2,626 matches
-
atunci când reapăru pe ușa secretariatului. Victor îl salută cu respect, apoi îi răspunse: Mă amuzam, domnule profesor, fiindcă sunt în facultate de o jumătate de oră și n-am auzit încă nici un muget și nici un răget!... Câteva studente aflate în preajmă chicotiră înfundat la auzul acestei remarci. Păi nici nu trebuia s-auzi vreun muget sau vreun răget, tinere domn, fiindcă ăștia sunt niște boi de un tip mai special! Rasă autohtonă!... declară profesorul, după care ieși val-vârtej din sală. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că n-am uitat că suntem vecini... Eu am memorie! Atunci să-ți fie rușine! îl mustră Bianca, făcând o mutriță supărată, ca și cum toată istoria aceasta o privea numai pe ea personal. Colegii lui Victor, care fumau și tăifăsuiau prin preajmă, tăcură și își întoarseră capetele spre ei. Da, să-ți fie rușine!... repetă ostentativ fata, ca s-o audă bine cu toții. Că noi te-am așteptat să te mai arăți la față, iar ție puțin ți-a păsat!... Ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
au dat peste tata, săraca de ea a trebuit să se rupă de toate "reminiscențele burgheze" și a suferit mult. Eu eram mai tot timpul pe lângă tata, la vedere sau pitulat pe unde puteam, încercam să îi fiu mereu în preajmă. Când am început să înțeleg mai bine, adică pe la șapte ani, îmi plăcea să asist la discuțiile lui cu prietenii, uneori foarte numeroși, care îl vizitau. Azi știu că mulți erau din familii din Bucovina de Sus care reușiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sudoarea nu mă mai năpădea la cel mai mic efort. Chiar și gândurile îmi deveniseră parcă mai senine, mai optimiste. Fără să îmi dau seama împrumutasem din simplitatea, bunul simț, hărnicia și bunătatea celor patru femei care îmi erau în preajmă și pe care le îndrăgisem ca pe surorile ce nu le aveam. Poate am împrumutat prea puțin din credința lor profundă, pravoslavnică, cum o numeau ele, care le întărea desigur în această grea încercare a vieții. Și totuși... Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ascult mărturia directă a unuia care a fost înlăuntrul "Gulagului"..." Ziua a cincea Nu a trebuit prea mult timp până ce transformările din ținutul Baraba și vindecările "miraculoase" făcute de o deținută să ajungă la urechile comandanților din fruntea lagărelor din preajmă. Era toamnă, cultura de varză mersese bine și ne frământam gândindu-ne la recoltă : Vom dovedi să culegem ? Unde o vom depozita ? Cum o vom proteja de frig ?" și câte altele. O mașină militară kaki s-a ivit la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fără să fi auzit zvon de motor și din ea a coborât șoferul care a deschis reverențios ușa ajutând să coboare doi militari. Când s-au apropiat, mi-am dat seama că erau mari în grad. Copiii nu erau în preajmă iar noi, femeile, i-am întâmpinat cu capetele plecate ca și cum am fi așteptat ca cine știe ce reproșuri sau pedepse să cadă asupra noastră. Motive nu erau, dar oare trebuiau motive ca un deținut să fie înjurat, bătut, călcat în picioare, ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o rupt peticul din fund și, când te apleci, ni se cam vede buca... observa un lucrător de-alături. Cu atât mai bine, că poți să o pupi cam fără opreliști, dacă vrei!... a semănat bună dispoziție printre defrișorii din preajmă răspunsul mazilului. * * * Tovarășul Ilie s-a năpustit asupra lui Emil Zimbru cu șaizeci de întrebări pe minut, satisfăcut că a mai identificat un pui de năpârcă bun de exmatriculare chiar în preajma examenului de licență și rânjea cu toți dinții descoperiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gâștei și și-a frecat palmele ca semn al bucuriei pentru utilitatea strădaniilor sale de supraveghetor al activităților de cadre în Universitate, ca reformat-detașat permanent de la Direcția Securității Armatei. Oricum, era și aici o pâine, iar cuțitul se afla în preajmă. Sinecură curată, loc numai bun de tăiat și spânzurat, mult mai convenabil decât în cadrul armatei unde Am înțeles era la ordinea zilei și niciun pâs în plus. Orice mișcare necomandată se solda cu reformări-detașări-pensionări-epurări, ba chiar și cu încarcerări-condamnări. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
când la colectivă s-a înființat abatorul de cai, mai bine spus, un cotlon de căsăpire a acestor animale nevinovate, într-un colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a fi umplut de pulsațiile inimii animalului cu fluidul vital, prin intermediul unei țevi înfipte adânc în aorta căluțului, legat din scurt, între stănoagele de după gard. Pe Roibu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
până la urmă vrăjmașii purtători de pizmă, băietanul lui tata cel fălos și credincios. În aceeași poziție, a vărsat mai multe rânduri de lacrimi amare, apoi i-a închis ochii după care s-a ridicat și s-a adresat celor din preajmă: Și de-amu, luați-i și duceți-i pe amândoi la țintirimul dobitoacelor! Pentru Roibu voi tocmi o vorbă-două de adio... Sârma Nici nu vă puteți imagina cât a avut de pătimit Ghiță Solovăstru de când l-a văzut pe aprigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
brânci, oricât te-ai căzni. Și crede-mă că Papagalul îi curajos, Vetucă! Mai curajos decât oamenii. El vorbește ce simte fără nicio opreliște. Și vorbește bine, chiar dacă nu gândește... Am fost la Secție, zice... Și mi-au adus în preajmă un șoim, dar i-am cârâit pre limba lui că în curând va scăpa de obligațiile de torționar al zburătoarelor pentru că cei de după ei îi vor reda libertatea și că el se va putea deplasa oriunde va dori, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ori Zmeul sau Căpcăunul! Cred că trebuie să-i cerem imediat ajutor Tovarășului, ca să ne scape de toate relele! Trage odată fermoarul la gură, lasă că mai vorbim, a pus capăt conversației surioara mai mărișoară, vizibil stingherită de prezența în preajmă a unor gură-cască. După ce orologiul din turla Sfatului a marcat ora matinală cu șase bătăi grave, cele două fetițe, purtând în sacoșe câte un pachețel de unt, câte două pâini și două pungi cu lapte, s-au îndreptat voioase către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
împreună cu nevestele reveneau cu mare drag la cuibul copilăriei, din când în când, la sfârșit de săptămână, în căutare de stropi de liniște și pace la casa cu livadă ce se îngemăna cu fagii și stejarii falnici ai pădurii din preajmă. Când pregătirile fură încheiate până la ultimul amănunt, s-au hotărât să lanseze, pe la începutul lui mai, și invitațiile obișnuite: Soții Ana și Vasile Berechet au onoarea și plăcerea să vă invite la nunta lor de aur ce se va celebra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
meritat! Ai jucat ireproșabil rolul de portdrapel al chintesenței nobilei simțiri! Mulțumesc pentru iluzia iubirii pure! Dar și pentru poziția la galoane! Adio Motănel! Adio Javră! Rămas de unul singur, Cătălin și-a așezat pumn peste pumn pe măsuța din preajmă și pe pumni și-a slobozit capul obosit și vizibil îngândurat. După două-trei minute ecranul televizorului s-a întunecat. * * * Tata! Mama noastră-i o haimana și jumătate! O depravată, tata! L-a avertizat Sorina pe tati, mult îngândurat, în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
școală mult mai apropiată, dar nu era chip să te apropii de ea că aceea era numai pentru albi, iar școlarii de acolo cârâiau ca ciorile chiar și la vederea unui copil negru, aflat doar în trecere pe drumul din preajmă, ceea ce îl obliga să-și continue marșul forțat către școala lui încă nu mai puțin de o jumătate de oră pe ceasornic. Când aprecia că este în întârziere, marșul acela al lui John devenea alergare în toată legea pe distanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu joaca printre cei avuți și fără tragere de inimă la învățătură! Să ai mare grijă, mama!.. Pe aceste vorbe, de după cotul șoselei de la Dumbrava, și-a făcut apariția și autobuzul care trebuia s-o ducă pe proaspăta liceană până în preajma gării, unde o aștepta personalul de Iași. Mama a mai apucat să-i dea în mare grabă o ultimă povață: Vasilica fata mamei cea cuminte! Să ai mare grijă de comoara ta cea mai de preț, de marea ta bogăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că nu este bun: "Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el""(Geneza 2:18). Dumnezeu a înțeles nevoia lui Adam de a avea o ființă în preajmă. Noua religie a singurătății, la care am aderat alături de miliarde de oameni, nu este oare o blasfemie? Dacă da, de ce ne lasă Dumnezeu s-o luăm razna? Știi, uneori aș arunca penelul pentru a scrie despre voluptățile singurătății. Despre voluptățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
m-a invitat la o voroavă și a început cam așa: "Bine mă ratatule, mă răgălie periculoasă, dar de când mori tu de grija prieteniei dintre popoare?" Nu știu cum s-a făcut, dar s-a nimerit ca și tata să fie prin preajmă. Era chiar în fața biroului directorului. După ce n-am reușit să-i fac să înțeleagă cum se născuse în mine acest puternic sentiment pentru poporul frate congolez, tata a fost invitat înăuntru. I s-a explicat că s-a luat hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu eram sfânt de capelă, eram așa de singur în garsoniera aceea a mea, încât, ca să scap de singurătate, aproape că-mi doream tovărășia securiștilor. Singurătatea este o boală mai mare decât ura. Când urăști, măcar ai pe cineva în preajmă, nu ești singur... Milică nu-mi vorbește despre singurătăți. Milică îmi cântă. L-am ascultat ore în șir cântând. Parcă vrea să alunge depărtările și singurătățile, parcă te cheamă să-i răspunzi tot pe strune. Parcă ar vrea să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în spatele meu acoperindu-mi ochii. — He! He! He! Nu mai spune? râd cu poftă. Pe cuvântul meu. Am rămas tablou. Ce mai? La Cecilia te poți aștepta la orice. Când i-am simțit parfumul aveam presimțirea că Cecilia este prin preajmă, dar mă gândeam cum de a ajuns aici fără să știe nimeni nimic?! Când mi-a acoperit ochii am fost sigur că era ea, că i-am atins inelul de logodnă. Am fost atât de fericit atunci, că-mi venea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fiecare dintre noi, în acest tânăr erou exista cu mult mai mult! În condițiile acestea, el începuse să trăiască izolat, dar nu singur. Selectiv fiind și trecând totul printr-o sită a sa proprie, acesta știu să-și păstreze în preajmă doar mănunchiul de suflete ce le socotea el ca fiindu-i cu adevărat apropiate, pe restul renegându-le. Și, la urma urmelor, nici măcar nu se afla într-o situație străină multora dintre noi, căci, oricât de prețuit și de popular
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
temutului vultur al lui Zeus, trimis să ciugulească ficatul titanului Prometeu și reprofilat, din motive economice, pe produse de serie. Lumea din jur are reacții împărțite unii râd, alții desenează, involuntar, mine stupefiate. Dacă bătrânul Hitchcock ar fi fost prin preajmă, n-ar mai fi avut nevoie de trucaje pentru The Birds. Inconștientul, atent la auspicii și avid de comunicare cu transcendentul, îmi șoptește că tocmai am fost martorul privilegiat al unui semn divin, care îmi sugerează să mă căiesc și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care vin pe aripi de vânt. -Da, tatbătrân, dar tu ai auzit de un om care se zice că păzește pădurea, unul care vine din cer? -Ți-am mai spus și-ți repet; în afară de un pădurar, care întâmplător poate fi prin preajmă, nimeni altcineva nu poate fi. Păsărelele, desigur, sunt agitate pe bună dreptate pentru că pădurea este casa, ograda lor. Tu nu-ți pui întrebarea ce caută un om atunci când intră nepoftit în ograda noastră?...Și cu asta cred că am încheiat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care i-a ieșit în cale, a petrecut mâneca, surducului cu care era îmbrăcat, peste frunte pentru a-și șterge fruntea de sudoare și privea neliniștit în jur. Se uita în stânga se uita în dreapta dar să vadă pe cineva prin preajmă, nici țipenie. „Măi, da cu cine am vorbit, că nu văd pe nimeni în jur”? Crângul l-a lăsat puțin și s-a gândit să-i spună până la urmă, că și așa era necăjit. -Eu sunt cel cu care ai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ceva până îmi voi reveni. Eram într-o stare răvășită, cu dorința de a avea puterea să părăsesc locul, pentru că mi s-au muiat picioarele. Cu efort maxim am ieșit afară din pădure și, la gândul că este cineva prin preajmă care m-a ajutat să ies la marginea pădurii, nu mai aveam aer, mă sufocam din care moment nu am știut de mine. Cât am fost în stare de inconștiență nu știu, îmi amintesc doar că dintr-o dată am auzit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]