3,904 matches
-
Țnu trebuie atinși pe aripi, ai învățat de mult asta), el zboară la câțiva becuteci de tine și îți dă puțină lumină, cât să nu te orbească, ochii tăi au înghițit fântâni de întuneric deja, zărești puțin pereții colțuroși ai prăpastiei pierderii-dragostei și din traseul potecuței tale mai departe, aripile insectei de lumină zbârnâie pe ton baritonal, realizezi că această mică ființă are toate calitățile să găsească desaga-fără fund, atât de prețioasă pentru tine, dar nu să o care, este prea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu durează, că totul este o strategie că luna nu va mai fi luminată, prin creșterea uriașă a pământului și curbarea acestuia bruscă, din încheieturile oceanelor duplicitatea mea, te iubesc, apoi cad de pe marginea dragostei noastre de porțelan într-o prăpastie de lagăr cu puține versuri, devorate și acelea de viermi răzbunarea pentru existența oricărui lucru frumos apoi din nou pașii de lumină, curajul, florile îmbobocind, plesnind, umezindu-se de roua de amor, cu soarele refractat. „limitările amare nu pot persista
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o învăța inima, în ciuda îndemnurilor rațiunii, trebuia să câștige teren în spațiul interlocutorului său. Poate avea un as chiar în mâneca halatului de spital. Doctorul nu o întrerupse, deși povestirea venea de la izvoare. Ea ținu să-i înfățișeze peste câte prăpăstii trecuse, că nu iubise niciodată și nici nu fusese iubită. Dar acum, după îndelungă chibzuință, când avea deja 35 de ani, voia să-i dea vieții sale un sens, își dorea un copil. Văzând privirea întrebătoare a doctorului, Simona își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
clădinau doi sâni masivi, chemători. Sub pânza albă, bine mulată, formele corpului apăreau amplu desenate. Aflat într-o oarecare dificultate, doctorul găsi o motivație: Nu am la dispoziție decât un sfert de oră. Vrei? te întreb. Cred că nu sapă prăpastii între noi, acest vrei, nu?! Domnișoară Simona... Nu, simplu, Mona, și nu domnișoară, fiindcă nu mai este de actualitate acest apelativ. Aș începe cu o nostimadă: cei mai mulți socotesc engleza o limbă imposibilă, fiindcă, în primul rând, nu are reguli. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că poate în timp va obține iertarea Doinei, deși știa că acest lucru nu era ușor; simpla conviețuire sub același acoperiș nu însemna uitare. Și tot el se gândea: ,,Cât de puțin timp îi trebuie unui om să cadă în prăpastie și cât de mult ca să se ridice din nou la nivelul solului, nemaisocotind faptul că trebuie apoi să revină la poziția verticală." Se pare că toată viața mergem pe marginea unei genune și că numai o clipă de neatenție, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor al firii umane. Iar, atunci când nu o împinge în prăpastie, o înalță în lumină... (De altfel, chiar dacă am fost cam neclar aici, până la final se va înțelege foarte bine ce am vrut să spun cu asta.) La data la care m-am hotărât să fac popas cu povestirea mea, Eugen
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
anumite vorbe cu mult meșteșug ticluite, toate doar în numele sfânt al unității ce doream eu să se închege între noi, mai cu seamă din pricină că făceam cu toții parte din aceeași breaslă și chiar nu concepeam că poate să existe acolo o prăpastie într atât de adâncă și cu neputință de trecut, căci, oare - credeam eu -, sub masa care ne desparte, nu ne ținem în taină cu toții de mână? Iar astfel, în slujba acestui scop mi-am pus eu toată puterea și priceperea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Mesajul: 1. „Mâine ajung acasă”. 2. „Îmi voi lua lucrurile și voi pleca pentru totdeauna”. Am citit, recitit de câteva ori, ca Într-o stare de transă. Nu aveam nici un fel de reacție. După câteva minute de stupefacție, am văzut prăpastia ce se deschidea amenințător, chiar sub picioarele mele. În câteva clipe, totul a scăpat de sub control. Adrenalina a făcut ca inima să aibă În jur de două sute de bătăi pe minut. Eram convinsă că va exploda, Împrăștiindu-se, pulverizându-se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a fi atât de pregnant reflectate În oglinda viitorului. Să trăim În fiecare zi cu spaima Întunericului? Întuneric a fost la Început și “mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă”. (La Steaua - Eminescu) Întotdeauna va exista o prăpastie. Nimic nu e nou sub soare și prăpastia s-a adâncit tot mai mult, de când a fost crucificată credința Într-o lume În care, iubirea față de Om ar fi adus Paradisul pe pământ. Și mai cred, deși mi-aș dori
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
viitorului. Să trăim În fiecare zi cu spaima Întunericului? Întuneric a fost la Început și “mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă”. (La Steaua - Eminescu) Întotdeauna va exista o prăpastie. Nimic nu e nou sub soare și prăpastia s-a adâncit tot mai mult, de când a fost crucificată credința Într-o lume În care, iubirea față de Om ar fi adus Paradisul pe pământ. Și mai cred, deși mi-aș dori să nu fie așa, că nimeni nu va
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
hohotind, și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. Primii căzuți nu mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. Primii căzuți nu mai au
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar Întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, În plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând Înfrigurați rădăcinile adevărului. Dar adevărul este Împărțit Între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când În când, orice ar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, În plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând Înfrigurați rădăcinile adevărului. Dar adevărul este Împărțit Între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când În când, orice ar germina și s-ar Înrădăcina mai mult decât ar permite siguranța celor două tărâmuri, luate În stăpânire! Din când În când, au loc ciocniri la suprafață, din care rezultă resturi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din când În când, orice ar germina și s-ar Înrădăcina mai mult decât ar permite siguranța celor două tărâmuri, luate În stăpânire! Din când În când, au loc ciocniri la suprafață, din care rezultă resturi menajere care ajung În prăpastia fără fund a săracilor. Aceștia, Învrăjbiți și flămânzi, cercetează atent fiecare colț al prăpăstiei În speranța de a mai găsi ceva, uitând să mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ar permite siguranța celor două tărâmuri, luate În stăpânire! Din când În când, au loc ciocniri la suprafață, din care rezultă resturi menajere care ajung În prăpastia fără fund a săracilor. Aceștia, Învrăjbiți și flămânzi, cercetează atent fiecare colț al prăpăstiei În speranța de a mai găsi ceva, uitând să mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât de efemeră. Lumina care străjuiește liberă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât de efemeră. Lumina care străjuiește liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când În când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de liane fragile, spinoase, răspundem chemării. Odată ajunși la suprafață, ni se cere doar un lucru minor, și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atât de efemeră. Lumina care străjuiește liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când În când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de liane fragile, spinoase, răspundem chemării. Odată ajunși la suprafață, ni se cere doar un lucru minor, și anume, cu mâinile Încă sângerând, să mângâiem noul nume al prădătorului. Să fim noi alegătorii?! Ce eroare!? (interviu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
multă vărsare de sânge. Muza cunoaște prea bine această trăire, această privire. Dar numai cei Încrezători vor reuși, cei devotați și cei care doresc cu adevărat...și uneltele Îi vor fi puse la dispoziție. Grădina e plină de mărăcini, de prăpăstii, de fiare sălbatice ce nu cunosc mila. Aici, va trebui ridicat un imperiu al frumosului, „văd nașterea-i și moartea-i cum mă crește”. Se teme poetul? Se pare că da! Dar asta nu-l Împiedică să cuteze, să riște
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mult Înainte de apusul soarelui... Viața este ca o stâncă, dură, periculoasă, stâncă ce trebuie escaladată, dar nu toți cei care vor cuteza spre Înălțimi vor ajunge În vârf. Până sus pe culme, aproape de soare și zăpezi virgine - sunt mărăcini și prăpăstii, animale sălbatice flămânde... O clipă de neatenție și drumul poate sfârși mult prea devreme. Spun toate acestea despre viață - deoarece ea nu reprezintă numai fericirea și seninul, ci și durerea „mărăcinilor” rătăcirea gândului - și prăbusirea În hăuri, de unde rareori mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și subordonarea tehnicilor lirice, firul roșu al Întregii creații. Aspectul prozaistic este o escamotare a Încărcăturii emoționale și o noutate comunicativă.” Sunt receptivă la tot ce Înseamnă esențializare poetică și modalitate a exprimării artistice; un spirit iscoditor al adâncurilor - al prăpăstiilor sufletești, mereu În căutare de noi Înțelesuri. Romanul „Viața furată”, aflat În lucru, este, alături de poezie, creația mea de căpătâi. Un roman În care viața Își strigă toate bucuriile, durerile, personajele făcând cunoștință cu fața necruțătoare a destinului. De ce scriu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
răbda, și atunci scoteau cuțitele, încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da înapoi, în urma lui se căsca o prăpastie. În acele momente de furie și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
i s-a instalat în coșul pieptului. Greața îi cuprinde toată ființa, o simte ca pe ceva iremediabil, ca o apă care îi macină măruntaiele, natura și oamenii i se par urâți, îngrozitori de urâți, se simte la marginea unei prăpastii care o absoarbe înăuntru, iar ea se lasă absorbită fiindcă și-a pierdut bucuria de a trăi. În drum spre capitala țării își repeta în gând aproape cu frenezie: "O să fiu fericită, indiferent ce o să se întâmple acolo, o să fiu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aibă în vedere că „totul se plătește” la final. Revin la strângerea curelei, care, pentru guvernele numerotate de la unu la cinci, nomina odiosa, reprezenta soluția anticriză a națiunii, dar, în fond, s-a dovedit a fi o crasă manipulare, adâncind prăpastia dintre profitorii crizei care și-au umflat buzunarele cu valută și marea masă nevoiașă aflată în ruină și agonie, ce s-a umplut de mătreață și păduchi. Trăim astăzi un paradox căci, pe cât le merge lor de bine, pe atât
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se piardă Într-o vocală plată și prelungă, ca o potecă ademenitoare, nesfârșită... M-am simțit dintr-o dată aiurea, rătăcit, vulnerabil și fără consistență. Pătruns de un fior rece, mă simțeam ca și cum aș fi privit În jos de pe buza unei prăpăstii Înfiorătoare, iar golul acela căscat sub ochii mei s-ar fi deschis și-n lăuntrul meu, Întunecându mă. Trecură câteva clipe lungi. Voiam să mă ridic de pe bancă și să plec. Un amestec de greață și de spaimă se zbăteau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]