802 matches
-
fapte grave care trebuie pedepsite. Într-o primă cercetare, preotul care a săvârșit cununia și protopopul Bucureștului nu scapă ne pedepsiți, căci „au săvârșit cununie fără de lege“ și fără să se informeze. Pentru că nu există un motiv de divorț, după Pravilă, mitro po li tul decide reîntoarce rea soției în patul con ju gal, cel puțin încă un an și anularea celui de al doilea Mariaj.<footnote id=”1”>1 DANIC, Fond Mitropolia țării Românești, CCCLXVIII/ 1, 2, 3, 4. 19
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
femeii bătute, ci îi cere cu insistență să se supună și să și asculte soțul, încredințând-o că acesta se va schimba. Când bărbatul își prezintă rănile, tribunalul masculin prin excelență, reacționează imediat și cu indignare căutând la Sfân ta Pravilă și citind cu voce tare la cartea 42, titlul 12, lista 343 unde zice „că muierea ce va vrăj măși viața bărbatului cu orice mijloc sau va ști pă alții că-i vrăjmuiesc viața și nu va spune, despartă-să“. Așa că
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
nedreptate, fără rușine se înfățișează până și la domnescul nostru divan. Și fiindcă de la multe pricini de judecată avem știință și din cercare, cum am zice ne-am încredințat că unii ca aceea se judecă nu pentru că n-au știința pravilelor, nici pentru că nu înțeleg dreptatea, fac apelație cerând a să judeca și la mai mari judecători, fără numai porniți fiind ori din îndărătnicie spre îndelungarea judecății și zăticnirea judecății sau din lăcomie spre paguba celor năpăstuiți, bizuindu se meșteșugirilor și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
aparține consulului englez William Wilkilson, prezent la București între 1815 și 1818. Potrivit Îndreptării legii, o căsătorie devinelegală atunci când băiatul a depășit 14 ani, iar fata 12. În practică, vârsta de la măritiș se apropie foarte mult de aceste prevederi ale pravilei: 14/15 ani pentru fete, 19/20 pentru băieți, vârste regăsite și în celelalte medii românești - Banat, Moldova, Transilvania și care stârnesc reacțiile și întrebările diverșilor călători sau misionari străini, trecători prin țările române. Se poate observa foarte ușor diferența
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
din satul Rădești, județul Muscel, în vârstă de 30 de ani; ea îl cere de soț pe Ion, olar din același sat, cu care a păcătuit, cu care are un copil. Sentința judecătorului local, Ianache sluger, trimite la prevederile legislative: „pravilele apără a nu săvârși o nuntă ca aceasta, a fi mai mare soția decât bărbatul, ci totdeauna să fie bărbatul mai mare decât nevasta, că de nu se va puteamăcar să fie deopotrivă“. Dezechilibrul este acceptat doar atunci când vine din partea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
bărbatul, ci totdeauna să fie bărbatul mai mare decât nevasta, că de nu se va puteamăcar să fie deopotrivă“. Dezechilibrul este acceptat doar atunci când vine din partea bărbatului ceea ce se întâmplă deseori în realitate, diferențele prea mari sunt sancționate atât de pravile, cât și de societate. La 16 ani o fată primește deja pețitori și se poate chiar căsători. Depășirea acestei vârste aduce din nou intervenția Bisericii care cere părinților să-și păzească fetele și să le mărite la timp. Atunci când, în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
un păcat și greșeală mai rea și mai cumpită decât curvia“. De exemplu, doi copii botezați de același naș nu se pot căsători, întrucât ei sunt considerați frați, având același tată spiritual. Pe dep se le pre văzu te de Pravilă merg până la pierderea vieții, dacă păcatul este foarte grav, sau lăsarea împricinaților la voința judecătorului dacă gradul de rude nie nu este atât de apro piat. În practică se observă că judecătorul are o mare libertate în judecarea acestui tip
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
decât mai multe brațe de muncă. Din acest motiv autoritățile intervin atât de lent și fără a fi interesate să impună pedepse drastice. Dar nici atunci când este vorba de propria ogradă, Biserica nu se grăbește să aplice pedepsele prevăzute de Pravilă, lăsându-i în fapt pe împricinați la mila judecătorului. In cestul, împreunarea cu soacra sau cu nora, căsătoriile între veri primari sau între doi frați și două surori apar ca legături obscure și rușinoase bine ascunse de către familie, ele nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Ilin ca nu are nici un temei, deoarece ea nu se bucură de binecuvântarea părinților. Reclamându-și socrul că se opune căsătoriei lor, Stan nu are câștig de cauză, dreptatea fiind acordată tată lui care are dreptul, conform glavei 254 din Pravilă, să se opună căsătoriei. Judecătorul conchide: „oprește Măritișul fetei unde va fi peste voia părinților“. De ceva mai multă libertate se bucură femeia văduvă, dar asta în Cazul în care nu se întoarce în familia tată lui sau a fratelui
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
defăimat“; în schimb un băiat poate să „reziste în față alegerii paterne în orice condiții, dacă aleasa nu-i este pe plac“. Propunerile sale rămân însă în stare de proiect, întrucât soborul ecleziastic continuă să țină cont de prevederile vechii pravile și, mai ales, de primatul autorității paterne în detrimentul voinței tinerilor. Cazurile prezentate mai sus au fost toate judecate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, deci după elaborarea proiectelor de legi, toate scot în evidență puterea de decizie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de Legiuirea Caragea (1818) la 25 de ani. bărbați și femei, ajunși la „vârstacea după lege“, devin „stăpâni“ cu drept de a-și administra averea după bunul plac și de a se comporta „cum vor vrea“, cu condiția să respecte pravila. Această putere, primită prin majorat, le-ar da dreptul, teoretic, și unora, și altora, să contracteze o căsătorie urmând propriile criterii de selecție. Fotino prevede însă că numai un fiu, „ajuns în etate legitimă, se poate însura și fără voia
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
practică articolul de lege: o condică pecetluită cu pecetea domnească este trimisă la Departamentului de Șapte. Mitropolitul primește sarcina de a îndruma pe „fieșcare“ către acest departament unde slujbașii au misiunea de a „verifica“ dacă actul a fost întocmit conform pravilei și de bunăvoie - „cum că s-au făcut după toată orânduiala și după pravilă și de este adevărat“ și a-i oferi autenticitate - „să se scrie în condică din cuvântu în cuvântu și să să adevereze de condică și iscălindu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de Șapte. Mitropolitul primește sarcina de a îndruma pe „fieșcare“ către acest departament unde slujbașii au misiunea de a „verifica“ dacă actul a fost întocmit conform pravilei și de bunăvoie - „cum că s-au făcut după toată orânduiala și după pravilă și de este adevărat“ și a-i oferi autenticitate - „să se scrie în condică din cuvântu în cuvântu și să să adevereze de condică și iscălindu-se și departamentar<i>i, și așa să va ținea în seamă acele sineturi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
logodna și schimbul de inele conform dreptului canonic ortodox, logodna are putere religioasă ca și „nunta deplină“, dacă s-a făcut cu respectarea următoare lor reguli: „arvuna“, „legături cruciș“ sau schimbul de inele, sărutarea tinerilor. Termenul de „arvună“ apare în Pravilă, dar nu și în documentele vremii. Logodna cu „arvună“ trimite la o veche practică prezentă în biserica greco bizantină, inserată în codul de legi al împăratului Justinian. Codul român a introdus sau a păstrat acest articol în capitolul dedicat logodnei
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ri tu a le (sărutarea tinerilor sau sărutarea mâinilor), schimbul de inele, promisiuni de căsătorie sunt cele trei tipuri de comportamente care pecetluiesc simbolic acordul dintrecele două familii. sărutarea tinerilor ca gest nupțial important în rituaul de logodnă apare în Pravilă, dar în practică este mai puțin întâlnit. De asemenea, apare sărutarea mâinilor, gest întâlnit o singură dată și asociat cu schimbul de inele. Este însă posibil ca și sărutarea tinerilor să urmeze după schimbul de inele, dar fiind o practică
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
este pomenit cuvântul logodnă. poate pentru că adevărata logodnă este asociată întotdeauna cu ceremonia religioasă? În cele 16 cazuri, doar o singură logodnă nu a avut consa cra rea religioasă, dar ea a trecut prin toate celelalte etape considerate legitime după Pravilă și cutumă, iar într-un alt caz se vorbește de logodna care s-a făcut cu schimb de inele și boccealâc de ginere, fără a se pomeni nimic de ceremonia religioasă. Ea va fi fost totuși împlinită în fața departamentului de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
împlinită în fața departamentului de judecată și a protopopului plășii, aducând în prim-plan un alt ritual mai puțin obișnuit - sărutarea mâinilor: „s-au aplecat numitul Zamfir de i-au sărutat mâna, cum și fata mâna lui Zamfir înaintea noastră“. conform Pravilei, logodna poate fi desfăcută pentru următoarele motive: vârsta mai mică decât cea admisă, fata deja însărcinată cu un altul, deosebirea religioasă, „îndrăcirea“ unuia dintre logodnici (unul din candidați posedat de diavol), dorința de a se călugări și intervenția domnului sau
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Probabil că dacă logodnicii s-ar fi împăcat, o dispensă de căsătorie ar fi fost cerută sau căsătoria ar fi decurs fără nici un fel de probleme sau urme documentare. În aceste cazuri de desfacere a logodnei, vinovatul este obligat, conform Pravilei și cutumei, să restituie schimbul, daruri le făcute și uneori chiar și cheltuiala presupusă de ospăț și lucrurile cumpărate pentru facerea nunții. De pildă, la 31 septembrie 1767, Maria, ca principală vinovată în desfacerea logodnei, trebuie să restituie schimbul (este
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de la Trento. După acest moment, biserica catolică a încer cat să re du că din valoarea acestui gest pentru a evita căsătoriile clandestine și îl înlocuiește cu schimbul de inele. În Biserica Ortodoxă el este recunoscut din moment ce apare și în Pravilă, dar aceasta este veche și ne schimbată de secole. Și totuși, în practica cotidiană, chiar și biserica face apel mai degrabă la schimbul de inele între miri decât la să rut. La 5 martie 1797, când Prea Sfinția Sa îi logodește pe
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
acceptă rii învoielii propuse. mitropolitul Dositei analizează argumentele părților și conchide: dumnealui a avut toate dovezile necesare pentru a începe cheltuielile de nuntă, că logodna s-a făcut după toate regulile. dumneaei, ca spăr gătoare de logodnă, se obligă prin Pravilă să plă teas că toată „cheltuiala ce o arată în deosebită foaie cu coprindere de 15 condeie, iară suma peste tot taleri 443 bani 78“. Plata nu se va facela voia în tâmplării, ci Rusin va trebui să aducă mărturii
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în mod aparent obligatoriu, îl constituie inelul de logodnă. Urmează o serie de cadouri schimbate între logodnă și sâmbăta nunții, numite „daruri dinaintea nunții“. Acestea ar putea fi considerate ca o contrapondere a zestrei dacă ținem cont de faptul că Pravila prevede ca ele să re prezinte o treime din zestre. La 3 august 1776, când mitropolitul Grigore judecă un proces de divorț, cu restituirea zestrei și a darurilor dinaintea nunții, el face apel la Pravilă, fără a specifica însă lista
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ținem cont de faptul că Pravila prevede ca ele să re prezinte o treime din zestre. La 3 august 1776, când mitropolitul Grigore judecă un proces de divorț, cu restituirea zestrei și a darurilor dinaintea nunții, el face apel la Pravilă, fără a specifica însă lista, glava, zaceala, sus ținând următoarele: „dar fiindcă după Pravilă este dator bărbatul a da pre cât vine a treia parte din zestre, dar soției lui, care ori mai naintea nunții de le au dat, ori
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
din zestre. La 3 august 1776, când mitropolitul Grigore judecă un proces de divorț, cu restituirea zestrei și a darurilor dinaintea nunții, el face apel la Pravilă, fără a specifica însă lista, glava, zaceala, sus ținând următoarele: „dar fiindcă după Pravilă este dator bărbatul a da pre cât vine a treia parte din zestre, dar soției lui, care ori mai naintea nunții de le au dat, ori de n-au putut la vreme mai nainte și le-au dat după nuntă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Transilvania este bine venită, dar nu se poate să nu ne punem întrebarea în ce măsură acele texte au fost accesibile nu numai clerului înalt, ci mai ales clerului mărunt, în ce măsură ele au schimbat cu adevărat o regulă, o practică, o cutumă. Pravila oferă, în capitolul „Pentru însurarea; și ce iaste însurarea“, o primă analiză asupra cununiei: „Însurarea se chiamă că deacă se împreună un om cu muiare și care nice o au văzut, nici cu dinsa au vorbit; iar deaca se cunună
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
se îndreaptă din ce în ce mai des către Biserică ca instituție de legitimare a legăturii lor, prezență regăsită în numărul din ce în ce mai mare al documentelor. În procesele de divorț, jeluitori și jeluitoare își declină starea civilă, marcând întotdeauna caracterul căsătoriei, adică „după lege și pravilă“ sau „după legea bisericească și pravilă“. Unirea s a făcut cu respectarea canoanelor bisericești prin citirea cununiei religioase de către un preot. De-a lungul secolului o serie de alte măsuri se prevăd în așa numitele „zapise de cununie“ adevărate certificate
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]