602 matches
-
a crucificării, ce apare în diferite secvențe textuale pentru a puncta ideea de sacrificiu, desigur, dar de un sacrificiu trăit cu voluptate, în numele unei altfel de mântuiri; de fapt, în suferință se ghicește, mai mult decât conștiința lucidă a durerii predestinate, intuiția imposibilității de a trăi altfel și implicit de a o schimba. Cu recuzita și simbolistica specifice (pe de o parte, puști și gloanțe, cuie și bastoane, răni și alte forme de tortură psihică și fizică; pe de altă parte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se explică faptul că el transpune unele imagini artificiale și manieriste bine înrădăcinate în modă literară a epocii, ce purta amprenta lui D'Annunzio. Împrumuturile demonstrează, în egală măsură, permeabilitatea autorului din Modica cu privire la operele poeților din trecut și prezent. Predestinat poeziei, el era, la 16-18 ani, meditativ și nefericit, dominat încă de atunci de dorință leopardiană a morții (ansia precoce di morire). Se vedea pe șine mai bătrân dar mai bun.82 Sub asemenea auspicii a început traseul peregrinarilor prin
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se imaginase agent secret, spionînd prin diverse colțuri ale lumii, adăpostit în diferite camere de hotel, toate minuțios descrise. Cu detașarea și autoironia binecunoscute, își anticipase moartea, anunțînd-o pentru anul 2009, la Baku, într-o cameră din hotelul Apsheron (nume predestinat, apropiat fonetic de Acheron, marele fluviu grec al morților), în urma unei împușcături cu un pistol Makarov 9 mm! Și pentru ca deruta cititorilor să fie totală, scurta biografie de pe coperta cărții preciza sobru și sec: "Olivier Rolin (Boulogne-Billancourt, 1947-Baku, 2009)"... Gluma
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
credem că spațiul în care s-a întruchipat Zamolxis, Orpheu și misterele Mioriței și ale Meșterului Manole nu și-a secătuit izvoarele de creație: acolo unde moartea e încă valorificată ca o nuntă, izvoarele spirituale sunt intacte. (...) Europa este locul predestinat al creațiilor multiple, variate, complementare: spiritualicește și culturalicește. Făcând parte, trupește și spiritualicește, din Europa, mai putem fi sacrificați fără ca sacrificiul acesta să nu primejduiască însăși existența și integritatea spirituală a Europei (...) și supraviețuirea Occidentului?" (2a, 1, pp. 145, 148
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari în aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blînd și melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare." Se întrevede aici o dimensiune christică a lui Eminescu și, mai ales, nu poți rămîne indiferent în fața revărsării lirice care amintește plînsul lui Achile la moartea lui Patrocle. Impresionante sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Șt. Cazimir) și incompatibile sunt sesizabile în comportamentul multor "eroi" ai operei emblematici reprezentanți ai snobismului: Zița combină stilul tradițional cu cel plebeu și reziduuri patriarhale cu achiziții romantice, Rică Venturiano figurează romantismul degenerat, iar tandemul Tipătescu Zoe parodiază perechea predestinată ce ar dori să părăsească mediul ostil, Agamiță reclamă drepturi ereditare cu argumentul familiei sale... de la pazusopt, în timp ce Crăcănel urmează în lumea mahalalei clișeul desuet al nobleței sufletești: "...am plîns și am iertat-o..." De notat însă că această lume
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
frecvente prenume masculine nu numai la români, ci și la celelalte popoare ale continentului a cărui poveniență și semnificație nu lasă loc incertitudinii: el e strâns legat de grecescul Georgos care înseamnă "lucrător al pământului, agricultor, țăran". Cu această soartă predestinată parcă se confruntă eroul din nuvela slaviciană. El vrea să se rupă cu orice preț de "țărănia" în care s-a născut pentru că o vede sinonimă cu sărăcia. Desprinderea de condiția sa inițială va fi echivalentă însă cu pierderea propriei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
același personaj le poate întruchipa pe amîndouă, asumîndu-și simultan ambele roluri: cel mai bun exemplu, în acest sens, este însuși Hitler, în același timp cancelar și Führer, adică bucurîndu-se de un dubiu prestigiu, al legalității restaurate și al misteriosului aventurier predestinat 40. Se întîmplă așa mai ales în planul, cel mai important, al psihismului colectiv, pentru că cele două imagini se asociază și tind să se confunde în măsura în care ele pot, și una și cealaltă, să apară în mod legitim ca replică la
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
excesive ale tatălui și ale mamei. Cei doi se îngrijesc să rezerve tânărului o singură preocupare: cea de a-și cultiva propriul talent literar. În rest scrisul este singura activitate de care este în stare, singura față de care se simte predestinat, mai mult, obligat. "Scriu dintr-un fel de nevoie fizică"193, "dacă nu aș scrie, aș fi murit de multă vreme"194. Pagini întregi acoperite zi după zi, izolându-se de lume și refugiindu-se în propriile vise, în propriile
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
anumit nivel de înțelegere, ajungi să judeci totul la rec e, să înțelegi felul în care ți-a fost canalizată viața, cum se leagă diferite fapte și întâmplări și direcția spre care converg toate ace stea. — Direcția care? — Prin drumul predestinat al unui om, eu nu înț ele g ceea ce se înțelege prin „destin implacabil”, ci cal ea care reprezintă o direcție clară care ne a fost dată în această viaț ă, direcție la care ni se solicită participarea prin liberul
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
solicită participarea prin liberul arbitru: o misiune îndeplinită, o lecție de învățat, fusul unei ro tiț e într-o lucrare, o Karma de plătit, o ... — Depinde de noi să înțelegem și să ne armoniză m p așii cu acest drum predestinat sau să ne opunem dest inu lui. — Îmi amintesc că în timpul copilăriei mă purta m d estul de rău în unele momente cu fetele, cu colegii d e ș coală. — De ce? — Era un fel de orgoliu din partea mea, un fel
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
pe care nu le putem controla. Orice gest contează și el se poate răsfrânge în viitor asupra noastră, în bine sau în rău. Dar legat de aceste aspecte, cred că mai există și altceva. Există încă de la naștere, un drum predestinat al omului care are legătură cu același fenomen al acțiuni i ș i reacțiunii (aici intrăm în alt domeniu al cunoașterii ). Sunt oameni care pun la îndoială existența des tin ului. Dar alții, poate chiar majoritatea, s-au convins de
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
la acțiunea mediului înconjurător. Acțiunea factorilor externi depinde de locul în care se naște entitatea, de cei din jur începând cu părinții, rudele și tot cercul de cunoscuți. Se pare că toate acestea nu sunt întâmplătoare și depind de drumul predestinat al omului respectiv, drum care este ales fie de cel în ca uză , fie se referă la o datorie karmică. Deci, la orice nivel ne-am situa, nu suntem decât rezultatul unui proces. În consecință, dacă la un moment dat
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
a femeii iubite. În paralel cu încurcatele raporturi sentimentale generate de existența triunghiului conjugal, dramaturgul prezintă, prin contrast, relația dintre Maria și logodnicul ei, Gică (nomen est omen!) ființe sănătoase, lipsite de complexitate sufletească, pe care nenorocita mamă le vede predestinate unei vieți liniștite: "Ei, Marie, tu știi puține. Nu-ți doresc să știi vreodată prea multe! [...] Voi o să fiți fericiți. Îl cunosc eu bine pe Gică. E un suflet nobil, un om drept, cuminte și sănătos, mai ales sănătos în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
De-o ieși pîrlit, Voinea mi-a murit. În Joi dă dimineață, mama, revenită în fire, vrea să-și ia feciorul acasă după consumarea episodului magic. Dar el își pune echipamentul fioros și pleacă în căutarea ortacilor. E un luptător predestinat, sub tirania legii și a jurămîntului frățesc. De aceea spiritul acțiunii se menține viguros. Toma Alimoș a fost doborît, nu și moartea. E. Corespondențe iarăși Maica bătrînă își găsește multe asemănări, în manieră premioritică, rudimentară, latentă, peste munți și peste
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
libertate, Dumuzi, la fel de neștiutor, face greșeala lui Enkidu: își întîmpină iubita cu dragoste, adică îmbrăcat sărbătorește. Nu se potrivea momentului. Iștar (-Inanna) vede în asta o sfidare a normelor și hotărăște ca nefericitul Dumuzi să ia calea infernului în locul ei. Predestinat morții, intră în rol duhurile Galla. Decizia surprinzătoare a zeiței își are explicațiile ei. Experiența Infernului a schimbat-o total. Orgolioasă peste măsură la începutul călătoriei („Portarule, deschide-mi poarta,/ Deschide-mi poarta, vreau să intru!/ De nu-mi deschizi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și a regilor deopotrivă; Cerbul, în varianta carpato-dunăreană, are și el repartizate, sub consemn, zone anume de calamitare, dar și de reînviere: lumea vegetală din munți și din văi. Este o invitație, în fond, la aventură, pentru că se ivește eroul predestinat să restabilească ordinea antropologică în lucruri, pe portativele vieții și ale morții. Cu deosebire că în spațiul sumerian, al Taurului, confruntarea dintre eroi reprezintă un punct necesar în definirea dramei existențiale; în partea românească, a Cerbului și a vegetației, înfruntarea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
împlinește prin scalda-botez. Este o renaștere. Individul mai renaște odată, la nuntă, ca să ia chip de gospodar și să fie primit în marea familie a pămîntenilor. Înmormîntarea preia, la rîndul ei, scenarii anterioare, în curgere firească și pe un traseu predestinat. Așa că moartea trece și ea drept o renaștere, dar în condiții mult mai grele, în sensul că „trecerea” se face spre lumea nevăzutelor, în cosmicitate. Ca să se integreze în acest nou cuprins, printre „ai săi”, dalbul de pribeag poartă cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
apele rîului și împodobită cu flori în chip de cununiță. Numai că, în cazul Ofeliei, partida o cîștigase Thanatos, în împrejurările dramatice cunoscute. Tinerii polonezi au impresia că o fată se află pe cale să se înece, iar unul dintre ei, predestinat, sare s-o salveze. Întîmplarea face ca tocmai el să cadă victimă apei. Urmează ca alegoria să intre în rol, în sensul că moartea tînărului se traduce în limbaj nupțial: mireasă-apa, nuntași-racii, cîntăreți-stejarii de pe margine. Alteori, cum ne informează etnograful
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
împlinit prin mine, căci el însuși nu știa nimic despre mine, semn că lucrul bine făcut izbậndește prin vreme. Nimic nu impresionează mai mult decật tinerețea; că anii ei sunt cu adevărat minunați nu aflam decật dupa trecerea ei. Ceasul predestinat despărțirilor pậndește mereu și nu știu dacă trebuie să-l privim cu bucurie, cu tristețe sau cu șovăială. Cu ochii noștri lăuntrici, deslușim viitorul pe care încercăm să-l înfrumusețăm și un zậmbet vag de fericire ne luminează chipul la
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
jos, pe de-altă parte o clasă care muncește, geloasă de averile celeilalte și silită a respecta legi și principii, la cari nu participă cu sufletul lor. În mijlocul acestei sciziuni neîmpăcate care însoțește totdeauna stingerea unei religiuni se nasc spiritele predestinate a fi inaugu//ratoarele unor noi religiuni. Fiindcă acesta e ultimul stadiu știut până azi din viața unui popor, consecuența ultimă a cugetării istoriei, de-aceea credințele ce le formulează acești oameni sunt idealele omenirei. În ce consistă acum aceste
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
opuse tuturor ideilor pe care le-au avut ei». Alegerea prin har este dogma cea mai caracteristică a calvinismului. În capitolul 3 al Westminister Confession, din 1647, e scris: «Pentru a-și revela gloria, Dumnezeu prin decizia Sa i-a... predestinat (predestinated) pe unii oameni vieții eterne, iar pe alții i-a hărăzit (foreordained) morții eterne». Există un semn al acestei predestinări: reușita în profesie. Dacă vezi un om serios în profesia sa, e semn că el se poate înfățișa înaintea
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
că viața pe Pământ, care a găzduit până în prezent 9 valuri de civilizație, a fost venită din cosmos pe meteoriții căzuți pe Terra și unde au existat condiții propice de dezvoltare. Ideea este îmbogățită și înfrumusețată de subipoteze: a) Biomicroparticulele predestinate să ducă la apariția omului pe Pământ au ajuns în altă parte, noi fiind de fapt venusieni sau marțieni, nu pământeni, de unde și aspirația naturală a omului de a privi cerul, de a se înălța și a se întoarce spre
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
Și poate că această talie Îi dă și aerul ușor stingher de floare rușinată de lujerul prea nedrept avîntat deasupra straturilor de flori mărunte ce o Înconjoară. Iată Însă o floare care, Într-o etimologie poate Închipuită, are un nume predestinat stînjenelii. (Nu e oare ciudat că o lungime și zveltețe excesive fac ca și de la stînjen, și de la stinghie să derive calități la fel tulburătoare ca stînjeneala și stinghereala?) Într-o strofă de demult, pe care n-o mai găsesc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cetățenie precum Școala sau Armate nu mai sunt înlocuite. Oglinda în care Cetatea se vede și își vorbește este o anti-Cetate. Principalul organ de socializare din videosferă desocializează, "neoteleviziunea" de proximitate fiind și mai separatoare decât cea "arheo". Atunci, instrument predestinat libertăților individuale, a cărui expansiune nu întâmplător a însoțit, dacă nu cumva a accelerat sfârșitul comunismului, sau cheia unui periculos mariaj între individualismul consumator și democrația politică, despre care nu avem niciun indiciu că vor putea coabita mult timp? Fiecare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]