2,533 matches
-
autenticitatea și obiectivitatea narațiunii. „Rahmunes, spunem noi în ebraică - explica Yakov Bok în Cârpaciul (1966) -, îndurare. N-avem voie să uităm de ea" în numele acestei rahmunes, negustorașul Morris Bober, calchiat după Max Malamud, tatăl scriitorului, îl iartă pe băiatul de prăvălie care-l jefuise și-i siluise fiica și se încăpățânează să-l convertească la iudaism pentru a face din el un om de omenie. „Orice om este evreu, deși puțini oameni o știu. Butada preferată a lui Bernard Malamud sintetizează
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
vorba de răzvrătirea împotriva monotoniei, împotriva goanei mortale, necontenite, după dolari. Unele orășele iau măsuri eroice ca să se deosebească prin ceva de suratele lor de același tip. La intrarea în oraș sînt atîrnate firme. Exact ca deasupra intrării într-o prăvălie, ca astfel cumpărătorul să știe ce se vinde aici. Redwood City! Și o inscripție în versuri: Climate best by government test - „Cea mai bună climă, testată de Guvern". Aici se vinde climă. În engl., drugstore - magazin în care se vînd
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
că nici el nu era de niciun folos epocii, dar reușise să se împace cu acest lucru, ba chiar găsise în el o satisfacție dulce-amăruie. I se părea că la el se refereau versurile Marinei Țvetaeva: „Scăldate-n praf prin prăvălii / (De unde nimeni nu le-a luat și nu le ia!), / Ca vinurilor scumpe, și alor mele poezii, / Le vine rândul negreșit." Dacă în acest sentiment era și ceva înjositor, nu el, ci mai degrabă lumea înconjurătoare era înjosită. Dar, încremenit
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
satului Pârscovul de Sus. Dar unde a fost băcănia Hagiului? La 1835, ca și 20 de ani mai târziu, miezul geografic al satului era populat pe viitoarea șosea a gării, în Cornet și foarte puțin spre Afumați și Bădila. O prăvălie trebuia să aibă vad comercial și cine îl putea conferi mai bine decât vecinătatea cu instituția numită primărie? Arhiva orală, încă vie în latura ei umană, ne-a confirmat existența unor negustori care au dus din tată-n fiu nobila
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
a urmat în satul Meteleu pe părintele Dumitru Vlăsceanu. Elena (n. 1894) și-a unit viața cu Ioan Georgescu, funcționar în Buzău. Cristache (n. 1891) s-a însurat în 1923 cu o moașă comunală (Rodica Dima din Zilișteanca), a moștenit prăvălia și a mai ridicat un salon de nunți între casă și clădirea vechii primării. Singura băcănie unde se găseau ulei și gaz era „La Cristache”. Ion Ionescu a fost cam bolnăvicios. Nu s-a căsătorit niciodată. A murit în 1901
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
Gheorghescu din București, faimosul han cu învelitoare de șindrilă veche, împreună cu tot locul, adică un pogon de livadă care îl înconjura, și „dejugătoarea de care” aflată între iazul morii și cele două șosele. Până atunci, Voiculeștii făcuseră gheșeft în propria prăvălie. Porecla de „băcani” nu mai putea fi clintită. Este și motivul pentru care, după 1903, nimeni din familie nu a fost numit „hangiu”. În actele de stare civilă ei sunt trecuți „muncitori”, „negustori”, „proprietari”, dar niciodată „hangii”. În septembrie 1908
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
pătrățoasă de la capul podului. Bătrânii Voicu și Marghioala, ca și frații Ion și Constantin, locuiau în polăți. Slugile, una în permanență, două-trei când se pornea velnița, își găseau loc în magazii. Familia număra cinci bărbați, care administrau pământul, vitele și prăvălia: Voicu, Filipache, Ion, Costache și Constantin. Duceau un trai îmbelșugat, primind musafiri la zile mari. Ambițiile părintești nu au depășit veniturile bănești, așa încât fetele au învățat câțiva ani la pension, după care s-au măritat în București, Giurgiu și Constanța
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
o arhitectonică total neadecvată, Biserica Evanghelică Luterană din Mt. Judge, a fost botezat și a primit confirmarea, într-o cămașă ce-i rodea gâtul de parcă ar fi fost apretată în leșie și tot pe Central, ceva mai încolo, în fața unei prăvălii de dulciuri, acum un atelier de copiatoare, a simțit pentru întâia oară fiorul dragostei, s-a îndrăgostit de Margaret Schoelkopf, cea cu codițe împletite și ghetuțe. Își simțise inima paralizată, emoționată deasupra pătratelor de pe trotuar, ca un dirijabil din văzduh
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
nevoie de nici o renumerotare. Cândva a locuit și el într-unul dintre astea - la numărul 326, și-a amintit de asta de la numărul rezervei lui de la spital - împreună cu Ruth și, când avea nevoie de ceva urgent, își făcea cumpărăturile la prăvălia de pe colț, care acum se numește B|C|NIA LUI ROSA (Tienda de Comestibles), și se uita pe fereastră la geamurile rozalii ale unei biserici de calcar transformate între timp în PAL2 Centru comunitar / Centro Comunidad. Orașul e mai rapid
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
fie!) Exemplar e, din acest punct de vedere, Lisboa III. Urmăriți-i numai textura: „Lisboa/ cu cizmăriile tale/ cu băcăniile tale/ cu tinichigeriile tale/ cu tutungeriile tale/ cu farmaciile tale/ cu drogheriile tale/ cu pastelariile tale/ cu patiseriile tale/ cu prăvăliile tale cu fermoare/ cu ferometalele și feroneriile tale/ cu florăriile tale și florile tale de fer forgé / cu balustradele și balcoanele tale/ cu șinele și mașinile strecurându-se cu greu/ printre...” Iar acum începe textura texturii: „cizmăriile/ și băcăniile/ și
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
florile tale de fer forgé / cu balustradele și balcoanele tale/ cu șinele și mașinile strecurându-se cu greu/ printre...” Iar acum începe textura texturii: „cizmăriile/ și băcăniile/ și tinichigeriile/ și tutungeriile/ și farmaciile/ și drogheriile/ și pastelariile/ și patiseriile/ și prăvăliile tale cu fermoare...” Și, după un spațiu, încheierea tuturor nodurilor: „Lisboa/ ca o floare/ de aluzejo și fier forjat.” (p. 86) Nu-i singura dată când imaginea centrală a unui poem e dată de arabescuri și intarsii. În fier, în
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
a unui munte de tenacitate: „Culeg din grădina amintirilor ce îmi iese în cale. Nu trec peste cele o sută cinzeci de examene și concursuri, tot atîtea nebunii, nu am ratat nici o oportunitate, m-am prezentat în fața examinatorilor ca la prăvălie, dacă aș lua-o de la început aș face la fel. Nu mi-au ajuns două facultăți și un doctorat, m-am prezentat de bună voie la un curs de limbă germană, patru ani bătuți pe muchie, la trei cicluri de
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
de așezare dintre războaie, e de netăgăduit, locurile ei în oraș abia dacă se mai văd. Pe la sfârșitul anilor 1850, Socec, proaspăt despărțit de Ioanid, cumpără un teren de la celebrii cămătari ai vremii, frații Meitani, unde își ridică o modestă prăvălie. Strada se numea Lipscanii Noi, mergând, peste Calea Victoriei, în prelungirea Lipscanilor pe care-i știe toată lumea. Prima librărie Socec e, la 1867, doar puțin mai încolo, la parterul hanului Șerban- Vodă. O altă librărie cu ștaif era Alcalay, care se
Librării de altădată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5185_a_6510]
-
și intranscendență. Condamnați de o viață măcinată de insatisfacții, deziluzii, eșec și solitudine la un cotidian monoton și lipsit de perspectivă, de comunicare și de ideal, obscurul funcționar Gregorío Olías din Jocurile vîrstei tîrzii, ca și anonimul comerciant, „negustor de prăvălie” din Portretul bărbatului imatur recurg la unica salvare personală posibilă: tentativa de a fi altul, de a-și depăși insignifianta și insuficienta condiție prin vis, iluzie, fantezie. Campioni ai aspirației spre transcendență, cei doi valorifică arsenalul inventivității și al ficțiunii
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
dealuri suculente, cu viața pulsând în spații infinite, în tainice șerpuiri și reverberații de trompeta. În spirală te așteaptă un carusel portocaliu, un călugăr ce coboară, o copilă desculța atentă la pepenele ei, o sarabanda de marinari și femei, o prăvălie ce vinde fier ruginit, un circ minuscul sub al carui cort abia încap mustățile dresorului de animale, o scară ce suie până la nori, un ascensor ce urca, plin cu ceapă, șapte măgari cărând apă, o mașină de pompieri revenind de la
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
pentru cei zece copii pe care i-a avut, dar și meritul de a fi un soț infidel. Cunoscut prin opere precum Marile speranțe, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey și fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Prăvălia cu antichitatăți), Charles Dickens a fost receptat ca un fin observator al realității imediate cu un simț deosebit al umorului, personajele sale ilustrând situații de viață mereu în actualitate, fapt ce a determinat ca opera sa să fie neatinsă de
Google îl omagiază pe Charles Dickens () [Corola-journal/Journalistic/67360_a_68685]
-
mici stampe de epocă, mai sugestive decât orice studiu socio-etnografic. Ca tânără învățătoare, pe la 1896, într-un sat din zona Aradului, Hermina își începe descrierea cu aceste fraze: „În vremea aceea, {eitinul era o comună mare, curat românească. Erau două prăvălii evreiești, poștă și un hornar.” Un exemplu de concentrare și expresivitate curat latinești! În fine, acest autoportret „prin reflexie” ne arată cu ce personaj și cu ce lume aveam de-a face: „Eu ce am moștenit de la străbuni? Bunicul Aron
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]
-
bubuie din motor de câteva ori, lasă cricul și oprește și se dă jos cu atenție mângâie șaua și rezervorul și îi zice că e o motocicletă dată dracului. Și a doua zi Spook face ture prin centru pe la toate prăvăliile de motociclete și se chiorăște la alea din vitrine, cu balele pe bot și intră și se uită la prețuri și tipu îi zice că tot 1500 de dolari costă la fel ca acum două zile și Spook îl întreabă
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
de masă: o țigaretă nestăpânită - o gaură neagră cât o băncuță... Degrab înăbuș scandalul - acopăr această ocară, de frica chelnerului. Am ajuns la Berlin. De acuma, ținete! Administrație, armată, arte, științe, litere, tramvaie, drumuri de fier, birji, chelneri, frizeri, public, prăvălie, case, monumente, mâncare, bere, tot, tot, prost, stupid, imbecil. Numai un lucru scapă, ca prin minune - apa; nu-nțeleg de ce.” Istoria zilelor petrecute de Barbu Delavrancea la Berlin constituie o fabuloasă radiografie a spiritului balcanic „față cu reacțiunea occidentală.” În
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
Așadar, cei doi frați hotărâseră o separare atât de clară, gândea toată lumea, încât să nu se mai întâlnească nici măcar pe scară. Totul începuse într-o după-amiază rece și gri de februarie, cu aproape doi ani în urmă. Horacio tocmai închisese prăvălia și se pregătea să-și aranjeze colecția de timbre - ocupația sa favorită în după-amiezele de iarnă -, așezat în fața măsuței din camera de zi, când o văzuse prima dată. - Este fata cea nouă. O cheamă Maria Rita, îi spusese Delia. Stătea
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
încât de-abia putu să se atingă de mâncare. Se ridică brusc de la masă, traversă bucătăria din doi pași și ieși în liniște, fără să o privească, cu buzele strânse și fața încruntată. Restul dimineții îl petrecu în spatele tejghelii din prăvălie, străduindu-se inutil să fie amabil cu clienții. Se întoarse acasă la prânz și, în timpul mesei, așezat în fața surorii lui fără să dea nicio atenție pălăvrăgelilor acesteia, crezu că distinge în ochii Mariei Rita, care-i servea cu un aspect
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
ei lăsau impresia că știu foarte precis ce au în vedere și voiau un tort anume și nu oricare, a fost nevoie să ne ducem toți patru la cofetărie ca să mi-l arate. Am intrat eu prima, astfel încât cei din prăvălie să vadă că grupul era cu mine, și chiar așa mulți clienți s-au depărtat instinctiv cu scârbă, ne-au deschis un culoar ca pentru a evita o contagiere, cred că ea nu și-a dat seama ori o fi
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
răspăr à la Mitică. Atât că Mitică e doar o suprafață, un afiș care se mută prin București, pe când popa, ori Cănuță, au neliniști, angoase, nu întorc vorba doar pentru plăcerea de-a înțepa. Ceva mocnește și în băiatul de prăvălie - „un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir”, și mai cu seamă în preotul îndestulat cu puțin în ale trupului, dar mereu nemulțumit în ale sufletului: „era duh neastâmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși.” Așteaptă ei un semn care
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
și ignoranță, înregistrată cu excepționala capacitate de a surprinde detaliul specifică lui Cristian Teodorescu. „Profesorul aștepta acasă: poate că biciuirea era cam mult pentru un om bătrân, i-a spus omului său de încredere. Spre seară a auzit țipete dinspre prăvălia lui Isidor băcanul. Caraeni a ieșit negru de furie din casă: «Tu-l în noroc pe mă- sa de Stelian, până aici i-a fost!». Astea au fost ultimele cuvinte ale eroului supraviețuitor din Spania. Trei lovituri de cuțit i-
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
un fel, Sae a intrat în istoria literaturii, ca toți ceilalți din familie.” (p. 8) O dată cu cartea aceasta, aș zice că mai intră o dată. O mulțime de replici ale sale sunt memorabile. Întrebat, ușor idilic, a ce mirosea o anume prăvălie din copilăria lui, răspunde în doi peri: „Era să zic eu o vorbă a ce mirosea... A ce poate să miroasă într-o prăvălie? A alimente... A bomboane, a ulei, a zahăr... Nu era supermarket. Era o prăvălioară, acolo.” (p.
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]