873 matches
-
implice un anumit grad de conștientizare a acestei acțiuni, mai ales dacă apare în proximitatea stilului indirect liber 146. Totuși, substituirea unui cuvînt (de pildă "Jon stătea tolănit" în loc de "stătea") nu este propriu-zis o metodă suficient de bună pentru testarea predominanței unei viziuni din interior sau din exterior în propoziția narativă de acest tip. Mult mai important este contextul mai amplu în care apare o asemenea propoziție. Dacă predomină o situație narativă în mod evident auctorială, atunci doar o viziune din
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în considerare în același fel. În fiecare dintre cele trei situații narative alt element constitutiv sau pol al opoziției binare asociat cu acesta ajunge să fie dominant în relație cu celelalte elemente constitutive și cu opozițiile lor: Situația narativă auctorială predominanța perspectivei exterioare (aperspectivism) Situația narativă la persoana întîi predominanța identității spațiilor de existență al naratorului și al personajelor Situația narativă personală predominanța modului-reflector Dacă situațiile narative sînt aranjate sistematic într-un cerc potrivit corespondențelor care există între ele, în așa
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trei situații narative alt element constitutiv sau pol al opoziției binare asociat cu acesta ajunge să fie dominant în relație cu celelalte elemente constitutive și cu opozițiile lor: Situația narativă auctorială predominanța perspectivei exterioare (aperspectivism) Situația narativă la persoana întîi predominanța identității spațiilor de existență al naratorului și al personajelor Situația narativă personală predominanța modului-reflector Dacă situațiile narative sînt aranjate sistematic într-un cerc potrivit corespondențelor care există între ele, în așa fel încît axele opozițiilor aparținînd situațiilor narative să treacă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acesta ajunge să fie dominant în relație cu celelalte elemente constitutive și cu opozițiile lor: Situația narativă auctorială predominanța perspectivei exterioare (aperspectivism) Situația narativă la persoana întîi predominanța identității spațiilor de existență al naratorului și al personajelor Situația narativă personală predominanța modului-reflector Dacă situațiile narative sînt aranjate sistematic într-un cerc potrivit corespondențelor care există între ele, în așa fel încît axele opozițiilor aparținînd situațiilor narative să treacă prin cerc la intervale egale, diagrama care rezultă de aici va ilustra în
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
așa fel încît axele opozițiilor aparținînd situațiilor narative să treacă prin cerc la intervale egale, diagrama care rezultă de aici va ilustra în mod sigur coordonarea situațiilor narative și relațiile lor cu polii axelor opozițiilor. Diagrama de la sfîrșitul volumului arată predominanța unui element opozițional, dar și participarea elementelor opoziționale învecinate, care au un efect secundar asupra situației narative. Astfel, de pildă, situația narativă auctorială se distinge în primul rînd prin predominanța unui personaj-reflector și în al doilea rînd prin perspectiva internă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lor cu polii axelor opozițiilor. Diagrama de la sfîrșitul volumului arată predominanța unui element opozițional, dar și participarea elementelor opoziționale învecinate, care au un efect secundar asupra situației narative. Astfel, de pildă, situația narativă auctorială se distinge în primul rînd prin predominanța unui personaj-reflector și în al doilea rînd prin perspectiva internă, pe de-o parte, și prin non-identitatea spațiilor de existență, adică prin referința la persoana a treia (la personajul-reflector), pe de altă parte 149. Acum, după schițarea fundamentului teoretic al
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
poate fi transpusă fără dificultate într-o formă la persoana întîi, precum De veghe în lanul de secară, de pildă, care de asemenea folosește o perspectivă interioară. Ultima propoziție a citatului nu acceptă o astfel de transpunere, totuși, date fiind predominanța perspectivei exterioare în relație cu cea interioară și reprezentarea lumii exterioare, nu a celei interioare. În această propoziție și vocea unui narator devine cumva mai clar perceptibilă decît în prima parte a citatului, unde transmiterea pornește de la un reflector. Faptul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
formele narative (relatarea, descrierea, comentariul, eseul auctorial) și formele non-narative sau dramatice (dialogul, scena dramatizată). Scena dramatizată constă în primul rînd într-un dialog presărat cu elemente narative care funcționează ca indicații scenice sau ca scurte relatări ale acțiunii. În funcție de predominanța elementelor narative sau non-narative din cadrul său, scena dramatizată poate fi inclusă fie în formele narative, fie în cele non-narative. Împărțirea profilului longitudinal al unei narațiuni corespunde distincției cunoscute încă din timpul lui Platon între diegesis și mimesis și definiției poemului
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
asemenea, înțeleasă ca o formă de focalizare. Aceasta este evidentă și în perspectiva externă probabil în relație cu o situație narativă auctorială dacă atenția cititorului este orientată temporar mai mult asupra procesului narativ decît asupra întîmplărilor narate. În același mod, predominanța episodică a unui personaj secundar dintr-o scenă este un fel de focalizare. Atunci cînd un narator auctorial, folosindu-se de privilegiul omniscienței, oferă o viziune interioară în spațiul gîndurilor și sentimentelor unui personaj, această tehnică este, de asemenea, o
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
opoziției "persoană". În opinia lui Lockemann, situația narativă auctorială și situația narativă personală nu sînt două forme narative distincte, în ciuda diferențelor de la nivelul perspectivei. Cea dintîi e caracterizată în sistemul meu prin perspectiva externă, iar cea de-a doua prin predominanța perspectivei interne 267. În timp ce Lockemann încearcă să subordoneze opoziția "perspectivă" opoziției "persoană", Leibfried încearcă să subordoneze opoziția "persoană" opoziției "perspectivă". Scopul contrastant al acestor două teorii este în modul cel mai limpede vizibil în critica acestor autori legată de situația
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai spera. Începea ceva minunat, în care totul va fi pasiune, extaz, delir...314. Factorul determinant este impresia prezentării nemediate a lumii interioare care este oferită cititorului în acest pasaj prin îmbinarea cîtorva tehnici narative. Printre acestea se află și predominanța unei situații narative personale în cea mai mare parte a romanului, ceea ce limitează punctul de vedere la acela al Emmei. Acolo unde situația narativă este auctorială, iar perspectiva este externă, întîlnim pasaje care i-ar fi permis procurorului să construiască
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o poate percepe ca pe un întreg, și înțelesul ei devine problematic Tendință către prescurtare în relatare, către abstractizare conceptuală și generalizare Tendință spre particularitate concretă, spre impresionism și empatie Situație narativă auctorială, precum și situație narativă la persoana întîi cu predominanța eului narator Situație narativă personală și situație narativă la persoana întîi, cu predominanța eului care trăiește, monolog interior Procesul comunicării ca în modelul relatare (Anderegg) Procesul comunicării ca în modelul narativ (Anderegg) Criterii de selecție evidente, motivate de personalitatea naratorului
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
către prescurtare în relatare, către abstractizare conceptuală și generalizare Tendință spre particularitate concretă, spre impresionism și empatie Situație narativă auctorială, precum și situație narativă la persoana întîi cu predominanța eului narator Situație narativă personală și situație narativă la persoana întîi, cu predominanța eului care trăiește, monolog interior Procesul comunicării ca în modelul relatare (Anderegg) Procesul comunicării ca în modelul narativ (Anderegg) Criterii de selecție evidente, motivate de personalitatea naratorului Criterii de selecție neevidente, zone de nedeterminare existențial semnificative Distanța narativă este marcată
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și personajele o au în comun. Acesta este un motiv pentru care situația narativă auctorială, care include mereu prezența unui narator personalizat, trebuie situată la o distanță adecvată de polul non-identității din cercul tipologic. În cele mai multe cazuri, retragerea naratorului și predominanța dialogului au, de asemenea, ca rezultat o limitare și o selecție a obiectelor lumii exterioare incluse în textul narativ. Hemingway a practicat această "tehnică a omisiunii" cel mai consistent. El a fost ghidat de ideea "că poți omite orice, dacă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și călăului ei486. În analogie cu narațiunile sub formă dialogată din zona continuum-ului auctorial-personal, narațiunea dialogată aflată în zona persoanei întîi a cercului tipologic este localizată aproximativ la jumătatea distanței dintre situația narativă la persoana întîi și cea personală. Predominanța dialogului este doar un criteriu secundar al clasificării. De importanță primară este faptul că naratorul s-a retras aici aproape complet, în timp ce un personaj-reflector nu a devenit încă vizibil. Această observație menține, de asemenea, narațiunea dialogată pe partea opusă a
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că o narațiune de acest fel la persoana întîi, de exemplu Cincizeci de bătrîne a lui Hemingway, este greu de distins de o narațiune la persoana a treia de un tip comparabil (de exemplu, Asasinii). În afara formei dialogate și de predominanța prezentării scenice, ambele forme sînt caracterizate înainte de toate de absența unui personaj-narator, precum și de absența personajului-reflector. În sfîrșit, monologul interior reprezintă tranziția dintre situația narativă la persoana întîi și cea personală. În monologul interior, cititorul întîlnește un eu care deja
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care trăiește scade întrucîtva, din moment ce narațiunea se ocupă în amănunt de personajele care nu se află în centrul acțiunii. Printre acestea se numără Mr. Peggotty, Betsey Trotwood, Wickfield, Uriah Heep, Mr. Micawber. Din această cauză, următoarele două citate, care ilustrează predominanța mai întîi a eului narator și apoi a celui care trăiește, au fost extrase din prima parte a romanului. Primul pasaj descrie plecarea lui David de la Dr. Strong și de la școala sa din Canterbury, la începutul capitolului al XIX-lea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
persoană a devenit nemarcată în zona tranziției dintre situația narativă la persoana întîi și situația narativă personală de pe cercul tipologic. Această schimbare este vizibilă, de asemenea, în frecvența formei impersonale, care este non-distinctivă în relație cu opoziția persoană, și în predominanța construcțiilor infinitivale și participiale și a fragmentelor de propoziții care nu au un verb cu formă finită. Astfel de practici nu permit nici o concluzie despre categoria persoanei. Dorrit Cohn a pus la îndoială presupozițiile mele potrivit cărora tranziția de la referința
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o mai mare precauție atunci cînd vorbește despre "(o narațiune) la persoana întîi suprimată" care apare în acest roman 534. De asemenea, există dubii cu privire la această afirmație, deoarece "camera eye" înregistrează lucrurile într-o manieră aperspectivală, care de obicei indică predominanța mediului auctorial asupra celui personal: Pe măsură ce [zgomotul] se pierde în trecut, probabilitatea acestuia scade. Acum e ca și cum nu ar fi fost nimic. Prin fantele unei jaluzele deschise puțin și destul de tîrziu este, desigur, imposibil să vezi ceva. Tot ce poți
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aceeași litiază endemică face aceleași constatări în ceea ce privește explicarea ei prin carențe alimentare. A fost constatat un nivel scăzut de calciu și magneziu urinar în zonele de malnutriție, la copii și în special la băieți . Pentru Cehoslovacia se semnalează în 1958 predominanța litiazei vezicale primitive în regiunile rurale sărace. Aceeași constatare s-a făcut și pentru sud-estul Asiei . Pentru Japonia Jkuda face aceleași constatări ca Pavone Macaluso pentru Sicilia (vezi fig. 7c), unde îmbunătățirea hranei copiilor în primul rând prin intervenția administrației
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
Japonia Jkuda face aceleași constatări ca Pavone Macaluso pentru Sicilia (vezi fig. 7c), unde îmbunătățirea hranei copiilor în primul rând prin intervenția administrației comunale a dus la dispariția progresivă a calculilor vezicali primitivi între 1910 și 1960 și apoi la predominanța litiazei, oxalică în primul rând, la nivelul aparatului urinar înalt. În Thailanda în 1974 a fost aplicat tratamentul cu ortofosfat, 60 mg/kcorp/zi, ceea ce a avut ca rezultat diminuarea frecvenței acestei litiaze (vezi fig. 7a). Pe măsura dispariției endemiei
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
grea a datelor publicate. Între caracterele litiazei urinare ale copiilor și adulților (ca de altfel și între cele ale litiazei urinare ale bătrânilor și adulților), există diferențe importante. Aceste diferențe se explică fie prin atributele organismului imatur, ca de exemplu predominanța nucleului uric al calculilor urinari prin reabsorbție redusă a acidului uric în tubii imaturi, fie prin nivelul relativ coborât al calciului și excreția mai mare de acid muco-polizaharidic ; prin rarele anomalii metabolice evidente ca: oxaloze, hiperuricemii, cistinurii. Atât compoziția chimică
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
în jur de 30.000 anual, pentru o populație de aproximativ 23 de milioane, vârful curbei de frecvență fiind situat în toți anii cercetați în decada a patra, către vârsta de 50 de ani (fig. 10). Se constată o ușoară predominanță a litiazei la bărbați și o mult mai mare frecvență în general în mediul urban (vezi fig. 12). Cu excepția litiazei fosfatice, care predomină la femei, litiaza urinară este net mai frecventă la bărbați, atât la adulți, cât și la copii
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
69,34% ( vezi fig. 12). În Clinica de Urologie de la Spitalul Clinic Prof. Dr. Th. Burghele din București s au internat 12.689 bolnavi cu litiază urinară în intervalul 1977-1986 inclusiv, deci timp de 10 ani. Se constată o ușoară predominanță la femei - 51,91% față de 48,09% în discordanță cu constatările pe plan mondial, dar în lipsa unei analize mai amănunțite este greu de acceptat ca valabilă această excepție de la regula generală. În schimb, preponderența bolnavilor din mediul urban este foarte
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
de citrat (care solubilizează calciul). Această ipoteză este susținută de creșterea frecvenței litiazei urinare la femei după vârsta de activitate genitală. La această constatare se adaugă și nivelul mult mai mic al calciului, oxalatului și acidului uric în urina femeilor. Predominanța litiazei urinare la bărbați a fost constatată și la bolnavii negri și la asiatici. Pentru negrii din Nigeria, Esho J. O. a comunicat proporția de 1,5 la 1, deci evident mai mică decât cea generală. Din puținele lucrări care
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]