1,241 matches
-
considerat de către Valeria Guțu Romalo personal, dacă este independent, condiție care ar duce la excluderea, pe de o parte, a gerunziului și a infinitivului și, pe de altă parte, a conjunctivului sau a altor moduri dependente din clasa formelor verbale predicative. Conform DSL 2001, predicatul, în calitate de pivot al propoziției, se remarcă prin următoarele caracteristici: a) suprimarea lui, exceptînd cazurile de elipsă, duce la dezorganizarea propoziției; b) este pus în legătură, în numeroase limbi, cu fenomenele sintactice de acord (acordul cu subiectul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe care le atribuie; e) nu permite, în limitele aceleiași propoziții, repetarea poziției prin coordonare; f) prin relația de predicativitate, grupul organizat în jurul lui are autonomie de comunicare; g) se actualizează, în mod caracteristic, printr-un verb la un mod predicativ. În privința caracteristicilor c și d, se poate aprecia că nu predicatul impune restricții de formă componentelor propoziției, așa cum nu predicatul atribuie funcții, ci verbul, prin intermediul raportului sintactic de subordonare; pe de altă parte, și alte componente morfologice ori sintactice (subiectul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se definește ca partea principală de propoziție care, intrînd în raport de inerență cu subiectul, face o comunicare despre conținutul semantic al acestuia. Predicatul exprimat prin verbe la diateza impersonală (plouă, ninge, se înserează etc.), cu subiect zero, prin adverbe predicative, care nu sînt compatibile cu un subiect la nivelul propoziției, și prin interjecții, la care expresia raportului de inerență cu subiectul este blocată de natura neflexibilă a interjecției predicative, nu admite o astfel de definiție. Nici realizarea propozițională a unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
impersonală (plouă, ninge, se înserează etc.), cu subiect zero, prin adverbe predicative, care nu sînt compatibile cu un subiect la nivelul propoziției, și prin interjecții, la care expresia raportului de inerență cu subiectul este blocată de natura neflexibilă a interjecției predicative, nu admite o astfel de definiție. Nici realizarea propozițională a unui fragment al predicatului nu constituie obiectul definiției amintite, întrucît raportul sintactic desfășurat la nivelul frazei între propoziția predicativă și regenta ei nu este unul de inerență, ci de subordonare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de inerență cu subiectul este blocată de natura neflexibilă a interjecției predicative, nu admite o astfel de definiție. Nici realizarea propozițională a unui fragment al predicatului nu constituie obiectul definiției amintite, întrucît raportul sintactic desfășurat la nivelul frazei între propoziția predicativă și regenta ei nu este unul de inerență, ci de subordonare, numele predicativ avînd un corespondent semantic la nivelul frazei. Din perspectiva sintaxei grupurilor, predicatul reprezintă, de regulă, centrul unui grup verbal, centru capabil, semantic, de a atrage argumente și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
admite o astfel de definiție. Nici realizarea propozițională a unui fragment al predicatului nu constituie obiectul definiției amintite, întrucît raportul sintactic desfășurat la nivelul frazei între propoziția predicativă și regenta ei nu este unul de inerență, ci de subordonare, numele predicativ avînd un corespondent semantic la nivelul frazei. Din perspectiva sintaxei grupurilor, predicatul reprezintă, de regulă, centrul unui grup verbal, centru capabil, semantic, de a atrage argumente și, sintactic, de a se combina cu complemente cărora le impune restricții de rol
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a asocia unei entități o proprietate sau care stabilește o relație determinată între două sau mai multe entități. Definite astfel, predicatele semantice se suprapun parțial ca realizare morfologică cu clasa verbelor, la care se adaugă adjectivele (cu funcția de nume predicativ), substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau care stabilește o relație determinată între două sau mai multe entități. Definite astfel, predicatele semantice se suprapun parțial ca realizare morfologică cu clasa verbelor, la care se adaugă adjectivele (cu funcția de nume predicativ), substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care stabilește o relație determinată între două sau mai multe entități. Definite astfel, predicatele semantice se suprapun parțial ca realizare morfologică cu clasa verbelor, la care se adaugă adjectivele (cu funcția de nume predicativ), substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
despre care se comunică ceva prin intermediul predicatului, arătînd cine face sau cine suferă acțiunea (exprimată prin verbul predicat la diateza activă, reflexivă sau pasivă), cine este caracterizat de o anumită stare, cui i se atribuie o însușire (exprimată prin numele predicativ). Remarcăm faptul că notele semantice relevate constant prin acest tip de definiție corespund unui actant (pacient) animat; or, planul lingvistic nu se suprapune celui ontic, fiind necesară, în cazul intenției de surprindere a particularităților de ansamblu ale manifestării unei realități
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și pseudoscindate în română. Ipoteza focalizării 5. Concluzii Capitolul 6. ACORDUL SINTAGMELOR COORDONATE 1. Structura sintagmei coordonate 1.1. Tipuri semantice de coordonare 1.2. Statutul sintactic și structura sintagmei coordonate 1.3. Trăsăturile phi ale sintagmei coordonate 2. Acordul predicativ al sintagmei coordonate 2.1. Coordonarea copulativă prin și 2.1.1. Acordul în număr 2.1.2. Acordul în persoană 2.1.3. Acordul în gen 2.1.3.1. Termenii coordonați au trăsătura semantică [+Animat] 2.1.3
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unul din...) 1.11. Marcarea cazului 2. Acordul predicatului cu subiectul 2.1. Acordul substantivelor colective 2.2. Acordul numelor proprii 2.3. Acordul cuantificatorilor indefiniți 2.4. Dezacordul anumitor tipuri de verbe-predicat 2.5. Dezacordul unor adjective în poziție predicativă 2.6. Dezacordul verbului cu pronumele relativ care 2.7. Dezacordul predicatului cu un subiect postpus 2.8. Acordul prin atracție 2.9. Acordul semantic al adjectivului predicativ 2.10. Interpretarea greșită a subiectului, prin extindere 3. Acordul sintagmelor coordonate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Dezacordul anumitor tipuri de verbe-predicat 2.5. Dezacordul unor adjective în poziție predicativă 2.6. Dezacordul verbului cu pronumele relativ care 2.7. Dezacordul predicatului cu un subiect postpus 2.8. Acordul prin atracție 2.9. Acordul semantic al adjectivului predicativ 2.10. Interpretarea greșită a subiectului, prin extindere 3. Acordul sintagmelor coordonate 4. Acordul adverbului 5. Acordul pronumelor personale cu antecedent nominal CONCLUZII BIBLIOGRAFIE SURSE INTRODUCERE Obiective Acordul constituie o temă de cercetare complexă, atât prin domeniile lingvistice pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sintactice în care se manifestă - grup nominal, grup verbal, enunț (acordul pronumelor anaforice) - și termenii pe care îi implică: în grupul nominal se acordă modificatorii adjectivali și determinanții; în grupul verbal se acordă verbul la o formă verbală personală, adjectivul predicativ și cliticele pronominale de dublare a complementului; la nivelul enunțului sau al textului, se acordă pronumele anaforice. Scopul lucrării este acela de a face o descriere și o interpretare teoretică a acordului în limba română, într-un cadru teoretic generativist
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
copulativă pot avea aceleași valori ale trăsăturilor phi sau nu, interesante pentru acord fiind contextele în care valorile acestor trăsături sunt diferite. Capitolul al șaselea grupează problemele referitoare la acordul sintagmelor coordonate, atât acordul intern (adjectival), cât și acordul extern (predicativ). După o introducere privind structura și statutul sintactic al sintagmei coordonate, sunt tratate o serie de probleme de acord pe care le pune o sintagmă coordonată copulativă formată cu și. Ulterior, același probleme de acord, dar și altele, specifice, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg. - singular Spec - specificator V - verb VSO - topica verb + subiect + obiect SEMNE FOLOSITE LA EXEMPLE * - exemplul este agramatical ? - exemplul este destul de acceptabil ?? - exemplul este foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantivul-centru se acordă cu acesta; b) în grupul flexionar (grupul verbal al unui verb la o formă flexionară finită), se face acordul în număr și persoană între subiect și verbul-predicat și în număr și gen între subiect și adjectivul nume predicativ sau predicativ suplimentar (predicat secundar); c) în grupul verbal, cliticele de dublare a complementului direct și a celui indirect sunt considerate în unele studii drept mărci ale acordului verbului cu complementele respective: așa cum acordul verbului-predicat cu subiectul este marcat prin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordă cu acesta; b) în grupul flexionar (grupul verbal al unui verb la o formă flexionară finită), se face acordul în număr și persoană între subiect și verbul-predicat și în număr și gen între subiect și adjectivul nume predicativ sau predicativ suplimentar (predicat secundar); c) în grupul verbal, cliticele de dublare a complementului direct și a celui indirect sunt considerate în unele studii drept mărci ale acordului verbului cu complementele respective: așa cum acordul verbului-predicat cu subiectul este marcat prin desinențele de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de persoană și număr se traduce prin utilizarea aceleiași forme ca la persoana a III-a singular. Dacă subiectul nu are trăsături phi, verbul are o formă nemarcată persoană și număr (omonimă cu persoana a III-a singular), iar adjectivul predicativ are o formă nemarcată de gen și număr (omonimă cu cea de masculin, singular). În astfel de contexte, adjectivul este de obicei înlocuit cu adverb, tocmai datorită faptului că acesta din urmă nu are trăsături phi. (10) a. A-l
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tipuri de acord diferite: formal și semantic. În sârbo-croată, substantivul deca, feminin singular (nominativ), are sensul colectiv "copii"; prin urmare, acest substantiv colectiv prezintă o neoncordanță între formă (singular) și sens (plural). În grupul nominal, acordul este formal, iar acordul predicativ este semantic (acord mixt, hibrid): (35) Ta dobra deca su došla. acel-f.sg. bun-f.sg. copii-f.sg. aux-pl. venit-f.sg./n.pl.18 "Acei copii buni au venit." Wechsler și Zlatić (2000) analizează acest tip de exemple prin ipoteza celor două
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sg./n.pl.18 "Acei copii buni au venit." Wechsler și Zlatić (2000) analizează acest tip de exemple prin ipoteza celor două seturi de trăsături nominale: în grupul nominal, acordul se face pe baza trăsăturilor CONCORD, morfosintactice, formale, iar în domeniul predicativ, acordul se face pe baza trăsăturilor INDEX, referențiale. Wechsler și Zlatić formalizează astfel o distincție mai veche, între acordul formal și acordul semantic, prezentă și în gramaticile mai vechi, tradiționale, și fac o observație cu caracter generalizator: în interiorul grupului nominal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Wechsler și Zlatić formalizează astfel o distincție mai veche, între acordul formal și acordul semantic, prezentă și în gramaticile mai vechi, tradiționale, și fac o observație cu caracter generalizator: în interiorul grupului nominal, acordul este (mai degrabă) formal, iar în domeniul predicativ, acordul este referențial. Pronumele utilizate anaforic se acordă conform INDEX-ului. Ipoteza celor două seturi de trăsături poate explica diverse tipuri de acord: (i) acordul hibrid, al substantivelor cu neconcordanță între trăsăturile formale și cele referențiale. În multe limbi, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
are (/*is) eating pizza. "Băiatul și fata aceștia / Acest băiat și această fată mănâncă pizza." b. *Acest băiat și fată mănâncă pizza. Holloway King și Dalrymple (2004) analizează astfel de exemple tot prin ipoteza celor două seturi de trăsături: acordul predicativ al sintagmei coordonate este de tip INDEX (așa cum este, în general, acordul predicativ), iar acordul determinantului este de tip CONCORD. Valorile CONCORD ale unei sintagme coordonate sunt determinate de valorile CONCORD ale fiecărui conjunct. În engleză, dacă fiecare conjunct este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mănâncă pizza." b. *Acest băiat și fată mănâncă pizza. Holloway King și Dalrymple (2004) analizează astfel de exemple tot prin ipoteza celor două seturi de trăsături: acordul predicativ al sintagmei coordonate este de tip INDEX (așa cum este, în general, acordul predicativ), iar acordul determinantului este de tip CONCORD. Valorile CONCORD ale unei sintagme coordonate sunt determinate de valorile CONCORD ale fiecărui conjunct. În engleză, dacă fiecare conjunct este la singular, valoarea CONCORD a sintagmei coordonate este singular. Prin urmare, sintagma boy
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
CONCORD - INDEX prezice că (i) toate substantivele care au astfel de neconcordanțe au valori CONCORD (formale) diferite de valorile INDEX (semantice, referențiale) și că (ii) acord intern grupului nominal se face pe baza trăsăturilor CONCORD, iar acordul extern grupului nominal (predicativ și anaforic), pe baza trăsăturilor INDEX. În română, acordul semantic și cel hibrid sunt mai limitate: - substantivele colective impun un acord formal, peste tot în enunț (adjectival, predicativ, anaforic): (40) a. *acești guvern b. *Guvernul au decis. c. Guvernul s-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]