1,102 matches
-
a întors apoi spre apus, și a măsurat cinci sute de prăjini cu prăjina de măsurat. 20. A măsurat astfel în cele patru laturi zidul de jur împrejurul casei; lungimea era de cinci sute de prăjini, și lățimea de cinci sute de prăjini; zidul acesta despărțea locul sfînt de cel nesfînt. $43 1. M-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit. 2. Și iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, și pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu șapte ani înainte de cetatea Țoan din Egipt. 23. Au ajuns pînă la valea Eșcol; acolo au tăiat o ramură de viță cu un strugur, și l-au dus cîte doi cu ajutorul unei prăjini; au luat și rodii și smochine. 24. Locul acela l-au numit valea Eșcol (Strugure), din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel. 25. S-au întors de la iscodirea țării după patruzeci de zile împlinite. 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, și împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi acești șerpi." Moise s-a rugat pentru popor. 8. Domnul a zis lui Moise: "Fă-ți un șarpe înfocat, și spînzură-l de o prăjină; oricine este mușcat, și va privi spre el, va trăi." 9. Moise a făcut un șarpe de aramă și l-a pus într-o prăjină; și oricine era mușcat de un șarpe, și privea spre șarpele de aramă, trăia. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
8. Domnul a zis lui Moise: "Fă-ți un șarpe înfocat, și spînzură-l de o prăjină; oricine este mușcat, și va privi spre el, va trăi." 9. Moise a făcut un șarpe de aramă și l-a pus într-o prăjină; și oricine era mușcat de un șarpe, și privea spre șarpele de aramă, trăia. 10. Copiii lui Israel au plecat, și au tăbărît la Obot. 11. Au plecat din Obot, și au tăbărît la Iie-Abarim, în pustia din fața Moabului, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
priviți și analizați lumea oamenilor de afaceri, lumea politicienilor de toată mâna, priviți-i pe guvernanți, și-o să-mi dați dreptate și n-o să mai mă priviți cu scârbă și greață și dispreț. Tresări, când simți că unul, lung cât prăjina din mijlocul curții școlii mahalalei,îi tot presară, în pălărie, bani mărunți, zornăitori, și nu se mai oprește. Ridică privirea. Ei?, sughiță, darnicul din fața pălăriei așezată cu fundul în jos, aproape plină cu bani. Ei,?, behăi, acela, din nou.îți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pălăria metalică s-a pornit să zbârnâie. Am deschis ochii și am văzut ferestrele albe. Peste puțină vreme, mă aflam pe gardul din capătul grădinii. Țin minte și mirosul acelei zile. Pluteau în aer arome grele de nuci bătuți cu prăjinile. În ajun plouase și rămăsese în umezeala scândurilor ceva care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În primii ani de liceu, mă dădeam în vânt după literatura sămănătoristă. Era o reacție
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mierea, dar, după ce am mîncat-o, mi s-a umplut pîntecele de amărăciune. 11. Apoi mi-au zis: "Trebuie să proorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați." $11 1. Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, și mi s-a zis: "Scoală-te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el. 2. Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur ca să măsoare cetatea, porțile și zidul ei. 16. Cetatea era în patru colțuri și lungimea ei era cît lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia și a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea și înălțimea erau deopotrivă. 17. I-a măsurat și zidul, și a găsit o sută patruzeci și patru de coți, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. 18. Zidul era zidit de iaspis, și cetatea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
a fost propriul lui tată, când s-au dus amândoi să salveze paisprezece vite rătăcite într-o furtună de zăpadă. —Tatăl unchiului Luther? întrebase Mark, de pe bancheta din spate. Karin îi șoptise să tacă, dar Cappy rămăsese drept ca o prăjină, în postura lui de veteran al războiului din Coreea, fără să audă nimic. — Trei bărbați înainte de majorat și o femeie la scurt timp dup-aia. Copiii stăteau pe bancheta din spate, traumatizați. Aproape tot drumul, Mark se retrăsese în coconul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apele mi-au adus o barcă putrezită, unul din sicriele acelea făcute din câteva scânduri bătute în câteva cuie și unse cu smoală, pe care și le construiesc țăranii de prin partea locului; cu ajutorul ei și folosind drept vâslă o prăjină, am început să cutreier mlaștina. De multe ori, culcat în barcă, ascultam zgomotul apei, al vântului, al trestiilor sau al viețuitoarelor, n-am să le enumăr, am să spun doar că, împreună, ele alcătuiau țiuitoarea liniște a pustiului; o dată însă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era curechi, Avea ochii de neghină și gândaci avea-n urechi, Ș-am pornit pe-un deal de cremeni... picioarele se topeau, Coada pîrîe - ndărătu-i, ochi-n capul lui pocneau. 725Cum văzui că nu-i de bine încălecai pe-o prăjină Și mergând pe ea de-a hale v-am spus și eu o minciună. Și încălecînd pe-o șea, v-am spus-o toată așa. {EminescuOpVI 47} FATA-N GRĂDINA DE AUR A fost odat-un împărat - el fu-ncă În
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trupu de criță, cu picioarele de ceară, cu coada de fuior, cu capul de curechi, cu ochii de neghină, ș-am pornit p-un deal de cremene: picioarele se topiau, coada-i pârâia, ochii pocnia. Ș-am încălicat pe-o prăjină și ți-am spus o minciună, ș-am încălicat pe-o poartă și ți-am spus-o toată. 22-c. 1528 {EminescuOpVI 338} FRUMOASA LUMII (FRAGMENTE) Apoi, poveste, poveste, Dumnezeu la noi sosește, că-nainte mult mai este. Era odată un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
goni. — La naiba, își jură regăsind o urmă din vechea lui hotărâre, orice-ar fi, n-am să mă dau bătut. — E primul semn de nebunie, să știi, spuse o voce la câțiva pași de el. Ralph se întoarse. O prăjină de băiat, înalt și slab, cu o bluză de trening lălâie, pantaloni largi, șapcă de baseball și patine cu rotile înguste, aerodinamice, atașate la un fel de ghete până la genunchi, stătea la câțiva centimetri de el ținând un câine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ademenit-o să lucreze la Express? — Nu, mi-am luat libertatea s-o întreb dacă n-ar vrea să vină să aibă grijă de Ralph. Ar fi un eufemism dacă aș spune că a sărit asupra ocaziei. A sărit cu prăjina, mai degrabă. Atâta timp cât ești și tu de acord, desigur. M-am gândit că ți-ar surâde ideea ca ea să aibă grijă de Ralph după ce ne căsătorim. Ben hotărî că de data asta ar trebui să-și dea silința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sora tuturor, dar noi am reușit s-o ascundem în spatele mândriei și al curajului. Am ieșit învingători, fericiți chiar dacă în multe case de longobarzi se auzeau bocete și în multe cimitire din regat se înfigeau deasupra unor morminte goale numeroase prăjini, având în vârf columbe de lemn cu ochii ațintiți spre câmpurile de bătaie. Toată partea bizantină a Liguriei ne-a revenit nouă, plus Lunigiana. Nu pot trece însă cu vederea ce s-a întâmplat în orașul Porto Venere, așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gândeam că-n vârful lancei o fi doar un porumbel sau un iepure braconat, și între timp am ajuns la postul de observație și am luat-o pe scară în sus. Scara nici măcar nu era una adevărată, era doar o prăjină cu niște stinghii orizontale bătute-n cuie, cum mă cățăram, se clătina destul de tare, iar stinghiile trosneau, trebuia să mă țin cu putere fiindcă n-aveam poftă să cad, și atunci, în timp ce mă cățăram, m-am uitat în sus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el În gând, când ea, cu sânii goi, se ridică poruncindu-i bărbatului să schimbe copilul. În tot cazul, acum ea dansa cu Karim. Formau un cuplu bizar, el cu cincisprezece centimetri mai scund, durduliu și șmecher, lipit de acea prăjină germanică. Dansând, el surâdea și vorbea Întruna, cu riscul de a pierde din vedere obiectivul principal al vânătorii; lucrurile păreau totuși să avanseze: femeia surâdea și ea, privindu-l cu o curiozitate aproape fascinată, ba chiar o dată râse În hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu cele pe care le mai văzusem În călătorie. Pământul lor era nisipos și uscat, bătut de soarele arzător din zori până la asfințit. Stăteau cât era ziua de lungă Într-un fel de case din piei argăsite, Întinse pe niște prăjini arcuite În fel și chip - aceste adăposturi se asemuiau cu ceea clădisem eu când se născuse Unu, numai că erau mari, frumoase și pline de tot ce le făcea trebuință. Erau un neam de oameni uscați și Înalți care, din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îi zgândărea, Îi hărțuia. Nu Întreba: „Unde Îți vei petrece eternitatea?” asemenea cucernicilor care pichetează cu sloganul „ sfârșitul - e - aproape”, ci, mai curând: „Cu ce ai să satisfaci cerințele sufletului tău În această democrație modernă?” Filfizonul ăsta lung cât o prăjină, cu costumele lui vărgate În dungi subțiri și capul chel (aveai senzația că exista ceva periculos În albeața acestui cap, În forța lui albă, În scobiturile și crestăturile lui) nu urca la catedră ca să te plictisească anost cu ordinea corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
creatură care are ceva de spus În legătură cu tot ce mișcă sub soare. Ravelstein dorea să‑mi expună și să‑mi explice totul. De ce oare și‑o fi dat osteneala să‑mi vorbească despre asemenea lucruri evreul ăsta lung cât o prăjină din Dayton, Ohio? Pentru că lucrurile se cereau urgent spuse. Omul era bolnav de SIDA și se găsea pe patul de moarte din cauza complicațiilor bolii. Debilitat, devenise lăcașul unui șir nesfârșit de infecții. Și totuși insista să‑mi explice iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era să pricopsească în cabină, noapte de noapte, cu o „regină“ furioasă. M-am distrat pe cinste. De vreo două săptămâni e terorizat și stă cu fundul ăla lăsat lipit de perete. Dumnezeule, de parcă l-aș atinge măcar cu o prăjină. Am avut și eu momentele mele, zise el, dându-și capul pe spate, ca să mă poată privi. Mai ales la școală. Tot testosteronul ăla înfierbântat ținut în cușcă, la țară, la mama dracu’. Din când în când, mai dau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
găsi pe ale lui Luciani și Rossi. În amândouă, adăugă o mențiune despre faptul că se comportaseră mult dincolo de așteptările normale când intraseră În canal să scoată cadavrul. Ar fi putut aștepta venirea unei bărci sau ar fi putut folosi prăjini, Însă făcuseră un lucru despre care nu știa dacă el ar fi avut curajul - sau voința - să facă și intraseră În apă să-l tragă la mal. Telefonul sună. — Brunetti. — Aici căpitanul Duncan. Am verificat toate posturile operative și avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tot mai supărător și, nemaiputând răbda atâta necuviință, am strigat către dânșii „Nesimțiților!” Imediat fui Înconjurat și amenințat de cei apostrofați, chiar lovit cu pumnul În zona lombară, la rinichi. Turbulenții, după ce mă agresaseră, confirmând zicala „Cu vina și cu prăjina”, se potoliră. Astfel, am putut asculta cuvântarea cea mai frumoasă, care cuprindea idei Înălțătoare și releva semnificația creștină a jertfei deținuților anticomuniști, ale căror oseminte, risipite pe tot traiectul Canalului DunăreMarea Negră (În prima variantă) constituie, Împreună cu cele aflate În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
porumbiștilor, reapăreau miriștile sau lanurile, tot atât de lungi, de ovăz, cu paiul scurt și aproape alb de uscăciune. Atunci, din cauza inundării întregului șes cu ovăzuri, contururile priveliștii se rotunjeau, și proporția între lucruri, din lipsa unei unități de măsură, devenea nebună. Prăjina unui puț cu cumpănă îi urmări multă vreme din depărtare, fără să-și poată da seama dacă era o simplă prăjină sau un stâlp colosal. Un cal ieșit pe neașteptate în marginea câmpurilor părea gigantic, copilul care-l mâna din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șes cu ovăzuri, contururile priveliștii se rotunjeau, și proporția între lucruri, din lipsa unei unități de măsură, devenea nebună. Prăjina unui puț cu cumpănă îi urmări multă vreme din depărtare, fără să-și poată da seama dacă era o simplă prăjină sau un stâlp colosal. Un cal ieșit pe neașteptate în marginea câmpurilor părea gigantic, copilul care-l mâna din urmă cu o nuia, un ciclop. Multă vreme, lipsa desăvârșită a oricărei așezări omenești dădea călătorilor impresia ieșirii din orice margine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]