692 matches
-
sub formă de săgeți mbibate cu otravă. Și tu, de fiecare dată, ca și acum, ai putut ieși învingătoare. Acum, după atâta suferință, nu mai ierți nimic. Nu mai lași de la tine o câtime de câtime, din binele, din fericirea preaplinului vieții. Afacerile, ale căror taine atât de perfect le-ai descifrat, și ale căror binefaceri ți le-ai însușit,îți permit, de-o vreme, să coordonezi, de la distanță, comercializarea ideilor de înaltă valoare, pentru societatea în care-ți duci zilele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-te! și el deschise ochii suficient pentru a vedea o gură mică zîmbitoare cu buze subțiri într-un luminiș de păr negru. Blînd și cu tristețe, revizită dealurile și prăpăstiile unui peisaj familiar, iar laturile membrelor lui se frecară de preaplinuri dulci cu vîrfuri surprinzător de tari, iar extremitățile i se afundară în cutele unei răni umede care se deschidea într-o peșteră mlăștinoasă, în care mici gemete înfloreau în întuneric ca niște violete. Erau mirosuri fetide și chiar un iz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
inimii rătăcite între metehnele lui Omar sau le împrumutase? Soțul ei, nici vorbă, nu îndurase această singurătate a mesei și n-ar fi băut o înghițitură de vin la un prânz nici sub amenințare cu moartea. Așadar, luase tot din preaplinul vieții ei păcătoase și tăinuite, însă nu izbutea să mai și regrete. Abia deprinsese aromele, gustul și vina secretă pe care i-o împingeau de la vârful unghiilor până la rădăcina firelor de păr de pe cap aceste gesturi furișe și interzise. Sebas
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
louche, dubios și echivoc. Pentru un anumit gen de conduită, sau mai curând de lipsă de conduită, Parisul era Încă ideal. Dacă Ravelstein se bâlbâia În timp ce mergea, surâdea și perora, nu o făcea din slăbiciune, ci dintr‑o revărsare a preaplinului. Faimoasa lumină a Parisului se concentra pe chelia lui. - Cât mai e până la magazinul la care mergem? -Nu fi nerăbdător, Chick. De fiecare dată Îmi dai senzația că ai ceva mai important de făcut decât ceea ce faci În momentul respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
artificiu special pentru rezolvarea conflictului: deși nu-l mai văzuse din zilele petrecute la munte, Laura, însăși iubita lui Iustin Dobrescu, îl va opera pe acesta. S-ar zice că Marian Malciu este o persoană complet pozitivă care-și revarsă preaplinul generozității și bunătății sale în toate paginile. El rezolvă în chip fericit destinele eroilor săi, „ajutându-i” să-și împlinească iubirea: doctorul Eugen și Iuliana, Iustin și Laura, mama copilului său. Are loc și o cerere în căsătorie în toată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a-zis "primitive", caz în care nu poate r(mine insensibil la bog((ia mitologica, poetic( (i simbolic( a acestor spa(îi. "Aceste societ(ți par s( suplineasc( absen(a progreselor tehnologice, absen(a preocup(rilor tehnocratice printr-un fantastic preaplin imaginativ. Actele cele mai cotidiene spune M. Griaule obiceiurile, rela(iile sociale sînt supra(nc(rcate de simboluri, sînt dublate (n cele mai mici detalii de un cortegiu de valori simbolice"10. (n cazul lui M. Griaule, Cel(lalt era
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
voința de a te distruge emană dintr-o senzație dureroasă de plinătate. Căci nu lâncezești în dorul muririi decât întinzîndu-ți ființa dincolo de spațiul ei. Negația vieții din plenitudine este o stare extatică. Niciodată nu ne stingem din vid, ci din preaplin. Un moment absolut răscumpără golul tuturor zilelor; o clipă reabilitează o viață. Orgasmul spiritului este scuza supremă a existenței. Așa îți pierzi de fericire mințile în Dumnezeu. Mâinile palide sânt un leagăn în care îți suspini viața. Femeile nu ni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Există totdeauna o primejdie serioasă în menținerea unor conținuturi care se cer obiectivate, în închiderea unei energii cu tendință de explozie, deoarece poți atinge un moment când nu mai poți stăpâni o energie debordantă. Și atunci prăbușirea rezultă dintr-un preaplin. Sânt trăiri și obsesii cu care nu se poate viețui. Nu este atunci o salvare în a le mărturisi? Experiența teribilă și obsesia îngrozitoare a morții, atunci când sânt păstrate în conștiință, devin ruinătoare. Vorbind despre moarte, ai salvat ceva din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât rezistența lui. În cea mai groaznică intensificare se realizează o convertire înspre nimic. Te dilați interior, crești până la nebunie, până unde nu mai există nici o graniță, la margine de lumină, unde aceasta este furată de noapte, și din acel preaplin ca într-un vârtej bestial ești aruncat de-a dreptul în nimic. Viața dezvoltă plenitudinea și vidul, exuberanța și depresiunea; ce sîntem noi în fața vârtejului interior care ne consumă până la absurd? Simt cum trosnește viața în mine de prea multă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-aș putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aș împărtăși într-un elan fără margini tuturora, m-aș risipi de bucurie în văzul celorlalți, mi-aș consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire, preaplinul meu încîntător și debordant. N-aș regreta dacă după o astfel de risipire vocea ar răguși, ochii ar orbi și mersul s-ar împletici, n-aș regreta dacă funcțiile și posibilitățile organelor s-ar epuiza și focul din mine și-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
această ciudată dualitate de a întruni în realizarea exterioară pe cele două tipuri opuse de oameni: pe deficienți și pe cei preaplini. Tot simțul psihologic este în a percepe dacă cineva a ajuns la o formă respectivă de viață din preaplin sau din deficiență. Unul poate fi vicios și imoral din deficiență, altul din exces; unul poate ajunge la disperare din incapacitate, din lipsă de rezistență și de gândire, altul din exces de problematică și de interioritate. Lumea cade în greșeala
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de „odă” ca „temă cu variațiuni”, pentru ca În Incantații metafora multiplă să-și extindă enorm aria de cuprindere, Într-o simetrie cu experiența din Colomba. Amplificarea e aici un procedeu retoric predilect, apt să traducă starea de exaltare imnică, revărsarea preaplinului sufletesc, năzuința de „istovire” - cum ar zice Ion Barbu - a cîntecului, Într-un discurs ce-și reia și variază la nesfîrșit pretextele, cu atît mai mult cu cît tiparul strofic, armonia ritmică, muzicalitatea rimei Încurajează menținerea atmosferei incantatorii. Ca să sugereze
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Din nou refuzul ca o maximă calificare. Retragerea din fața obiectului ca expresie a intensității sentimentului. Amuțirea ca formă a supremei expresivități. Orbirea subiectului ca un calificativ al strălucirii obiectului ș.a.m.d. Ienăchiță caută mereu categorii negative pentru a sugera preaplinul pasiunii. Figura lui poetică (preterițiunea) se constituie dintr-un șir de abstracțiuni á rebours. Nu-i suficient că obiectul erotic este lipsit de orice corporalitate, dar el este sugerat, totdeauna, pe dos. La Ienăchiță, ca și la Alecu Văcărescu, se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se Înțelege ușor că este vorba de o obișnuită figură de stil. Dimpotrivă, glasul exprimă totul, citera zbîrnîie, coardele ei sar din cînd În cînd („CÎnd la cîte vream să-mi spuie/ Coardă, coardă se spărgea”) din pricina tensiunii interioare, a preaplinului. Poetul alegorizează pe această temă: cere „instrumentului” să cînte „lucru greu” pentru care Apolo Însuși varsă sudori. „Nimenea la cale-o scoate”, zice, dramatic, poetul, Însă nimenea nu-l poate crede cu adevărat. El se descurcă, dimpotrivă, bine, convoacă zeii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
conforma sau prin dorința de creștere a legitimității. Ultima etapă a ciclului este internalizarea normei, în timpul căreia normele dobândesc calitatea de a fi firești. Finnemore și Sikkink subliniază că nu toate normele ajung în etapa a doua. Norma atinge un "preaplin" care declanșează cascada numai după ce o masă critică de state o acceptă. În discuția despre ciclul de viață, Finnemore și Sikkink sugerează că "alinierea la norme" și "cascada normei" pot fi folosite interșanjabil pentru a descrie tiparul de comportament din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
masă critică de state o acceptă. În discuția despre ciclul de viață, Finnemore și Sikkink sugerează că "alinierea la norme" și "cascada normei" pot fi folosite interșanjabil pentru a descrie tiparul de comportament din timpul etapei în care este atins "preaplinul" (Finnemore și Sikkink, 1998, p. 893). Autoarele aplică ciclul de viață în cazul unor regimuri internaționale, de obicei cele asociate cu preocupări umanitare. Cu toate acestea, cadrul lor ar putea fi aplicat structurii culturale a sistemului internațional. Această modalitate de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Au loc dezbateri despre gradul de convergență a normelor necesar impulsionării sistemului internațional pentru a depăși momentul critic. Finnemore și Sikkink estimează că cel puțin o treime din totalul statelor ar trebui să adopte o anumită normă pentru ca punctul de preaplin să fie atins. Totuși, autoarele afirmă și că, probabil, încercările de cuantificare a punctului de preaplin se vor dovedi a fi în van pentru că statele nu au toate aceeași greutate în cadrul sistemului (Finnemore și Sikkink, 1999, p. 901). Wendt are
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
momentul critic. Finnemore și Sikkink estimează că cel puțin o treime din totalul statelor ar trebui să adopte o anumită normă pentru ca punctul de preaplin să fie atins. Totuși, autoarele afirmă și că, probabil, încercările de cuantificare a punctului de preaplin se vor dovedi a fi în van pentru că statele nu au toate aceeași greutate în cadrul sistemului (Finnemore și Sikkink, 1999, p. 901). Wendt are o abordare mai sofisticată, care recunoaște caracterul nedeterminat al pragului critic. El propune să privim momentul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
permite identificarea semnificației istorice mai ample a prăbușirii Uniunii Sovietice pentru dezvoltarea ulterioară a politicii mondiale. Odată cu sfârșitul Războiului Rece, se poate considera că sistemul internațional a atins gradul de convergență a normelor necesar pentru depășirea punctului critic. Odată cu atingerea preaplinului, pacea democratică începe să genereze efecte de socializare puternice, care vor afecta relațiile marilor puteri la scară globală. Potrivit lui Wendt, este recunoscut că schimbările din structura culturală asociate cu atingerea punctului critic trebuie să fie privite drept realizabile pe mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
combinații de state care au internalizat norme culturale diferite în grade diferite pot să creeze structuri culturale variate. Astfel, nu există o cale apriorică unică pentru generarea unei mase critice de state liberale. Date fiind dificultățile de cuantificare exactă a preaplinului, o abordare mai atentă ar consta în presupunerea existenței unei mase critice și testarea predicțiilor comportamentale implicate de această prezumție în raport cu datele empirice. Într-adevăr, una dintre trăsăturile distincte și frecvent comentate ale ordinii post-Război Rece este înlocuirea polarității cu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unul după altul. Ce au zis ei? Lucruri foarte frumoase cu siguranță privind puterea și grandoarea Franței, privind necesitatea de a semăna pentru a recolta, privind viitorul strălucit al giganticei noastre colonii, privind avantajul de a deversa cât mai departe preaplinul populației noastre etc; piese magnifice de elocvență, întotdeauna ornate de această perorație: Votați cincizeci de milioane (mai mult sau mai puțin) pentru a face în Algeria porturi și drumuri, pentru a transporta astfel coloni, pentru a le construi case, pentru
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cantitativă și temporală - a jurnalului Însuși. Subiectivități și transparențe Instinctiv, artistul operează cu două categorii de elemente: cu propria sensibilitate, memorie și dorință de comunicare (ori refuz al comunicării) și, În celălalt plan, cu tensiunea spațiului de exprimare al acestui preaplin. Artele plastice au surprins mai pregnant ceea ce Baudelaire numește, referitor la arta lui Delacroix, l’intime du cerveau 5, adică inexprimabilul din artele scripturale. Explicația nu e dificil de dat, ea trebuie căutată În viteza de decodare a unui mesaj
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
coordonata ontologică de profunzime. Francezii, în schimb, ar fi găsit în clasicism expresia perfectă a trăsăturilor celor mai reprezentative ale spiritului lor: gustul pentru ordine, luciditatea în cunoașterea de sine, căutarea unui lirism discret, urmărind mai degrabă obiectele exterioare, decât preaplinul sufletesc etc.2 O opinie asemănătoare o are André Gide, care afirmă: "...clasicismul îmi pare în așa măsură o invenție franceză, încât nu sunt departe de a considera sinonime aceste cuvinte: clasic și francez, dacă primul termen ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ei le suportă în viața de zi cu zi? Am putea da mai multe exemple. Și dacă suferința și reacțiile la aceasta s-ar folosi de singura etică de care dispunem pentru a reglementa societățile noastre abuzate și dezabuzate de preaplin? O etică a suferinței, cea a altora, cu care ne identificăm la suprafață, fără a vrea să pătrundem cu adevărat în experiența victimelor. Emoția primează asupra înțelegerii unei dureri exhibate zi de zi prin forța imaginilor și comentariilor din media
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care anunța presiunea tot mai mare pe care avea s-o exercite datoria de memorie. După doliul din anii 1944-1954, vine timpul refulării, apoi cel al întoarcerii refulatului, care conduce la o fază obsesională. De la prea puțin se trece la preaplin 13. În Vichy, un passé qui ne passe pas, Éric Conan și Henry Rousso avertizau împotriva posibilelor "abuzuri" de memorie 14. Suntem astăzi, clar, în "exces", un exces legat, cum am avut deja ocazia să semnalăm, de noile moduri de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]