibilă a discursului
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
cinismul însemna "tentația (...) cea mai constantă", împotriva căreia n-a încetat niciodată a duce "o luptă extenuanta", pentru Livius Ciocârlie pare să fie, pînă la urmă, o regasire pe un palier de conștiință autentică. Un soi de a doua natură. Poză nu cedează, ci se suprapune chipului real, astfel cum un individ și-ar retușa chipul pentru a semăna cu o fotografie. Mecanismele sincerității sînt - se știe - îndeajuns de complicate spre a le putea reduce la simplă lor opoziție cu simulacrul
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
pe chip o mască fioroasa: "Din morți îmi vine să gust tare./ Șunt că o invincibila Armada/ Trecută dincolo de înspăimîntare,/ Cersindu-si infinirea și zăpada" (Faima). Sau: "Copil eram dintru săgeată,/ Din vîrful otrăvit cîntam./ Grecimea Parcelor mai beata/ Lipise poză morții pe fiecare geam" (Mireasă). Sau: "Supliciul stelelor/ Îmi fumega prin oase/ Sfărîmîndu-le cu grație" (Bătuți de lungul deliciu). Dar, în același timp, își îndreaptă privirea spre un Dumnezeu șui generis, cu trăsături naturist-păgîne, panteist, adică spre un Dumnezeu ce
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
grasă, frenetica.../ noi sîntem dreptmergătorii/ erzațul tenebrelor, a Babilonului drojdie" (ibidem). Să fie oare o asemenea nepotolita sete de maculare, de delabrare, de anihilare, un antidot, totuși, al spaimei? Desigur, autoarea se neagă inclusiv sub aspectul seriozității posturii lirice, prin poze riscant clovnești (Satire și calomnii), insistînd pe ideea de veselie, de comicărie a întreprinderii d-sale: "veselia e neagră că vărsatul de vînt/ veselie cu bombardoane, cu tiribombe, cu plesnitori" (Lupta cu îngerul). Sau: "să joci în comedie cu poale
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]