476 matches
-
o rafală prelungă de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu zăpada... ― Ooo! - a exclamat Despina. ― „Când avionul va urca, să ne atace din nou, <salt Înainte!ă - a ordonat Toader, din spatele grupului... Am zvâcnit ca aruncați din praștie. Vânătorul a pornit din nou să Împroaște omătul din jurul nostru cu gloanțele mitralierei... Un „ah!” pornit din străfundurile ființei lui Toader m-a făcut să tresar și să-mi Întorc privirea către el... Zăpada din jurul piciorului drept era stropită cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de-a Vermeer pielea perlată de lumină -, pe urmă de-a Hals: eu, în chip de femeie-gutuie, într-o grămadă de gutui. Îmi seamănă. Sînii mei sînt sînii mei, bucățică ruptă. Iar gutuile sînt gutuile babei Constandina, date jos cu praștia de Russ. Au fost fructele noastre exotice. Grozave mai erau, combinate cu biscuiți Flamura roșie cu mac. Aici se joacă de-a Turner, mi-am zis. Lacul e albastru. Un extaz oprit în abur, în pîclă aburie, cum e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sunt obișnuit cu ea." Și s-a dezbrăcat de ea. 40. Și-a luat toiagul în mînă, și-a ales din pîrîu cinci pietre netede, și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului. 41. Filisteanul s-a apropiat puțin cîte puțin de David, și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. 42. Filisteanul s-a uitat, și cînd a zărit pe David, a rîs de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
vă dă în mîinile noastre." 48. Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe cîmpul de bătaie înaintea Filisteanului. 49. Și-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe Filistean în frunte, și piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu fața la pămînt. 50. Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decît Filisteanul, l-a trîntit la pămînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Filisteanului. 49. Și-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe Filistean în frunte, și piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu fața la pămînt. 50. Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decît Filisteanul, l-a trîntit la pămînt și l-a omorît, fără să aibă sabie în mînă. 51. A alergat, s-a oprit lîngă Filistean, i-a luat sabia, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
va fi răutate în tine. 29. Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău, și să arunce cu praștia sufletul vrăjmașilor tăi. 30. Cînd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit, și te va pune mai mare peste Israel, 31. atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de la început i-a doborât comunismul. Are dreptate, m-a convins, o astfel de ideologie trebuie interzisă pe planetă pentru totdeauna.” Ca păreri personale pot afirma că: Autorul e un luptător încă de mic copil când vroia să tragă cu praștia în opresorii odioși și continuând să atace comunismul prin scrisul clar, orientat contra regimului totalitar, pentru ca generațiile ce vor urma să nu mai îngăduie o asemenea monstruoasă orânduire. Autorul e un maestru narator, înregistrând fidel idei, fapte, sentimente și atitudini
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
simțeam ca și personajul de roman, care știe că este personaj de roman; aveam trac, mă comportam nefiresc; mă bâlbâiam, Îmi era frică să nu fiu prins cu o boroboață ca În timpul școlii, când, fără să vreau, am tras cu praștia și am lovit-o În ochi pe fiica milițianului. Poate că o făcusem intenționat: Îi „dădusem atenție“ pentru că era frumușică și, probabil, așa Înțelegeam eu s-o curtez, oricum, nu realizam pe atunci grozăvia că aș fi putut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-au descoperit prin trădarea unui locotenent al meu, Paul, ce știa toate locurile de retragere. Ca un erou, am fost dus În fața consiliului de judecată, ce se afla În cancelarie, fiind format În principal din Învățătorul meu, Necșulescu. „Scoate praștia!“, a spus el cu voce calmă. „N-am!“, a venit răspunsul tot atât de neutru. „Golește-ți toate buzunarele aici, pe masă.“ Am Început să scot, luând-o de sus În jos, adică de la buzunarul de la piept al hainei; acolo era batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am avut o mare revelație, pe care am sesizat-o pe măsură ce eu descărcam și masa din față se umplea cu obiecte de diferite mărimi; dacă nu mai am loc unde să le pun, mi-am zis, Înseamnă că pot salva praștia care se află În buzunarul secret de la pantaloni, deci m-am pus și cu mai mare râvnă să scotocesc și să depun aproape orgolios bricheta, mărțișoarele, cutiuțele de diverse mărimi, pline cu insecte și fluturi colorați, șurubelnița minusculă, biluțele, alicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu cele de la pantaloni. Cum eu Îmi exprimam mut nedumerirea unde să le mai descarc, el mă luă de braț și mă Împinse spre cealaltă masă. Am continuat cu mișcări lente, neștiind ce voi face când va trebui să predau praștia (aveam vaga intuiție că acest obiect - „corpul delict“ - nu este de dorit să-l consemnez În nici un caz și, În subconștient, nu pierdusem orice speranță de a mă salva, precum prizonierul indian care găsește o cale să Înșele vigilența supraveghetorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tatăl victimei, care nu se știe prin ce mijloace aflase atât de repede de incident; eu simt că pericolul crește și, cu sângele rece al indienilor, scot În aceeași fracțiune de secundă pistolul, iată, acum Îmi amintesc, nu era o praștie, ci un pistol de aruncat pietre, simt și acum soliditatea și mărimea acestuia În palmă, și-l ascund sub șapca de elev, tot atunci răstorn totul pe masă: „Am terminat“. Îmi iau șapca În mână, ținând pistolul pe deasupra, În așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
peșteră, prăpastie, nisip, pajiște, poiană, tină, vârtop. Casa e latină, dar anexele ei sunt slave: grajd, iesle, coteț, pivniță, pod, pridvor, gard, zăbrele, grinda, polița, cojocul, cușma, obielele, delta, cleștele, pila, nicovala. Organizarea militară: ceata, pâlcul, gloata; arme: sabia, sulița, praștia, toporul, steagul, strajă, voinic (voina-război). Organizarea socială și de stat: voievod, boier (boliar, sl. vechi), cneaz (în slavă, prinț-stăpân), jupan, rob (sclav). Viața bisericească, cultul și ierarhia: rai (lat. paradis), iad, utrenie, vecernie, spovedanie, împărtășanie, Maica Precista (Maica Domnului), maslu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că "glumele se fac cu copiii, nu cu sfinții". Șopârlele țâșneau când nici nu te-așteptai din tufișuri și traversau cărarea. Câte una, șovăielnică, poposea pe o piatră, dar Giandomenico rămânea nepăsător, nu culegea pietre să le țintească, până și praștia rămăsese în buzunar. Bărbații, mulțumiți de cumpărăturile făcute și voioși din pricina vinului băut, nu-l luau în seamă pe băiat, povesteau snoave, făceau fel de fel de planuri și când și când izbucneau în lungi și mitocănești hohote de râs
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
într-o bună parte din produsele literare ale celor două epoci, mai pregnant în cele ale începutului de secol. Prima dovadă semnificativă o constituie numărul mare de publicații umoristice, unele de lungă durată: „Zeflemeaua”, „Furnica”, „Țivil-Cazon”, „Belgia Orientului”, „Fusta”, „Krik-krak”, „Praștia”, „Rîsul”, „Epigrama” (București), „Șandramaua” (Iași), „Tiriplici”, „Bufonul” (Craiova), „Praftorița și pișcătura” (Ploiești), „Răcnetul Constanței”, „Bomba Brăilei”, „Tifla” (Galați), „Caraghiosul” (Tulcea), „Gurița Bîrladului”, „Taci și rabdă” (Huși), „Pacostea amorezaților” (Turnu Severin) etc. A doua dovadă o reprezintă lista, mult mai bogată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
hâde/ undeva într-o oază mai mică decât o banană,/ sau între dune, tâlhar, aș fi jefuit călătorii/ și aș fi râs văzând pe banala fată Morgana.//(...) Aș fi avut friguri, degerături și scorbut/ și aș fi împușcat reni cu praștii moderne de foc./ Puteam completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă parte, refuzul banalității, subminarea conștientă a recuzitei convenționale (inclusiv a imaginarului liric consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amintirile sale în 1931, G. Călinescu în 1932, etc. Iată cum prezintă, în prima ediție a „Vieții lui Mihai Eminescu”, G. Călinescu incidentul după alte surse, pe care le vom analiza: „...Petre Poenaru care, jucându-se ca din întâmplare cu praștia, îl izbi în frunte / pe M. Eminescu, n. n./ cu o pietricică. (...) Contrar zvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma așa-zisului atentat care îi pricinuise o simplă zgârietură și nici nu pare a fi avut stări de agitațiune
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pagină, scrie și G. Călinescu un text despre Eminescu, astfel că nu se poate afirma că n-a cunoscut informația. El preia, însă, opiniile doctorului Vineș, care se vor publica în 1931, despre „erizipelul” provocat de piatra scăpată dintr-o praștie. Acest „erizipel” (preluat din sursele medicale) va face epocă în biografiile ulterioare ale poetului. 5. Oricum, nu se împacă de loc „pietricica” medicilor cu această „cărămidă” a frizerului. Primul lucru pe care ești tentat să-l faci este să-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
bruscă a bătăilor inimii cum se explică ,,oficial” moartea lui Eminescu. Peste numai o pagină, doctorul Nica formulează această concluzie posibilă: „Poate nu e exclusă eventualitatea unei a doua agresiuni din partea unui nebun, în afara celei descrise (cu piatra scăpată din praștie, din luna mai), care să fi cauzat așa cum am văzut moartea violentă a poetului despre care Hanrieta era sigură, informând-o pe Cornelia Emilian.” Firește, nu poate fi vorba decât de același nebun: mai întâi a țintit de la distanță cu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din luna mai), care să fi cauzat așa cum am văzut moartea violentă a poetului despre care Hanrieta era sigură, informând-o pe Cornelia Emilian.” Firește, nu poate fi vorba decât de același nebun: mai întâi a țintit de la distanță cu praștia, apoi a lovit din imediata apropiere. Crimă cu premeditare într-un spital de alienați mintali unde este foarte problematic dacă Eminescu avea ce să caute. Aceste concordanțe cu mărturia lui Dumitru Cosmănescu ne vor interesa în demersurile noastre următoare. Amintim
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sau profesor de liceu la Craiova”, sau „tenor”, „artist” cum zic alți biografi. Numele lui întreg apare, aproape în mod ostentativ, doar la Eminescu însuși, în interogatoriul luat la 12 iunie 1889 - probabil după prima lovitură, cea cu piatra din praștie - de către judecătorul Brusan în prezența lui Titu Maiorescu și a celorlalți curatori ai poetului: „Sunt Matei Basarab - stă scris în acel interogatoriu , am fost lovit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuște
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
C. Popescu - Cadem, dar se ridică, iată, întrebarea dacă nu cumva acest Petru Poenaru va fi fost profesoraș prin Craiova - și, apoi, dornic să-și răzbune tatăl de infidelitatea Cleopatrei, ca „Dl. Goe” dar fără săbiuță de lemn ci cu praștie și bolovan. Dl. C. Popescu - Cadem este dator să scoată din subsoluri aceste fragmente de informații - între altele, și pentru că-și propune, cum declară la pp 38-39, și cum procedează în întreg capitolul „T. Maiorescu și M. Eminescu”, p. 38-53
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Cauzele morții sale”, 1934, p.11) deci bolnavul nu are nici un fel de importanță, Eminescu a intrat în cercul pietricelei sale... cum s-ar arunca cineva într-un cuțit. La G. Călinescu: „Petre Poenaru(...) jucându-se ca din întâmplare cu praștia, îl izbi în frunte cu o pietricică” (Ed. I, p. 453, text identic în toate edițiile); se pune praștia în locul sforii și se spune că lovitura a fost în frunte, nu în cap. Tot el, interpretând pe marginea descrierii trupului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pietricelei sale... cum s-ar arunca cineva într-un cuțit. La G. Călinescu: „Petre Poenaru(...) jucându-se ca din întâmplare cu praștia, îl izbi în frunte cu o pietricică” (Ed. I, p. 453, text identic în toate edițiile); se pune praștia în locul sforii și se spune că lovitura a fost în frunte, nu în cap. Tot el, interpretând pe marginea descrierii trupului neînsuflețit așezat pe catafalc a doua sau a treia zi (depinde cum datăm ziua morții lui Eminescu): „Un bandaj
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cauzat moartea, dar se raportează tot la o lovitură măruntă, e drept, însă dată de aceeași persoană. Procedând ca G. Călinescu cel care preia informațiile de peste tot și le pune în ordine cronologică rezultă mai întâi pietricica din sfoară sau praștie iar apoi cărămida sau bârna aceluiași pacient. Dar, desigur, textul dr. V. Vineș fiind de față, oricine îl citește cu atenție și în context poate să înțeleagă buna intenție a medicului dar și inadecvarea sa la subiect. Aceste două pagini
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]