841 matches
-
și devenirea operei fac corp comun, integrându-se într-un "parcurs inițiatic" solidar, deopotrivă ontologic și epistemologic. Ceea ce înseamnă mai întâi că sociologia în viziunea sa necanonică nu se reduce la a reprezenta existența socială după modele prestabilite (cum este pozitivismul modernității); mai curând, menirea sociologiei este de a prezenta, prin comprehensiune, ceea ce există socialmente în toată multiplicitatea formelor și interacțiunilor socioculturale experiențiale, în "policulturalismul și politeismul valorilor". Apoi, pentru că Michel Maffesoli crede, fără rezerve, în postulatul sociologiilor fenomenologice și subiective
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
întâmplă frecvent să observăm astfel de fenomene în istoriile umane. Refuz al doctrinelor morale, oricare ar fi ele. Așa cum a spus-o acest gânditor, puțin cam uitat, care este J.-M. Guyau, importanța anomiei 89 în dinamica societăților. În ciuda diverselor pozitivisme, și sunt o mulțime, există o dimensiune ezoterică a lucrurilor. În funcție de tradiții, aceasta poate lua nume diferite, dar realitatea, structurală, este identică. Astfel, în catolicism, alături de Biserica oficială, alături de Biserica lui Petru, Biserica lui Ioan, prima privilegiind puterea, instituția, înscrierea
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să se implice într-o astfel de totalitate. De altfel, este interesant de notat că numeroși sunt protagoniștii științelor "exacte" care, cu îndrăzneală, ne arată calea în acest sens. Curioasă repliere a științelor umane care, în majoritate, rămân imobile în pozitivismul secolului al XIX-lea! Este urgent, în fața a ceea ce am numit reîntoarcerea, constatabilă empiric, a acestor "lucruri" arhaice, a (re)purcede la drum. Adică a elabora o metodă care să fie pertinentă în raport cu ceea ce se vede. A repera redundanțele, "rezonanțele
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
au fost formulate totodată unele limite între care poate fi în același timp judecător și judecat, între care poate fi actor pe scenă și totodată spectator în sală. Limitele sunt indicate (F.-L. Mueller, 1960) ca fiind cele proprii pentru pozitivismul unei raționalități fundamentale pentru nașterea și dezvoltarea ulterioară a psihologiei în care inițiatorul acestui raționalism, I. Kant, nu a crezut niciodată. Cu respect însă pentru istoria milenară a societății omenești, acestui "eu", I. Kant i-a recunoscut dimensiunea eternă și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care gândește, care le judecă pe toate, existând limite între care, după Kant, acest "eu" poate fi în același timp judecător și judecat, actor pe scenă și totodată spectator în sală. Sunt limitele indicate (Mueller) ca fiind cele proprii pentru pozitivismul rațional al filosofiei kantiene, care au negat legitimitatea trecerii conștiinței de la "eu"-l cartezian la activitatea conceptuală, gândită, care au negat "eu"-lui reprezentativitatea pentru raportul spirit corp, pentru a-i recunoaște acestuia doar o dimensiune eternă și absolută. Este
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
erau actuale în toate țările Europei începutului secolului al XX-lea, erau funcții dependente de respectivele condiții social-istorice și puneau psihologia în fața unor probleme teoretice și aplicative imediate deosebite. Psihologia acelui început de secol s-a aflat deopotrivă sub influența pozitivismului raționalist al filosofiei germane, cu deosebire a celei a lui Kant și Hegel. Idealismul lor conceptual a recunoscut esența religioasă a omului, drept o cale de echilibrare a raporturilor omului cu natura și ca o reglementare a relațiilor dintre oameni
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
rând amenințarea șomajului devenise o realitate cotidiană, individul asista neputincios la radicalizarea diviziunii sociale, la apariția de noi conflicte sociale capabile să degenereze în conflagrații mondiale, ale unor puteri sau alianțe de state împotriva altora, probleme în fața cărora apunea întregul pozitivism rațional pe care a putut să-l sădească filosofia lui Kant sau a lui Hegel. Vechiul spirit renascentist, retrezit în fața unor amenințări de acest fel, a degenerat foarte repede într-o megalomanie naționalistă fără seamăn, întreaga putere a divinității cultivată
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
universul experiențial religios, care, în calitate de cunoaștere a unor trăiri spirituale particulare, poate coagula celelalte direcții majore de dezvoltare a persoanei. Într-un secol al multiplelor restituiri spirituale și al revirimentului unor linii evolutive ce păreau să plătească un tribut supradimensionat pozitivismului, filosofia conștiinței de sine știe să se ralieze unor tendințe de revalorizare a nucleului dur al tradiției. Această relegare de tot ce era fundamental în mesajul cultural originar face posibilă continuitatea de-a lungul veacurilor și face din reperul umanismului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dominat universul gândirii în a doua jumătate a secolului. Aceasta se manifestase prin intransigenta în raport cu alte opțiuni, trecând de la o "cunoaștere critică" spre dogmatism, transformându-se dintr-o viziune asupra lumii într-o credință de nediscutat. Strânsă legătură pe care pozitivismul l-a instituit între istorie și rațiune a avut drept consecință o supraevaluare a elementului obiectiv și naturalist în raport cu voință individuală care este liberă și creativă. Reacția în fața acestui pozitivism intransigent a fost exaltarea a tot ceea ce refuză să se
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
lumii într-o credință de nediscutat. Strânsă legătură pe care pozitivismul l-a instituit între istorie și rațiune a avut drept consecință o supraevaluare a elementului obiectiv și naturalist în raport cu voință individuală care este liberă și creativă. Reacția în fața acestui pozitivism intransigent a fost exaltarea a tot ceea ce refuză să se integreze într-o lege naturală; iraționalul împotriva rațiunii, voința împotriva naturii, acțiunea împotriva teoriei. Chiar și marxismul, în cadrul "forjei" pozitiviste, a devenit o "fizică socială" în grad de a produce
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
în cadrul "forjei" pozitiviste, a devenit o "fizică socială" în grad de a produce, conform susținătorilor săi, previziuni punctuale asupra dezvoltărilor ulterioare. Specificitatea culturii italiene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și început de secol XX a fost ca, reacția împotriva pozitivismului, a parcurs mai multe drumuri originale, deoarece s-a îndreptat către o reevaluare profundă a operei filosofului din Trier 1. Mai mult, recitirea în sens marxist, ce apare și se dezvoltă în cultura italiană, nu a fost o chestie internă
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
psihologia, Petre P. Negulescu studia Renașterea, în vreme ce Vasile Pârvan și Mihail Dragomirescu se îndeletniceau, și ei, cu altceva. Era interesat însă și încîntat în acea vreme de J. M. Guyau, "omul cu profundă inimă creștină și cu creierul pustiit de pozitivismul logic al veacului al 19-lea". O concluzie amară i se impunea însă cu forța unei axiome: Universitatea avea un aer sufocant datorită spiritului pozitivist, anecdotelor zeflemiste și indiferenței radicale față de tot ceea ce voia să treacă dincolo de datele experimentale și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Cioran, aceasta survine ca revelație a experienței. De ce credea oare Cioran, încă de prin 1933, că istorie nu fac decît cei ce "n-au nici o chemare pe acest pămînt" și că istoricul este un om inutil?134 Înainte de toate pentru că pozitivismul devitalizase și denaturase cercetarea istorică, îndepărtîndu-se astfel de viață. Simpla culegere de date, sistematizarea și interpretarea lor obiectivă, calculele raționale și tot felul de speculațiuni făcute pe seama unui trecut toate acestea nu însemnau, după Cioran, veritabile preocupări de istorie. Prin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
întreaga mea recunoștință CUPRINS Cuvânt introductiv / 9 I. Preliminarii despre Zeitgeist / 13 1. Argumente și contraargumente în privința unei încadrări în epocă / 13 2. Perspective filozofice, perspective larg culturale / 14 A) Raționalism universalist clasicism / 17 B) Istorism relativist romantism / 19 C) Pozitivism realism / 22 3. Poziția lui Dilthey în epocă / 26 A) Considerații despre evoluția individuală și despre evoluția epocii / 26 B) Criza epocii și/sau criza filozofiei / 30 C) Relația cu filozofia kantiană / 32 D) Relația cu Hegel (între clasic și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
culturii sau pe filozofia stilului -, ne vom opri la început asupra aspectului intrinsec, cu care ne situăm în planul diacronic al filozofiei teoretice. Cercetând manifestările intrafilozofice din secolul al XIX-lea, distingem trei orientări principale: raționalismul universalist, istorismul relativist și pozitivismul. Această schematizare, cu toate riscurile ei11, ne-a fost relevată în primul rând de convergența tipologică a unor construcții filozofice, despre care vom vorbi în continuare; în al doilea rând, ea ne-a fost sugerată de evidentele corespondențe cu cele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
perspectiva și vom reda acompaniamentul discret al celor trei "curente" care domină în plan cultural secolul al XIX-lea, unde ele se regăsesc poate mai evident decât în orice alt veac21. Vom atașa raționalismului universalist clasicismul, istorismului relativist romantismul, iar pozitivismului realismul, înțelese nu neapărat în sens restrâns drept curente literar-artistice manifestate programatic, printr-o estetică bine conturată, într-o perioadă istorică strict determinată 22 -, ci mai ales într-un sens larg, drept moduri de existență și gândire, ca atitudini fundamentale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și adaptări determinate de un Zeitgeist, doctrina rămâne în esență totuși aceeași; deși "modernizate", coordonatele ei la nivel paradigmatic nu se schimbă. Acum ne vom opri cu precădere asupra corespondențelor dintre relativismul istorist și romantism, pe de o parte, și pozitivism și realism, pe de altă parte, deoarece Dilthey se află tocmai la intersecția lor, căutând să reconcilieze scepticismul generat de prima dintre perechile de tendințe amintite cu scientismul celei de-a doua.27 Deocamdată schițăm doar reperele dezbaterii, așa că nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în genere, ci doar una istorică. Din dorința de a elimina presupozițiile dogmatice, romanticii încep să se orienteze spre imanență. Însă imperativul unei absolute Voraussetzungs-losigkeit ("absența premiselor"), ca să ne exprimăm ca Spranger 40, se va radicaliza abia ulterior, în perioada pozitivismului, fiindcă romanticii se raportează încă la o lume ideală. În fond, ei nu fac decât să înlocuiască presupozițiile raționaliste cu ipotezele onirice; idealurile generale, în funcție de care se modelaseră "sufletele frumoase" ale clasicilor, sunt înlocuite de idealurile individuale, care nu pot
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o eternă căutare de inedit și originalitate, refuzând "formele închise", academizante ale clasicismului, el își desfășoară insurgența împotriva autorității despotice a rațiunii pe fondul unei puternice sfâșieri interioare. Abia pozitiviștii își vor coborî privirea către realitatea pură și simplă. C) Pozitivism realism Asumându-ne riscul unei aparente oscilații între orientările gândirii direcționate filozofic și tendințele larg culturale, vom încerca să stabilim și aici trăsăturile comune, convergențele lor într-un Zeitgeist ce le favorizează apariția. De data aceasta vom căuta să delimităm
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
data aceasta vom căuta să delimităm zonele în care manifestările realismului artistic (cu prelungirile lui naturaliste) interferează simptomatic cu formele cunoașterii obiective, întruchipate de științele naturii. Punând preț pe categoriile intelectului, altfel spus pe cunoașterea obiectivă în sens kantian 55, pozitivismul respinge programatic speculația metafizică de orice tip în beneficiul cercetării empirice: Într-un anumit înțeles Hegel avea totuși dreptate când susținea cu înaltă conștiință de sine că în opera sa culminează filozofia: după el a urmat în adevăr nefilozofia: adică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
iar efervescența fantastă experimentului; se renunță la subiectivitate și patetism în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor de orice tip, realitatea nudă proiecției ideale. Un soi de verism general tinde să demitizeze totul.57 Pozitivismul e descriptiv, comparativ și inductiv tipologizant, iar nu explicativ, ipotetic și normativ. Pentru Comte arată Blaga "știința era o problemă strict definită: să înregistreze faptele și mai ales să descopere legătura dintre fapte: legile. Știința nu are sarcina să <<explice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
strict definită: să înregistreze faptele și mai ales să descopere legătura dintre fapte: legile. Știința nu are sarcina să <<explice>> fenomenele, ci să le <<constate>>"58. Deși vine să ne confirme, această afirmație trebuie totuși amendată. Când am afirmat că pozitivismul nu este explicativ, am avut două motive: pe de o parte, ne-am referit la intențiile declarate ale pozitiviștilor, și nu la ceea ce rezultă din investigația lor, iar pe de altă parte, am căutat în virtutea unui automatism al logicii noastre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
concepute realmente ca entități (abstracțiuni personificate), inerente diverselor lucruri existente în lume", pentru că "li se atribuie capacitatea de a genera toate fenomenele observate, urmând ca fiecare în parte să fie explicat prin derivare dintr-o entitate corespunzătoare"60. Dar dacă pozitivismul refuză cele două metode explicative nota bene: pe care le consideră, pe deasupra, și necesare pentru progresul intelectual al umanității 61 și dacă se limitează numai la a identifica o serie de legi pe baza experienței, aceasta nu înseamnă că el
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mari tradiții metodologice manifestate în istoria ideilor 63. Ținând seama însă de faptul că, potrivit lui von Wright, "orice explicație cauzală, prin legi, este principial simetrică cu predicția"64, trebuie să nuanțăm observația noastră anterioară și să adăugăm că totuși părintele pozitivismului face distincția între explicație care nu reprezintă pentru el un obiectiv major al investigației pozitive și predicția bazată pe cunoașterea legilor. De altfel, Comte consideră că în filozofia pozitivă, "explicarea proceselor, limitată inițial la adevăratul lor domeniu, mai constă acum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prin progresul științei" (s.n.)65. La o concluzie asemănătoare ajunge și Erich Rothacker. Atunci când analizează în Logik und Systematik der Geisteswissenschaften metodele folosite în științele spiritului drept "emanații ale celor trei tipuri de Weltanschauung stabilite de Dilthey", el arată că pozitivismul "rămâne la ceea ce este deja oferit în mod efectiv experienței și încearcă să explice aceste date conform legilor naturale scutite de valorizări" (s.n.)66. De altfel, caracterul impersonal al cercetării obiective fusese subliniat încă de Helmholtz 67. Dacă ar fi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]