1,618 matches
-
oameni”. Cine ajunge om are atât de multe de făcut! Dar nu-i vorba de asta. Mă refer la un segment, fără să trec peste ce-a spus moș Gheorghe : - Te paște datoria! Datoria aflării, unde, și cum s-a prăpădit bunicul tău în Primul Război Mondial. Și, nu uita. Tu îi porți numele! - Și ce-a ieșit? Întreabă cineva din apropiere. - Căutări...căutări, o povestire și multă tristețe. Istoricul: Era mare zarvă în jurul și prinprejurul lui Ion Călătorul. Parcă se
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
el cu ziua pe câte unul ca să-l ajute. O femeie necăjită l-a rugat s-o primească să-i muncească câte ceva pe acasă, că nu avea din ce trăi. Bărbat nu avea, deși ținuse vreo trei, dar toți se prăpădiseră din cauza băuturii. De la ei se pricopsise cu șapte copii. Toți erau mari și cu necazurile lor. Să o plătească cu cât vrea el, să-i dea și legume, că se mulțumește cu puțin. I-a fost milă de ea. Îi
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
iar capul ei se sprijini pe umărul ocrotitor. Fără să realizeze efectele Ionel strânse pulpița pe care se mai afla mâna. Fata tresării apoi, galeș, întrebă: - Ce este de făcut? - Păi să mergem la masă că a fiert știuca și prăpădim gazul de pomană. Strângând-o drăgăstos în brațe o ridică de pe băncuță și au purces amândoi braț la braț spre peștele care se dorea mâncat. I-au îndeplinit dorința după ce a fost presărat cu mărar și leuștean în baia de
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
pe care mi-ai purtat-o toată viața. Spuse Anica îmbrățișând-o cu drag. - De curiozitate. Cu ce te-a „convins” Ionel? - După propria sa afirmație m-a ajutat să mă lepăd de haine și sfială. Sora mea s-a prăpădit de râs aflând asta. - Avea și de ce zise Maria cu un condescendent zâmbet matern. Și acum să deschidem lada de zestre ca să pregătim nunta? - Da! Dar trebuie completată cu setul de chiloței pe care mi ia promis Ionel. De ce nu
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
mătușa Rubina, soră cu mama tatălui meu, o femeie ce purta urmele frumuseții din tinerețe, cunoștea și recita din memorie, probabil, volume întregi de poezii vechi și foarte frumoase; a făcut-o până la aproape nouăzeci de ani, când s-a prăpădit..., iar cu ea odată și o adevărată comoară literară și folclorică. Lui moș Ghețu, un bătrânel pus pe șotii tot timpul, îi plăcea să facă fel de fel de farse, de glume, uneori chiar nu prea plăcute pentru unii care
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
m-agățam De-a ei scară. Spre Cer încet înaintam. Dar astăzi, oare ce-mi rămâne de facut? Mi-i frânta speranța, sufletul mi-i rupt. La nemurire iubirea ne ducea cu gândul, Ca-mpreună om rămâne de s-ar prăpădi pământul. Uitatu-ți-ai cuvântul, ce-atuncea mi-l dădeai, Că n-ai sa pleci nicicând, zâmbind frumos mințeai. Referință Bibliografică: Minciuna / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
MINCIUNA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369339_a_370668]
-
minte o zi de vară însorită când câțiva țărani împreună cu taică-său au luat-o și au pus-o într-un car și au plecat cu ea. ‘’Avea la cap o lumânare aprinsă de care ținea țața Elisaveta, sora tatei ‘’, prăpădindu-se și ea acum o vara, otravită cu niște ciuperci. Alte rude, Colaie, nu știa. Tot satul, ba și satele vecine-l știau de Colaie al lu’ Lipici. De ce Lipici? Habar n-avea! Probabil că porecla i se tragea de la
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
turma ta. Nu ți-am adus acasă vite sfâșiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele ; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, și-mi fugea somnul de pe ochi. Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ți-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, și șase ani pentru turma ta, și de zece ori mi-ai
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
acrostih) ADELINA SCUMP ODOR AL VIEȚII MELE Ai împlinit un anișor, trăind în lumea mare, Dar, dăruit de Dumnezeu, dar fără-asemănare! Ești floarea-florilor de mai cu chip de îngeraș, Lumina sufletului meu, ești ca un fluturaș . Iar când zâmbești, mă prăpădesc, Nu știu nici ce-i cu mine, Alină mică, te iubesc, Sunt fericit cu tine . . . Când te adorm, cu mine-n gând, Uit tot, e-o desfătare Mânuțele să-ți văd mișcând, Privirea-ncântătoare. Odor ce-aduci în viața mea
DAR DĂRUIT DE DUMNEZEU de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369781_a_371110]
-
De vreo opt ani tot îți spun să-l scuipi. Nu pot să-l sufăr, bă! --Nu se poate, dom’ inginer, este cel mai bun, mâna mea dreaptă! --Pe dracu, cel mai bun! Pune-l pe listă, că nu se prăpădește Combinatul fără el! --Nu vrea în șomaj, dom’inginer, l-am întrebat eu. --Păi ce, trebuie să vrea? Șomaj voluntar, da’...obligă-l! Adică...lămurește-l, omule! Ce mă, ai uitat când duceam muncă de lămurire? Ți-ai pierdut antrenamentul
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
Cristea Intr-un scenariu apocaliptic al unui grup de cercetători ai fenomenului de încălzire globală, aceștia au ajuns la concluzia că, până la urmă, omenirea ori se va muta - câtă se va mai putea muta - pe altă planetă ori se va prăpădi încet, încet, ca frunza toamnei, ultimele ființe de pe iubitul nostru pământ ce vor muri veștejite (pardon de expresie!) fiind... femeile!Bărbații vor muri primii în luptă pentru ocuparea unui loc printre supraviețuitori continuau acei smintiți de savanți, dar femeile, așa
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368112_a_369441]
-
naivitatea domniei voastre, credeți că ați votat pe unul care n-o să fure și care o să fie un mafiot mai mic ... Sigur că da, așa vă amăgiți de ani de ani fără să învățați nimic ... Știți de ce? Pentru că SUNTEȚI UN PRĂPĂDIT DE NAIV! Eu nu vreau să vă jignesc, ci vreau doar să vă deschid ochii și să vă pun oglinda în față în speranța că vă veți trezi.”. (Dă, Doamne mintea românului a de pe urmă”, să se trezească și poporul
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1150 din 23 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Partea întâi Ploaia care ucide La mai bine de doi ani de la instalarea Săndicăi la I.A.S. Dorobanțu ca inginer zootehnist, tatăl ei s-a prăpădit. Se întorcea acasă de la bostană, unde era paznic de zi, în cotiga trasă de măgărușul Ghiță, pe drumul desfundat de țară, când l-a surprins o ploaie torențială. Nu a avut unde să se adăpostească, ploaia l-a udat ciuciulete
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
moldovenească. Îi povestise multe despre locuri și oameni, dar despre ea, mai nimic. Aflase doar că era educatoare la o grădiniță din oraș și că o crescuse bunica din partea mamei, de la care avea toate lucrurile din casă. Părinții i se prăpădiseră de timpuriu, iar în urmă cu câteva luni o părăsise și bunica. Era de ceva vreme în UTM iar cei de acolo o ajutaseră să obțină cămăruța în care stătea, scutind-o astfel să facă naveta din satul unde locuise
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
mână de combatanți devotați a trecut în imperiul otoman, unde bravul catolic s-a convertit la islamism, preț plătit sultanului care l-a numit Amurat Pașa și l-a trimis înalt funcționar undeva la capătul imperiului, unde s-a și prăpădit destul de repede. Ungurii au ținut mult la „Bem apó” îndeosebi cei zece mii de secui, pentru că li s-au trecut cu vederea atrocitățile abominabile împotriva românilor ardeleni fără apărare. Sursele istorice enumeră sute de sate românești răvășite, distruse, incendiate și sute
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut, Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia O nesfârșită oboseală ne așteaptă matern. Am visat că mi-au zburat toți dinții din gură, Arătam ca dracu și era adevărat, Unii se prăpădeau de râs, Alții spuneau , uite, bă, niște dinți pe cer, Ăsta și-a pus cerul în gură și ne-a dat doar dinții. You are on it, le-am răspuns ca la Niuiorc, E clar că motanul nu avea nimic
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut, Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia O nesfârșită oboseală ne așteaptă matern. Am visat că mi-au zburat toți dinții din gură, Arătam ca dracu și era adevărat, Unii se prăpădeau de râs, Alții spuneau , uite, bă, niște dinți pe cer, Ăsta și-a pus cerul în gură și ne-a dat doar dinții. You are on it, le-am răspuns ca la Niuiorc, E clar că motanul nu avea nimic
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
trage din trabuc. Măi Gordias, îmi spune de la un timp mereu, în Phrygia aș vrea să te fac rege ca să îți pui supușii să-ncerce să dezlege nodul ce l-ai făcut la carul meu. Am acceptat și iată, mă prăpădesc de râs văzând cum toți renunță pân’ la urmă. Râde în barbă zeul, cu lacrimi: Biată turmă, știam că-s proști, dar nici că astfel îs!... Dar într-o zi, cu spada-i vrăjită, de-mpărat, a dezlegat misterul Alexandru
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353957_a_355286]
-
este încadrat acesta de către jupân Dumitrache se face într-un număr mare de cuvinte jignitoare, dovadă a disponibilității extraordinare de care dispune limba română pentru a exprima disprețul față de o persoană: „niște papugii ... niște scârța-scârța pe hârtie!”, „un ăla ... un prăpădit de amploiat”, „bagabont”, „un bagabont de amploiat”, „un coate-goale”, „mațe-fripte”, „moftangiu”, „pungaș”. Sunt cuvinte de origini diferite și cu o vechime diferită în limba română. Cele mai multe sunt formate în limba română prin mijloace interne. Moftangiu este format prin derivare, prin
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
moft tot de origine turcă, atât sufixul cât și baza având o conotație negativă foarte puternică, iar pungaș de la pungă și sufixul de origine slavă cu o valoare negativă -aș. Prăpădit este un substantiv format prin conversiune de la verbul a prăpădi provenit din bulgărescul propadam. Substantivul un ăla s-a format prin articulare cu articolul nehotărât un de la pronumele demonstrativ de depărtare forma populară ăla. Conversiunea nu face altceva decât să sporească valoarea depreciativă a cuvântului de bază. Compusele sunt formate
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
are sigur multe amintiri cu imprevizibilul impresar. De altfel, împreună cu Benone și Dan Spătaru am bătut multe comune; mergeam cu un microbuz condus de fiul vitreg al lui Bușilă și mai veneau cu noi Elisabeta Turcu, Costin Mărculescu, ș.a. Ne prăpădeam de râs, fiindcă Nea Beni avea o șapcă pe cap si peruca într-o sacoșă, și-o punea la sosire, explicându-ne că așa s-a obișnuit lumea, așa îl percepe. Dar iată că într-o bună zi a creat
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
urmă îi dădeam și celui de-alături, cel de-alături îl dădea în continuare“, sau „sfărâmam felia de pâine pe-o cârpă, pe-o batistă, și adunam fărâmițele alea și toți făceau același lucru și-i dădeau celui care era prăpădit“. Ca mucenic al suferinței, părintele ne dezvăluie sensul acesteia și lucrarea lui Dumnezeu asupra noastră prin ea: „Rămânând la egoism și neajungând la milă, putem doar să ne văităm sau să ne înrăim în urma celor îndurate. Depinde ce înțelegem din
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
după câteva minute aducându-i cheile și spuse: „Să vii mamă să mă vezi că vreau să mai stăm de vorbă, bietul de tine cum ai mai slăbit se vede pesemene că te-au chinuit acolo. Și Irina s-a prăpădit acasă în lipsa ta. ” Sandu se despărți de bătrână și deschise ușa locuinței sale. Deși știa că soția lui murise în timp ce el fusese închis, avea sentimentul că ea va ieși de undeva și îl va întâmpina cu fața ei zâmbitoare plină
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
chipurile lor din acel tablou ce radiau de tinerețe și bucurie. „Oh, bine este că nu cunoaștem de la început ce ne așteaptă în viitor pentrucă atunci nu am mai avea puterea să luptăm și să mergem înainte. Cum s-a prăpădit sărmana Irina de cancer în lipsa mea, și ce greu a fost acel moment când mi-au adus vestea morții ei, eram cu acei deținuți în dormitorul acela respingător, și mai aveam ani de pușcărie în față. Am hotărât atunci să
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
Scrisoare iernii, pag. 34); primăverii „Doresc ca primăvara / Să-mi fie oglindă nocturnă.../ Să-mi fie poem sau stih de iubire, / Pentru noi, pentru pictură.” (Scrisoare primăverii, pag. 35); toamnei „Agățată-n crengi” (Toamnă supusă, pag. 36), când „Tună, plouă prăpădind / Toamna-n gri s-a îmbrăcat.” (Scrisoare toamnei, pag. 34). Poeta, mereu gata să dăruiască „Îți dau din dorul nevăzut / Un petic din inima mea /... Îți dărui sufletul meu răstignit...” (Îți dărui, pag. 40), închină un vers de poezie pastelată
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]