1,132 matches
-
pentru a surprinde o dinamică a calitativ-cantitativului și, În profunzime, a timpului spațiului cuantic. Științele morfogenetice au făcut pași deosebit de importanți În Înțelegerea și explicarea vieții, producând teorii superioare ideilor, principiilor și legilor de cunoaștere a realității, propuse de științele pozitiviste și deterministe. Incertitudinea reclamată tot mai acut de universul psihic uman impune să fie admisă existența unui suport spațio-temporal cu proprietăți cuantice, pe fundalul căruia se manifestă incertitudinea. Premisa de referință pentru acest tip de suport este universul interior al
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
unor evenimente (politice) izolate, deci nesemnificative, cu înșiruirea unor "date" care periclitau, prin cantitatea lor impardonabilă, memoria și personalitatea elevului. Istoria evenimențială vehiculată de manuale a fost în mare măsură marginalizată, odată cu narațiunea istoriografică care i-a dat naștere 291. Pozitiviștii "au făcut din istorie marele ordonator al evenimentelor"292 considerau cei din școala "Analelor" -, iar cultura mass-media "a făcut din istorie o agresiune"293, exploatând în același timp, cu deplină libertate, factologia istorică, ca bază de date și ofertă comercială
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
interzisă" etc.), abreviere elocventă a unui consemn (indicarea otrăvii printr-o imagine anxiogenă, semnalarea direcției prin indici vizuali etc.), semnul reprezintă o realitate inconturnabilă a lumii moderne, prezență fetiș, prezență tutelară, la fel de importantă pentru cultura contemporană ca faptul în ideologia pozitivistă a secolului trecut. Disciplină paradoxală, disciplină vampir în pertinenta formulare a lui Umberto Eco, ce încorporează totul sub pălăria integrativă a semnului și sistemelor de semne (de la circ la bucătărie, de la publicitate la teoria narativității, de la studiul plantelor la cel
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care au cunoscut faptele nemijlocit, sunt parte integrantă a artei lui Soljenițîn. Credem că sintagma "realism ideal", propusă de Aleksandr Urmanov, este sugestivă pentru specificul operei soljenițiene. El atrage atenția, totuși, asupra deosebirii dintre viziunea autorului discutat și viziunea realismului pozitivist, care înțelege omul în deplină dependență de realitate, prins într-un determinism biologic și social: Prin "realism ideal", în acest caz trebuie să înțelegem acel principiu de zugrăvire a realității, prin care artistul nu numai că respectă exactitatea "adevărului vieții
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
demers reprezintă continuarea logică a volumului anterior Știința educației prin paradigme. Pedagogia "văzută cu alți ochi", publicat în 2009, la aceeași editură. El propune o schimbare de optică în abordarea științei educației (pedagogia), o modificare a interpretării sale clasice încă pozitiviste, acum prin prisma conceptelor reconsiderate recent în epistemologia științei paradigmă și știință normală, potrivit fundamentalei contribuții a lui Th. Kuhn (în Structura revoluțiilor științifice, 1962, 1970). Dar pedagogia are și un puternic caracter practic, prin domeniul său de studiu educația
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
evoluției: metaparadigma clasică sau cea a educației moderne sau cea a educației postmoderne; ► prin raportare la scopurile fundamentale: metaparadigma umanistă sau cea a perspectivei critice sau cea a educației prospective; ► prin raportare la metodologia cunoașterii educației: metaparadigma complexității sau cea pozitivistă sau cea interpretativă (hermeneutică) sau cea holistică sau cea a cercetării calitative sau cea a identității. Dincolo de aceste criterii întâlnim în referințe și combinații între categoriile de paradigme. Astfel paradigma analitică-empirică-pozitivistă-cantitativă a dominat ghidarea cercetării în educație, prin abordarea deterministă
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
întâlnim în referințe și combinații între categoriile de paradigme. Astfel paradigma analitică-empirică-pozitivistă-cantitativă a dominat ghidarea cercetării în educație, prin abordarea deterministă a realității, cu studiul analitic al relațiilor cauze-efecte, cu scopuri derivate din experiența descoperirilor inductive și deductiv-experimentale, cu interpretare pozitivistă și măsurare cantitativă. Sau paradigma constructivistă-hermeneutică-interpretivistă-calitativă pune accent pe latura umană în construcția cunoașterii realității, în raportarea la diferite interpretări ale valorilor, prin raportare la context, prin consens, cu sublinierea aspectelor calitative, subiective. Sau găsim paradigma critică-postmodernă-practică sau alte paradigme
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cum se aplică diferitele strategii). Actualmente, interesează proiectarea anticipativă și procedurală, pentru că se raportează la situații concrete, oferă soluții, arată cum se rezolvă o teorie asupra instruirii, arată metode de desfășurare și autoreglare a proceselor. Iar educatorul-proiectant poate avea atitudine pozitivistă (respectă rolul legității, relațiilor cauză-efect, al normelor) sau interpretativă (caută căi variate de rezolvare) sau critică (analizează restricțiile, obstacolele și efectele lor asupra elementelor activității proiectate). Combinând aceste abordări și atitudini, educatorul-proiectant va putea respecta concret și alte principii ale
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
doar la aspectul concret al acțiunile de formare, ci și la cel conceptual și epistemologic, pentru a ști cum să procedeze, să interpreteze apoi științific, creativ, eficace, adică să surprindă conceperea și realizarea formării în complexitatea ei. Tradițional, în sens pozitivist, cercetarea este definită ca fiind activitatea științifică care contribuie la dezvoltarea cunoștințelor acumulate prin colectarea sistematică a datelor, apoi analiza lor, interpretarea rezultatelor, efectuarea de generalizări și comunicarea rezultatelor validate, pentru valorizarea lor în comunitate. Dar practica reală semnalează existența
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
realizabile (Van der Maren, 1996, pp. 41-42; Hadji, 1997, pp. 9-29; Donnay și Bru, 2002, pp. 7-69; Paquay et al., 2002, pp. 7-9). Or, constată și autorii că scopul acestei relații este la început, încă se face referire la știința pozitivistă a experimentului clasic de laborator (cercetarea pedagogică nu poate fi astfel experimentală, ea implicând dezvoltarea, ci în alt mod specific), încă se evocă Durkheim (după care pedagogia nu este decât un ansamblu de teorii practice, nu este un studiu științific
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
descriere, explicare, înțelegere, cazuistică, dinamică, funcționalitate, pertinență, prevenție, proiectare), • construire de modele combinate teoretic și practic sau/și interdisciplinar, • generare de noi întrebări pentru dezvoltare ș.a. Cercetarea prin experiment în educație nu poate îndeplini condițiile, criteriile experimentului clasic din științele pozitiviste, datorită specificului, sensurilor și semnificațiilor faptelor, acțiunilor privind dinamica și complexitatea dezvoltării personalității, aspecte mai ales calitative, interpretative. De aici și rezervele unor teoreticieni privind natura quasi-experimentală a pedagogiei (Bîrzea, 1995; Hadji, 1997, pp. 9-29), cu efecte discutabile • asupra cooperării
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
interpretative. De aici și rezervele unor teoreticieni privind natura quasi-experimentală a pedagogiei (Bîrzea, 1995; Hadji, 1997, pp. 9-29), cu efecte discutabile • asupra cooperării cercetător-practician, • asupra limitării la un număr redus de variabile cercetate, • asupra construirii unui discurs pedagogic riguros științific (pozitivist), • asupra apelului nereușit al cercetării pedagogice la metodele și explicațiile "științelor educației", • asupra ridicării de la experiența didactică într-o specialitate (teorie și practică focalizate) la o paradigmă pur pedagogică, • asupra stabilității și extinderii explicațiilor sau interpretărilor datorită dinamicii fenomenelor, • asupra
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
etapă pregătitoare a cercetării propriu-zise) privind fenomenele studiate iar nu formularea de concluzii certe (ceea ce denotă relativism), • asupra trecerii de la subiectiv la obiectiv, de la idiografic (particular, fapt, caz, situație) la nomotetic (general, normativ). Constatăm că abordările în favoarea cercetării de tip pozitivist încă cedează cu dificultate în fața necesității de a găsi specificul științific al cercetării pedagogice, ca fiind de esență socioumană și predominant calitativă, iar pedagogia neputând fi decât o știință quasi-experimentală. Și găsim aici semnul caracteristic al rezistenței în fața schimbării de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
activități de cercetare, atât la nivelul teoretic, dar mai ales al practicii educaționale. Un colocviu din 1995, la Grenoble (Lettre VST, 2006), pe tema posibilității unui discurs științific asupra practicilor educative, concluziona atunci că nu pot fi formulate răspunsuri științifice (pozitiviste) la problemele născute din practica educativă (ca practică socială, deosebită de cea din natura fizică). Cel puțin patru dintre ele sunt de fond: • ce se petrece de fapt într-o situație dată (se poate observa, analiza, dar cu metode quasi-experimentale
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Aceasta s-a conturat ca o paradigmă de actualitate, o alternativă la cercetarea și experiența lor tradițională, nu numai în sens postmodernist, dar deosebit de utilă reconsiderării activității educaționale. Scopul este de a găsi și alte moduri de abordare decât cea pozitivistă, de tip empiric-formal, strict experimental. Admițând marea varietate a situațiilor educative, poate admite explicarea de tip probabilistic mai mult decât cea cauzală a faptelor practice, ca și interpretarea lor de tip hermeneutic sau aplicarea unor criterii pertinente de evaluare, validare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a profesionalismului. 9.2. Ce fel de cercetare pedagogică poate realiza educatorul practician? 9.2.1. De la cercetarea-acțiune la acțiunea-cercetare Tot mai mult încep să se afirme argumentele, după anii '90, în favoarea paradigmei priorității cercetării calitative față de cea cantitativă, experimentală, pozitivistă, nomotetică (Paquay, 2002, pp. 10-78; Van der Moren, 1996, pp. 80-82; Howe, 2003; Graby, 1998, pp. 6-10). În esență, recursul la valorizarea nevoii și varietății interpretării în educație, conturată după anii '70, ca reacție la depășirea abordării pozitiviste generalizate și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cantitativă, experimentală, pozitivistă, nomotetică (Paquay, 2002, pp. 10-78; Van der Moren, 1996, pp. 80-82; Howe, 2003; Graby, 1998, pp. 6-10). În esență, recursul la valorizarea nevoii și varietății interpretării în educație, conturată după anii '70, ca reacție la depășirea abordării pozitiviste generalizate și la domeniile socioumane, a condus la relevarea diferențelor între cel puțin a două alternative, regăsibile și în cercetarea pedagogică: calitativ și cantitativ, subiectiv și obiectiv, fapte și valori, descriptiv și prescriptiv, postmodernism și pragmatism ș.a. Complexitatea educației, nevoia
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la care s-au adăugat cercetările ce-l privesc pe profesorul reflexiv (Schön, 1983) sau cele privind învățarea experiențială (Kolb,1984). După anii '80 (apud Goyette, 1987, pp. 8-11) este o revenire puternică a cercetării-acțiune, după eșecul cercetării teoretice filosofice, pozitiviste, pe noi baze epistemologice, în studiul cauzelor eșecului școlar, în mediul social, al acțiunilor. Iar cercetarea-acțiune a devenit un răspuns la rezolvarea situațiilor problematice din realitatea școlară, mediul social-cultural, politic, dinamica grupurilor, analiza instituțională, relațiile autoritate-libertate, acțiuni descentralizate. A treia
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Brien: reflexivitatea critică, critica dialectică, apelul la cooperare ca resursă, asumarea riscurilor, structurarea multiplă, formularea de teorii, transformarea practicii prin conștientizare, integrarea în alte teorii, realizarea în și a situațiilor reale, raportarea la surse bibliografice actualizate, abordarea cercetării de pe poziții pozitiviste (cantitative) sau interpretative (calitative) sau pragmatice (utilitate reală, situațională, pragmatică, locală) sau prin combinarea lor. De asemenea, el poate recurge, în acest context la diferite tipuri de acțiune-cercetare: acțiunea-cercetare tradițională (modelul Lewin) sau acțiunea-cercetare contextuală (de învățare) sau radicală (de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
inaugurat un nou stil în metodologia cunoașterii, pentru a arăta că și știința educației este deschisă, evoluează, se schimbă, atunci când apar crizele epistemice și pune accent tocmai pe metode, pe critică, iar nu pe etapele cunoașterii ca în științele clasice(pozitiviste), aici practica specifică având rol esențial. În acest context al tensiunilor conceptuale și metodologice, acționale în educația actuală, inegal afirmate și recunoscute, au fost analizate în lucrare: nevoia, esența, dimensiunile, consecințele, alternanțele între paradigma nouă și cea veche, acumulările de
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
trecutul și specifică modelul de interpretare narativă a trecutului și că istoricitatea depășește orizontul de abordare a istoriografiei moderne sau al filosofiei istoriei. Trecerea de la filosofia analitică strictă a istoriei la narațiunea istorică, oferă posibilitatea filosofilor narativiști să abandoneze categoriile pozitiviste și nuanțează discursul despre categoria temporalității. Narativismul elaborează astfel, prin renunțarea la martorii neinterpretativi, o perspectivă relativistă asupra istoriei în care narațiunea devine categorie metodologică capabilă să promoveze multiplul, adică să promoveze construirea nu a unei singure istorii, ci a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
dispunerea tabelară a temelor mitologice, la Algirdas Julien Greimas în careul semiotic sau la Claude Bremond în diagramele arborilor decizionali. Aceste instrumente vizuale sunt refuzate de naratologia post-clasică pentru tendința lor de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă. Ryan crede însă că diagramele nu sunt simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Ea consideră că importanța lor trebuie reconsiderată într-o lume în care computerul oferă instrumente grafice și duplicative și accelerează tendința culturii de a-și investi conținutul, mai
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
multimedia. Din această perspectivă, diagramele din analiza structurilor narative la Claude LĂvi-Strauss, careul semiotic la Algirdas Julien Greimas sau diagramele arborilor decizionali la Claude Bremond, refuzate de naratologia postclasică pentru tendința de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă, nu sunt instrumente vizuale simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Importanța lor, așa cum spune Ryan, poate fi reconsiderată într-o lume în care există o tendință a culturii de a-și investi conținutul, mai degrabă în imagini decât în cuvinte. Într-
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
trecutul și specifică modelul de interpretare narativă a trecutului și că istoricitatea depășește orizontul de abordare a istoriografiei moderne sau al filosofiei istoriei. Trecerea de la filosofia analitică strictă a istoriei la narațiunea istorică, oferă posibilitatea filosofilor narativiști să abandoneze categoriile pozitiviste și nuanțează discursul despre categoria temporalității. Narativismul elaborează astfel, prin renunțarea la martorii neinterpretativi, o perspectivă relativistă asupra istoriei în care narațiunea devine categorie metodologică capabilă să promoveze multiplul, adică să promoveze construirea nu a unei singure istorii, ci a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
dispunerea tabelară a temelor mitologice, la Algirdas Julien Greimas în careul semiotic sau la Claude Bremond în diagramele arborilor decizionali. Aceste instrumente vizuale sunt refuzate de naratologia post-clasică pentru tendința lor de a îngheța fluiditatea sensului și pentru conotația lor pozitivistă. Ryan crede însă că diagramele nu sunt simptomatice numai pentru ambițiile științifice. Ea consideră că importanța lor trebuie reconsiderată într-o lume în care computerul oferă instrumente grafice și duplicative și accelerează tendința culturii de a-și investi conținutul, mai
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]