1,526 matches
-
sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a merge mai departe. Am obosit trăind doar cu amintirile mele prăfuite peste care arunc uneori câte o lacrimă. Aș vrea să plec dincolo dar nu am curaj și îmi este teamă că singură nu voi găsi drumul spre Paradis. Îngerul nu va veni să mă conducă deoarece este păcat să renunți
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a merge mai departe. Am obosit trăind doar cu amintirile mele prăfuite peste care arunc uneori câte o lacrimă. Aș vrea să plec dincolo dar nu am curaj și îmi este teamă că singură nu voi găsi drumul spre Paradis. Îngerul nu va veni să mă conducă, deoarece este păcat să renunți
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
pomană săptămâna trecută de la o vecină cu suflet mare, și-a vârât picioarele desculțe în ghetele ponosite și a pus mâna pe clanță. “Cam cald cu ele, dar altceva nu am...”, își spuse, aruncând o ultimă privire asupra încălțărilor ei prăfuite. Se mișca greoi, puțin adusă de spate, având un pas nesigur.Parcă nicicând nu-i tremuraseră picioarele mai tare ca acum. Oare era mai bine să se întoarcă? Să fi lăsat ziua să treacă de la sine, lină, nemișcată, într-o
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
devenise un efort,căci privirea s-a lăsat furată timp îndelungat, iar popasurile în fațabelșugului multicolor durau, neputând a mă hotărâ de a trece pragul spreceea ce speram ,,o lecție pe viu despre impresionism''.Tablouri cu rame originale, picturi adesea prăfuite de vreme și iluminate insuficient pentru a-mi putea forma o impresie despre începuturile-fieîndepărtate a impresionismului-curent care s-a impus ca artă.Vizitatorii trec dintr-o cameră în alta, fugindu-le privirile spre zecile deopere plastice pe care le-a
SENA-UN VOIAJ ÎN INIMA CULTURII EUROPENE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364056_a_365385]
-
o văd coborând. Nici n-am sesizat cum o făcuse.Ședea pe scările de la intrare, fluturându-și pletele blonde cu obrăznicia unui copil zănatic. Mă aștepta râzând. Îmi făcu semn s-o urmez. Am pășit într-un hol lung și prăfuit, iluminat puternic de un șir de aplice laterale îngropate într-un tapet din stofă ripsată. Câteva uși întredeschise lăsau să irumpă un zgomot de petrecere. La capătul lui, o scară în spirală urca undeva deasupra unei hărmălăi neobosite. Am urmat
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
parcă ar fi mâncat și el ceva. Se opri la terasa de la ieșirea din piață, unde putea gusta un mititel sau un cârnat prăjit, cu muștar. Simți că i se taie picioarele și se așeză pe iarba aceea bătrână și prăfuită, din spatele terasei, decorată cu tot felul de resturi de la presupuse dejunuri. Auzea prin foia de cort ce despărțea terenul viran de terasa cu mici și cu bere, hărmălaia și voia bună de dinăuntru. Nici una, nici două, într-un minut se
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎN RÂȘNIȚA VREMII Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Medalii de război împinse adânc în râșnița vremii miros uitat de eroi râșnește continuu mărunt istorie prăfuită ținută ascunsă pe etajera din colț printre afișe lozinci papagali împăiați ce încă se moțesc rânjesc către oglindă apoi își zic fazani trecut uitat prezent îngălbenit tu țară mireasă timidă cu nuntași indeciși încremeniți la poza de grup iz de
ÎN RÂȘNIȚA VREMII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362894_a_364223]
-
în primul pavilion de sub mall, dotat un promontoriu pe mijloc, înalt până la tavan. Se urcară pe vârful movilei de unde trebuiră să coboare printr-un orificiu de la a cărei buză începea o scară în spirală brumată, apoi un tobogan din plastic prăfuit, multicolor, pentru copii. Foarte ușor alunecară pe un tobogan jos, în cel de-al doilea pavilion mult mai mare și tot în formă de con, ale cărui pardosele duceau în centru, spre un orificiu mult mai strâmt. Fata îi făcu
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
timp amintirile ne însoțesc nu putem fii singuri. Dar El pe lângă amintiri...mă rog, să nu anticipăm. (Dispare) (Scena se luminează treptat în timp ce EA, o femeie de vreo treizeci și cinci de ani, pătrunde din partea stângă. Este de statură medie, cu haine prăfuite, părul despletit și nearanjat, cu o privire în care se pot citi disperarea, dar și un licăr de speranță, pătrunde în încăperea unde este o masă din lemn, lângă care se află un scaun, un pat, iar în încăpere se
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
V. Marin ni se propune ca un model de umanitate, deziderabil acum și, relativ, în viitor ! (,,MARIN 70”) Mă întreb, mereu în căutare de nou, câte cărți nu am uitat prin colbul vremii, prin sertare încuiate ale memoriei, pe etajere prăfuite ale bibliotecilor? Volumul mare de tipărituri din acest moment ne obligă cumva și la neputința de a citi tot, cu părere de rău. În acest tumult am găsit o carte la care tot revin ca să imi confirm ceea ce știam deja
O LECŢIE VIE DE ISTORIE ŞI CULTURĂ DE MARE CLASĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362944_a_364273]
-
care am înțeles că dacă doream să îmi depășesc condiția socială și umană trebuie să părăsesc lumea și mirajul vieții sătești, căutându-mi rostul într-o lume nouă. Am plecat de acasă la paisprezece ani, cu un geamantan de carton, prăfuit (fusese al unui frate mai mare). Am mers cinsprezece kilometri pe jos. Mama m-a însoțit până la ieșirea din sat. Ne-am despărțit la polele unui deal de unde m-a petrecut cu vederea până când am ajuns pe culmea lui, apoi
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
fost cei ce nu cuvânta, Căței, pisici, abandonați pe-afară. Nu-mi place nici acum să rup o floare, În strania idee c-o s-o doară. Carțile-s un prieten de nădejde, Care nu te trădează niciodată, În paginile vechi și prăfuite, E viața de iluzii dezbrăcată. Nu mi-am făcut prieteni niciodată, Sub măști sunt uneori doar fete hâde, Nu te admira cel care te laudă, Si nu e fericit cel care râde!! Referință Bibliografica: SINGUR / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare
SINGUR de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363577_a_364906]
-
mințit de frică să nu doară Mi-am zis de mii de ori în gând Că inima nu mi-o dau iară Nu vreau să sufăr ca-n trecut. Dar mi-am găsit iar cheia din sertarul Uitat de vremuri, prăfuit Și te-am lăsat să intri ca-ntr-o doară În inimă, în suflet și în gând... Nu știu de vei avea răbdarea Să vindeci rănile ce n-au trecut Și poate n-ai puterea să gustam paharul Unei noi
DECLARATIE de MĂDĂLINA SIMINEA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360813_a_362142]
-
mințit de frică să nu doară Mi-am zis de mii de ori în gând Că inima nu mi-o dau iară Nu vreau să sufăr ca-n trecut. Dar mi-am găsit iar cheia din sertarul Uitat de vremuri, prăfuit Și te-am lăsat să intri ca-ntr-o doară În inimă, în suflet și în gând... Citește mai mult Când te-am găsit întâia oaraCredeam că-i doar fior intamplator.Ma răzgândeam în sinea mea a mia oaraDar nu
MĂDĂLINA SIMINEA [Corola-blog/BlogPost/360815_a_362144]
-
ne așteaptă dincolo de aceste umbre existențialiste? Poetul trebuie descifrat cu atenție, pentru că în sufletul lui vibrează poezia eternității! La „Abstrcțiuni cantabile” eu aș adăuga „suav-dramatice”. Iată cum se naște poezia în sufletul lui Aurel Avram Stănescu: „Ieri am visat oglinzi prăfuite,/ livezi în crepuscul;/ omătul topit curgea în suspine” (Criptica). Poezia lui are profunzimea limpede a lacurilor montane! Și apoi: „Viața este drumul pe care mergem, cu sufletele pline de iubire, pînă ne pierdem de noi înșine! Acei ani frumoși și
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
nu, în duelul cu viața. Era polițistul în fața căruia se pârjoliseră domenii întregi de stări, sau răsăriseră golfuri de lumină pe care trebuia să le măsoare cu atenție, cum proceda și în cazul de față. Bun profesionist, nu ocolea drumurile prăfuite, ba mai mult, le căuta sensul, le descoperea indicatoare, în ideea că uneori scorburile aparent goale pot deține comori. - Ea este Tania, sora mea, continuă tânăra, prezentând-o pe cea care o însoțea. Au urmat strângeri de mână și îmbrățișări
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
ți-ai zis: hai să ocup și tarabele micuței mele urbe! Du-te, băi caracatiță, la București, Iași, Cluj, în toată țara! Pleacă și peste hotare, în Rusia, China. Fă export cu zarzavatul țării! Ce cauți tu în orășelul ăsta prăfuit? Zamfirescu zâmbi trufaș, gâdilat în orgoliu. Va să zică și ăștia sunt tot zarzavagii. Niște amărâți cu vreo două-trei tarabe acolo, care fac pe șmecherii cu mine. Dar văd că le este frică. Ia să mă dau puțin gros, să bag boala
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
se înțelegea. - Săru mâna, Doamna Fira! Salutul lui Vasilică, copilul care primea de la ea în fiecare duminică la biserică o monedă de 50 de bani, îi rupse firul gândurilor. Îl privi de sus, cum stătea ghemuit pe treptele de piatră prăfuite ale bisericuței de lemn, se aplecă, îi ciufuli părut de pe creștet și îl făcu atent ca pe viitor să i se adreseze așa cum o făcea toată lumea cu numele ei: Fironica „de-din-deal”. Referință Bibliografică: DOAMNA FIRA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
Dragii mei, v-o spun cinstit, Știți, nu umblu cu perdea, Cucul meu s-a ramolit, Martoră-i nevastă-mea; Singurul cadou primit De la tata, când mi-a spus, “Fii, băiete, mulțumit Că pe lume te-am adus !”; Vin aseară prăfuit, Cum vin eu de obicei Dup-un șpriț mai prelungit Cu amicii buni ai mei, Intru-n casă ca un fur Pe fereastră, nu port chei, Ce să vezi, aud, v-o jur, Cântând cucu' ora trei (!) Că uitai ca să
CUCUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367792_a_369121]
-
iar apoi, unele - cu încetinitorul, în speranța că poate vei desluși chiar și chipul sufletului tău de altcândva... Iașii studenției. Iașii din urmă cu vreo jumătate de secol. Farmecul lecturilor, parfumul teilor și al liliacului înflorit, bulevarde, străduțe vechi și prăfuite, umbrele marilor scriitori, marii cărturari ai țării în care și tu ai devenit, oamenii de știință, marile reviste de litere, de cultură, gânduri, simțiri înalte, freamăt blajin de omenie și împlinire... Copoul, Universitatea, tramvaiele, studentele, doamnele și domnii, Teatrul ... Citește
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
iar apoi, unele - cu încetinitorul, în speranța că poate vei desluși chiar și chipul sufletului tău de altcândva...Iașii studenției. Iașii din urmă cu vreo jumătate de secol. Farmecul lecturilor, parfumul teilor și al liliacului înflorit, bulevarde, străduțe vechi și prăfuite, umbrele marilor scriitori, marii cărturari ai țării în care și tu ai devenit, oamenii de știință, marile reviste de litere, de cultură, gânduri, simțiri înalte, freamăt blajin de omenie și împlinire... Copoul, Universitatea, tramvaiele, studentele, doamnele și domnii, Teatrul ... XV
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
fără substanță. închid pumnii și mă umplu cu amintiri până când inima e saturată și se scufundă ca un batiscaf războinic. nu doar șerpii înghit prada întreagă în zadar dă în floare rădăcina orelor cuminți așteptarea devine ploaie răsfirată peste borne prăfuite ziua este un abur ridicat din cenușa pietrelor de var atent la însemne trupul își înghite carnea cu o poftă egală cu depărtarea. poem turnat în cupe înalte oare unde se ascund șoaptele? această liniște controversată devine poveste și ne
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
opțiunii pentru o cale adesea „împăciuietoristă” (din perspectiva unor atât de necesari aliați), conferă identitate dogmatică efortului de a potența principiul pluralist atât de vânturat în orice tânără democrație. Sub faldurile fluturânde ale acestuia este protejată, ca un „cocon” nițel prăfuit, „mirabila sămânță” a unui „mic autarh” cu posibile evoluții transideologice și chiar transfrontaliere, paneuropene, cu o anvergură greu de ghicit. În economia jocului, spre și de-a puterea, prețul ascensiunii este fixat de evaluarea și perspectiva relațiilor: de rudenie de
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
acele ținuturi încremenite în timp, de mii de ani, se întâmplă ceva deosebit. Și nu fu un cutremur, un uragan, un fulger devastator, ori un vulcan furibund. Era un fapt, la prima apreciere, nesemnificativ. Doi oameni călătoreau pe drumuri pietroase, prăfuite, și păreau istoviți de atâta drum, sleiți de puteri, de foame și de vântul stepelor. Cei doi începură să urce cărările anevoioase și întortocheate ce șerpuiau mereu, în zigzag, și mai aveau destul până să ajungă sus de tot, la
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]