1,456 matches
-
trubaduri Și-un licăr de speranță-n trifoi cu patru foi... ÎNSERARE... Amurg rodind miresme, amețitoare unde Despică-n calde umbre oceane de verdeață Minuni sculptate-n floare de liliac ce-ascunde În patimi învelite crâmpeie dulci de viață. Se prăvălesc spre ramuri mirări din cer descinse Pe tălpi de întuneric plâng doruri răstignite Se-ntoarnă taine sacre pe pajiștile ninse Cu puf de păpădie și lacrimi ostenite De rouă... Grinzi de floare ce străjuiesc splendoarea Și luturi dogorânde sub arșița dorinței
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă ulucele, Stau toate-n panică Galinaceele. Se scaldă-n șanțuri Rațele, gâștele. Au pierit, oare, Muștele, muștele? Se prăvălesc apele, Apele slobode! Vin, vin la vale Cu-nverșunare, Rupând în cale Drum și cărare, Învolburate, Apele, Apele! Dar, deodată Apare o roată Însângerată Pe zarea toată: E Soarele, Soarele, Zvârlindu-și pletele, Bucurând fetele Cu mii de scânteie De
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
chinuit și am auzit prohodul intonat de cerul îngreunat de nori. Au tăit copacul din fața ochilor mei. L-au desfăcut în cercuri dând frâu liber furtunilor să se arunce cu forța peste curți și case. Am văzut lacrimile tulpinilor mici prăvălindu-se și unindu-se cu cele ale celor trei puternice crengi. Si s-au prăbușit aripile copacului care-i duceau frunzele către razele soarelui. Si sunetul a făcut să răsune în stradă ca un urlet de durere a unei inimi
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
de iarbă aproape îngălbenite. Liniștea apăsătoare se întindea până sus, la vârful pe care dorea să-l cerceteze la lumina zilei. Spera să ajungă la timp, să nu-l prindă noaptea la întoarcere. Câteva pietre dislocate de talpa bocancilor se prăvăliră la vale și zgomotul făcut de ele îi părea a fi ca o muzică ritmată. Se opri și, cu intenție, desprinse și altele pentru a savura ritmul, dar acestea făcură un zgomot ciudat, neîntrerupt, care se amplifică nejustificat de mult
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
bucuria arinilor îmbrățișați în umbra amiezii și-n nesfârșirea dragostei de viață... Cresc brațe de lumină pe inelele gorunilor încrustate cu nume sfinte tropotesc adâncurile în hora libertății pe pământul din care răzbate duhul Iancului strigătul bravilor sfârtecați sub roți prăvălite sub plesnetul cnutului într-un timp nemilos când rășina brazilor picură frunțile ostenite cu amintiri de demult sculptate în mințile fiilor acestui tărâm... Tulnicăresele, mândrele munților neliniștii împletindu-și pe sânii sprințari miresme de fân cosit cu panglici de vise
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
sau Alpha Arietis Îmbracă în farmece lâna de aur. Semeț pe cadran este Marelui Faur Prin coarnele falnice-n media noctis. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Un Taur ceresc, semn pentru Afrodita, Prăvale spre Ghilgameș cumplitul amar, E sol dragostei frânte-a zeiței Isthar, Sau fertilitatea Innanei, slăvita. A fos însuși Zeus dorind Europa, A Feniciei fiică și lui Agenor, Purtată pe spate spre al Cretei decor Plătind îndrăzneala-și află-n slavă
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
frumusețile ce le întâlnești la tot pasul, datorită reliefului destul de variat și complex ca depresiune intramontană, stânci unde se vedeau altădată răsuflătorile de aramă, din peșterile pline de comori ascunse acum de vegetația abundentă și de bolovanii ce s-au prăvălit, astupându-le intrările, iar Valea Găujanilor, râulețul de munte, desfată privirile oricui, ce s-ar apropia de el, plin fiind de păstrăvi și molani. Până și scuregerea vremii- a timpului, cu zilele și nopțile sale, se deapănă parcă mult mai
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
culce, Chiar astrul istovit de preumblare. După răpciune, aripe dezleagă, Purtându-le spre zări neruginite, Zorind și gospodarii să culeagă, Bogatul rod al toamnei împlinite. Frunzișuri surpă-n codru sub rafale, Pătând mirific iarba-ngălbenită, Din ceruri nea și ger cumplit prăvale, Ca viscol peste viața troienită. *** Referință Bibliografică: Vântul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369590_a_370919]
-
dau decât de tineUnde-i locul gol în care nu-mi ești ? Să-l pot recunoaște pe al meu mine în TU... VII. VISELE NOASTRE, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015. Când cad se prăvălesc din ceruri visele noastre prinse-n apă ce ia forma În ierni ... Când fulgii se aștern pe fruntea ta Greierii cântă în urmă mea Norii se dau la o parte Și vântul șuiera aparte Când fulgii se topesc pe geana
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
cântă, visele se-nfiripă Ceață dimineții se ridică Și zefirul adulmeca poala Ce nu se ridică precum aș vrea În căldură amiezii Precum sudoarea ta ce urca la cer în stropi de vise adunate în nori din care cad se prăvălesc apoi visele ce ne izbesc ... Citește mai mult Când cadse prăvălescdin cerurivisele noastreprinse-n apace ia formăîn ierni ...Cand fulgii se aștern pe fruntea taGreierii cântă în urmă meaNorii se dau la o parteși vântul șuiera aparteCând fulgii se topesc pe
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
o parteși vântul șuiera aparteCând fulgii se topesc pe geana taMierlele cântă, visele se-nfiripăCeața dimineții se ridicași zefirul adulmeca poalaCe nu se ridică precum aș vreaîn căldură amieziiPrecum sudoarea tace urca la cerîn stropide viseadunate în noridin care cadse prăvălesc apoiviselece ne izbesc... VIII. MÂNTUIREA IV, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1142 din 15 februarie 2014. Regulile Tot timpul mă pun pe mine să fac tâmpenia asta de anamneza - gândi stagiarul în timp ce își pregătea poziția comoda de scris
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
apă murdară o făcu una cu pământul. Sakura se pierdu și ea, înghițită de val, iar orașul fu devorat de un tsunami înalt de peste zece metri. Mii de oameni au pierdut lupta cu munții de ape îndârjite ce s-au prăvălit peste ei ca niște blindate. Cutremurul din Tōhoku avea să intre în istoria Japoniei abuziv, strivind liniștea omenirii. februarie 2014 Referință Bibliografică: Sakura / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1390, Anul IV, 21 octombrie 2014. Drepturi de Autor
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Au crăpat sărăturile și încovoierea cojilor gri îmbogățea imaginația vreunui creator rătăcit de ziua de azi. Câte
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Referință Bibliografică: Arsita impovararii / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1680, Anul V, 07 august
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
decât renumita Casă a Poporului. Foarte degajată, gheonoaia deschise portbagajul cu o mișcare energică a foarte generosului ei fund, aruncă curcanul și papornița înăuntru, buși capota, cel mai probabil peste ficatul domnului T, își deschise portiera din spate și se prăvăli pe banchetă. Scrâșnetul ouălor făcut scrob nu se auzi. Nici icnetul de durere al domnului T dar nici umbra rău prevestitoare din frumoșii ochi albaștri ai doamnei R. Se auzea doar sporovăiala Ciumei Negre despre cum s-a tocmit ea
COMPLOTUL GOSPODINELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362705_a_364034]
-
Am preferat să-mi obosesc picioarele bolnave și bătrâne, pentru a le verifica rezistența și să urc Dealul Ciofului, pe care când copil fiind îl ignoram ca și când nu ar fi fost. Acum eram într-o alta situație. Am trecut puntea prăvălită de viitura ultimelor ploi, stăvilită de trei răchiți, îndoită cumva de furia naturii, dar rămasă pe poziție. Cărarea pe lângă vechea cărămidărie pe care o știam era acum la marginea unui teren de fotbal ce se voia. O poartă scâlciată, din
18 SEPTEMBRIE 2014 O ZI DE MUNCĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362752_a_364081]
-
lunecă prin arterele timpului pe care-l trăiesc acum, mereu acum... Saltă trupul în acoladele vieții. Tresare umbra, tresar suratele ei. Cel mai ușor mi-ar fi să mă prind în hora lor nebună, să văd care dintre noi se prăvălește sub tălpile celorlalte. Umbre, umbre, umbre... și... eu...” Autoarea are o sete vie de cunoaștere a lumii, aspiră la o lume ideală, fiind frustrată de insuficiențele realității concrete, practică un elan petrarchist, aspiră la perfecțiunea spirituală între umanism și cristianism
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
subtilă produc fără grabă Din câmpul de maci ,înflorit Mișcări rafinate,pornite din suflet Spectacol oniric transmit Din zâmbet șăgalnic,provoacă incendii Spontane în inimi novice O mică grimasă,de plictis de-apare-i Semnalul ca vraja să strice Poeme în râuri prăvale tăcute Când ele se întredeschid Sau spun fără vorbe-n a lor încrețire Că poți ca să fii insipid Ușor umezite,propun cu blândețe Să vrei să le muști delicat Percepția caldă-n a lor moliciune E spleenul ce zilnic ți-
BUZE DE DOR de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353520_a_354849]
-
Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015 Toate Articolele Autorului E plin de viață parcul și răcoare, Aleile fac slalom printre ronduri, Copacii-s înțesați de zburătoare Ce-și cântă libertatea în acorduri. Un dud își risipește bogăția, Prin iarba prăvălită de-un cosaș, O mierlă-și intonează bucuria, Dintr-un castan albit peste oraș. Par florile topite de arsură, O stropitoare-ncearcă să le-nvie, O vrăbiuță râde de căldură, Când soarbe picături din apa vie. Pe-o bancă un
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352955_a_354284]
-
Articolele Autorului MESAJ CĂTRE ÎNGERUL MEU PĂZITOR * Tăcere e acum în mintea și-n sufletul meu. Îmi ridic privirea la cer și încerc să înțeleg, DE CE tocmai eu ?! Încerc să rostesc o rugăciune de mulțumire, Dar vorbele par niște nuci prăvălite într-o oală Iar gândurile rămân stinghere și năucite pe dinafară. Multă vreme am crezut că sunt singura în lumea aceasta nebună. Multă vreme am plâns de prea multa tristețe și ura. Multă vreme am dorit morții să mă las
MESAJ CATRE INGERUL MEU PAZITOR de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354260_a_355589]
-
septembrie 2016. MESAJ CĂTRE ÎNGERUL MEU PĂZITOR Tăcere e acum în mintea și-n sufletul meu. Îmi ridic privirea la cer și încerc să înțeleg, DE CE tocmai eu ?! Încerc să rostesc o rugăciune de mulțumire, Dar vorbele par niște nuci prăvălite într-o oală Iar gândurile rămân stinghere și năucite pe dinafară. Multă vreme am crezut că sunt singura în lumea aceasta nebună. Multă vreme am plâns de prea multa tristețe și ura. Multă vreme am dorit morții să mă las
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
Citește mai mult MESAJ CĂTRE ÎNGERUL MEU PAZITORTacere e acum în mintea și-n sufletul meu.Imi ridic privirea la cer și încerc să înțeleg, DE CE tocmai eu ?! Încerc să rostesc o rugăciune de mulțumire,Dar vorbele par niște nuci prăvălite într-o oalaIar gândurile rămân stinghere și năucite pe dinafara.Multa vreme am crezut că sunt singura în lumea aceasta nebuna.Multa vreme am plâns de prea multa tristețe și ura.Multa vreme am dorit morții să mă las pradă
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
din mărăcini cu aspect spinos, rezistenți la intemperii. Adeseori versanții sunt traversați de liniile paralele ale ”bancalelor”, moșteniri de pe vremea maurilor, apte să ofere cât de cât loc adecvat culturilor agricole, împiedicând apa care vine așa de rar să se prăvălească nestăvilit în torente imposibil de controlat. Straniile terase, dispuse ca niște inele suprapuse, amintesc vag de America Centrală și de Sud, de Anzi, de Peru, de Machu Pichu... și de chinul scalvilor, care s-au spetit secole de-a rândul să
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
ta ocrotire! De n-ai fi tu, nimic n-ar fi pe lume, Nici bune și nici măcar nebune, Nu mi-ar exista fericire, pasiune, Ar fi numai neștire-n compresiune.. Când nu ești tu speranța scade, Flacăra veții mele se prăvale, Că-mi ești viață, surâs, speranță, Inima-mi lângă tine are creanță! De n-ai fi tu, nu văd altă mireasă, Nici nu văd cămin de viță aleasă, Ci doar a mea casă rece și pustie, Cea în care of
DACĂ N-AI FI TU.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353964_a_355293]
-
cu bătăile inimii se ridica în picioare ca un stejar basmele țineau loc cuvintelor fata de crai salvată în tinerețe era adorata noastră seara sub lună ne ridica ca pe un bidiviu fermecat să-l călărim săream peste scaune ne prăvăleam râdeam odată cu timpul care ne îngăduia trenurile de astăzi sunt altele acoperă amintiri Referință Bibliografică: Bunicul / Ovidiu Dinică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1554, Anul V, 03 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Dinică : Toate Drepturile Rezervate
BUNICUL de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353101_a_354430]