19,664 matches
-
inodore știm că tu nu ești tu eu nu sînt eu și nici eu nu sînt tu și nici tu nu ești eu (eu și tu două obiecte umile ce-mpiedică lumea a se desface-n bucăți). Șterge Soarele de praf Șterge Soarele de praf ca pe o mobilă lustruiește-l cu gîndul în altă parte apoi deretică-n continuare fă ordine în restul odăii năpădit de umbrele ude ale unei ploi care n-a căzut niciodată și-n cele din
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
nu ești tu eu nu sînt eu și nici eu nu sînt tu și nici tu nu ești eu (eu și tu două obiecte umile ce-mpiedică lumea a se desface-n bucăți). Șterge Soarele de praf Șterge Soarele de praf ca pe o mobilă lustruiește-l cu gîndul în altă parte apoi deretică-n continuare fă ordine în restul odăii năpădit de umbrele ude ale unei ploi care n-a căzut niciodată și-n cele din urmă du-te la
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
înalturi de-o seamă cu ele unde-i? țipătul gaiței sfîșiind cum un pumnal gaița ce-l emite o piramidă umplută cu rufe murdare o slujnică pipăie lacrimile scorojite uscate de mult pe masa din bucătărie somnul fără vise al prafului așternut pe drumul de țară un salahor cară cu roaba veșmintele copilăriei tale amestecate cu degete lipicioase cu țipete tandre cu pleoape ce încă se mai zbat pe care le va-ngropa de vii (pesemne mai pline de viață veșmintele
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
cum lacătele lemn mărunțit cum sticla mormînt fîlfîind cum o eșarfă. Și cum se-nvîrt Și cum se-nvîrt se-nvîrt în jurul tău morții ca niște sfîrleze unii umblă pe muchia unui gînd cum pe ape alții se adună-n senzaționalele desene ale prafului de pe mobile ori se despart ușor aidoma pulpanelor unei haine. Norme Numai ceea ce putrezește pretinde dovezi nici pămîntul care putrezește nici apa care putrezește nici soarele care putrezește și el nu se abat de la regulă doar sfințenia nu putrezește e
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
în el o întreagă epocă, o întreagă viață sau mai multe. Acele clipe de uitare petrecute în pod, răsfoind o carte cu paginile îngălbenite, despăturind o scrisoare cu literele pe jumătate șterse, privind o gravură cu rama ruptă, scuturând de praf albumul cu fotografii în sepia... Cum ar fi putut fi înlocuite acele clipe de un text rulat cu repeziciune pe un ecran de calculator? Cum și cu ce să înlocuiești acel aer stătut, acel miros de praf învechit, acele raze
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
ruptă, scuturând de praf albumul cu fotografii în sepia... Cum ar fi putut fi înlocuite acele clipe de un text rulat cu repeziciune pe un ecran de calculator? Cum și cu ce să înlocuiești acel aer stătut, acel miros de praf învechit, acele raze de soare căzute prin lucarnă ori strecurate, prefirate printre două țigle ciobite ori desperechiate? Podurile de odinioară erau adevăratele MEMORY MEDIA, adevăratele depozitare ale AMINTIRII. Rătăcit acolo, în căutarea nu știu cărui obiect pierdut, sau bănuit, un nepot ar
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
pe drumul din Armenească spre Universitate doar peste două mii de ani la radio va fi amintită din nou ora cinci și cinci într-o zi de mai din al cincilea an al unui mileniu oarecare cei cinci heruvimi plini de praf fără instrumente muzicale fără aripi fără surîsuri vor rămîne tot atît de indiferenți la stările noastre înainte și după trecerea prin fața Bisericii Ruse dar toate astea se vor întîmpla înainte de a călca vitejește în băltoaca ingenios camuflată de perdeaua de
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
veche în oglinda cu pieliță ștearsă te mai vezi mai vrei să te vezi ?! I. Apele se ridică meditativ în gândul poetului damnat cuvintele îi ard cerul gurii cu vorbirea ca o mirodenie târât pe lângă zidurile cimitirului prin străzile cangrenate praf și plictis cântecul celor două sunete cineva a tras clopotele și iată cum mor păsările cum sufletul lor se târăște într-o tabacheră de argint să dăinuie în fastul ecoului toamnă cu o mie de fluiere sparte ploile s-au
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
era o jucărie nouă pe care o demontai a doua zi să vezi de ce cântă de ce clipește din beculețe de ce scoate flăcări ai acum într-un colț un maldăr de rotițe motorașe păpuși fără cap și măruntaie le ștergi de praf cu tandrețe și le muți dintr-o parte într-alta de dimineața până seara și nu mai rămâne timp de nimic cam atât jumătate din viață îmi aduc aminte un sfert dorm visez un sfert merg pe sârmă fumez mă
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
nici celălalt nu sunt eu, chiar dacă arată ca un crin într-o vază în care stă ascunsă inima Mariei Magdalena ca într-un criptex locul mormîntului ei, nici chiar eu nu mai sunt cel care atinge cu degetele pielea de praf a cearșafului din care ai plecat ca femeile casnice la piață, înghițite de precupețe ca alunele de gușa veverițelor, un trup lung și inert, răstignit în sine, cu o mie de cuie în inimă, cu o mie de cuie în
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
orice mitologie - erorile și concesiile conjuncturale toate astea se întrezăreau din refugiul meu de clujean înveterat europocentrist dar sensibil la frumusețea românească oriunde s'ar manifesta ea acum nu mai pot da înapoi micul meu apartament central-european e asfixiat de praful din colecția româniei literare în schimb o parte a creierului meu e oxigenată de fragmentele de gândire liberă înmagazinate acolo prin timp m'am metamorfozat în memoria ambulantă a revistei uniunii scriitorilor din românia sunt mefient față de ordinator parcurg tărâmurile
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
veranda cu begonii - traversă sufrageria și saloanele - apoi coti spre stînga pînă în strada Turcilor - trecu de piață și intră pe ușa unei case unde nu pusese niciodată piciorul, împinse ușa dormitorului și fu gata să se înece de mirosul prafului de pușcă ars, îl găsi pe José Arcadio întins cu fața în jos, peste cizmele pe care le descălțase și observă de unde pornise șuvița de sînge care încetase să-i mai curgă din urechea dreaptă. Nu i se găsi nici o
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
morții insom- niacii din fotografiile cu rame lăcuite de emisarii insectelor grase morții scotocesc sertarele dulapurile își caută testamentele contractele hârtiile atestând o veche obârșie rurală habar nu au ei că nimic n-a rămas decât litere frânte ștanțate în praf câtă individualitate câtă supremație posedă această clădire mereu agitată de vâlvâtaia frunzelor de ficus ziua o invadează pliantele pornopolitice suprapuse de pliantele sectelor reli- gioase o invadează interogații cu piciorușe de omidă și vizitatori obraznici ca bunăoară acum când îmi
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
umerii lui nicolae tzone merge pe drumul de litere care se naște concomitent cu fiecare pas pe care-l face cu fiecare respirație pe care o trădează merge și nu se împiedică merge și nu cade nu se prăvălește în praf sau firește în frunze sau firește în cine știe ce apă mai mult sau mai puțin tumultuos curgătoare merge uite chiar pe vîrfuri un șir întreg de nicolae tzone merge pe vîrfurile picioarelor și va fi de ajuns undeva înaintea lui doar
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
hrănit cu resturi de coloane ionice și corintice, am descojit fresce, am gustat picturi - și acum mai simt pe limbă fire din pânzele neîntrecuților maeștri renascentiști -, mi-am potolit setea din cascade și peșteri baroce, m-am lăsat pătruns de praful entuziast și pestriț al velocilor futuriști, am gustat, o, acea atât de subtilă, îmbătătoare drojdie depusă, prin ani aici, în adâncul oricărui lucru.. Acum sunt sătul, ghiftuit, îmi fac mulțumit siesta, privesc cu încredere viitorul, mă simt ca un humus
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
Ioan F. Pop nopți prelinse peste zgura altor nopți. cu scîncete marine ce scormonesc în spatele frunții. nopți ce cresc din vechi amfore. din tăcerea carnală a aproapelui. din ceasul privirilor moi. ca o ghilotină cad storurile, grelele draperii ale ochilor. praful întins peste anotimpurile dimineții. pe pielea zidurilor apar primele semne de viață. prin preajmă trec funerare semne ale vîntului. rătăciri la îndemînă, cu umbrele lor stacojii. orizonturi cu piepturile larg deschise. ce căderi mai pot fi invocate din nimicurile întunericului
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
ne tot urcă în sicriu. eram atît de aproape de inima savanei. de larma pașilor neumblați. de a lor fascinatio nugacitatis. de pocnetul scurt al mîinilor căzute pe piept. textul gliei ticăitul acestor pulsuri ce bat înafară. foșnetul prezenței din spatele lucrurilor. praful aducerii aminte îmbracă totul în stranii aparențe. undeva, aproape de text, realitatea își tot exersează aparențele. apoi întră dezinhibată în poem. își face semnul crucii cu saliva personajelor, își tatuează trupul cu nume bizare. trage pielea poemului peste celelalte aparențe. își
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
adevărat minunate. Chiar și în zilele noastre, dimineața e singurul moment al zilei pe care merită să-l petreci în București - dacă nu plouă. Peste zi, se încinge asfaltul, încep să circule o groază de mașini, aerul se umple de praf, toate locurile publice sunt aglomerate, oamenii devin nervoși - și așa mai departe, pînă la isterie. După părerea mea, toți bucureștenii sunt mai mult sau mai puțin nevropați. Lui Valerian i se părea că toți oamenii care trăiesc într-un astfel
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
este ecuația lui dincolo de disimulări deveniseră marea sa preocupare, principala sa miză. Când își recapitula viața, ajunsese să înțeleagă și să recunoască: sub aparența ei de femeie puternică, de succes, ea ratase pe cel puțin două planuri. Intelectual, se alesese praful de vocația ei scriitoricească, dacă va fi fost. Adam Wellington o transformase dintr-o mișcare în păpușa sa de lux, în minunata, neasemuita sa păpușă vie, în mașinăria sa sexuală sofisticată și perfectă, în carafa lui cu tinerețe fără bătrânețe
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
reacționar. Desigur, se poate argumenta că autorul respectiv a realizat o relativă democratizare a universului poetic, aducând inclusiv în spațiul acestui text cartofi, cârtițe, coropijnițe și râme. Dar această democratizare e una de suprafață, făcută ,la derută", menită să arunce praf în ochii celor creduli. Cine se poate oare îndoi de sexismul lui T.A., care transformă cartoful, masculinul cartof, într-un fel de rege barbar, subpământean, dominând cârtița oarbă, coropijnița necăjită și râmele multe, dar ușor de divizat și stăpânit
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
stă-ntre blocuri în centru cimitirul simuleasa e un lucru sigur te poți baza pe el diana. piciorul de ghips micro doișpe. blocuri lângă blocuri cuvinte lângă cuvinte într-o propoziție fără sens. le va scoate cineva din gunoaie din praf din rugina combinatului de oțel se va holba pensulând cu delicatețe arheologică? melancolia între gunoaie nu are sens. în gunoaie acum piciorușul de ghips! în pubelă în sucul ei gastric în ruginitura asta scârțâitoare care vomită în mașina de gunoi
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
care mai de care, că el e cel care a speriat Vârcolacii, pentru că clopotul lui sau pușca altuia a speriat dihăniile să nu mănânce Luna și că, dacă nu ar fi fost ei să tragă clopotele de la biserică, să pună praf mult în pușcă, ca să facă bubuitura mare, ar fi rămas lumea fără Lună". La urma urmei așa îi învățaseră poveștile: Luna poate fi furată, ascunsă, mâncată. Un asemenea eveniment trebuie împiedicat cu orice preț. Dincolo de poezie și de mitologie, Luna
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
de nu mai puțin celebra poezie a lui Montale Personae separatae: „Atât de mult am iu-bit/ și-atât de mult am privit/ amintirea iubirii, în-cât ochii au început să doară - /să doară până la descompunere./ Și dintre toate aceste fire de praf/ ce acoperă verdele primăverii/ te vor privi mereu ochii aceia... pe care surâsul morții i-a închis când-va./ Și inima mea.../ va dansa peste tot acest univers/ pentru că va ști/că din pulberea ce va fi/ îți va putea
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
cu strai de viață se răstignesc cu toții în piroane: numai în vârf de munți să-nvii se-nvață... ...voivozii mei țărani - în vremuri rele s-au răspândit pe ceruri - iarăși stele! ALCHIMIȘTI ȘI SFINȚI athanor vreau să mor sori de dor praf de-ecuator dimineți crai isteți vând scaieți răstignind scapeți absalom păr de gnom metronom clironom fără chip de om adonai mucegai mă strigai eu cântam din nai ferentari fete mari cu șalvari sfinții-s tot mai rari hăulind dăulind flori
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
îi răspund. Pentru o secundă am tăcut. Lacrimile s-au ascuns în tăcere. Eram fericit și n-am știut cum să i-o spun. Pentru prima dată, logica și tot plauzibilul s-au predat sub privirile unui copil neatins de praful zilelor și rugina anilor. Copilul meu. Toate răspunsurile s-au ascuns în spatele ... Citește mai mult Îl priveam și vedeam în fața meaun metru și un pic de lumină.Ochii lui cântaubucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută,basmul devenit amintire.Zâmbetul
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]