447 matches
-
și autoamăgirea sînt concepte care pot fi valabile numai în prezența unei anumite doze de hazard. Pentru o mai mare precizie, însă cu riscul de a deveni pedanți, poate ar trebui să vorbim de "pseudo-minciuni" atunci cînd ne referim la prefăcătorii direcționate spre propria persoană, prin care ajungem să negăm lucruri de care sîntem convinși sau eram convinși că ar fi adevărate. Partea semnificativă a declarației lui R2 este faptul că nu voia să audă alte persoane spunîndu-i că era înșelată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar spune și nu știu de unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută. Lui Eminescu îi repugnă prefăcătoria. Adevărata femeie e ingenuă. Ea vine singură la pădure, locul foirilor și împerecherilor: Hai în codru cu verdeață, Acolo-n ochiu de pădure Unde-izvoare plâng în vale, Lângă trestia cea lină Stânca stă să se prăvale Și sub bolta cea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
59-62. De altfel, părerea lui de rău ste cât se poate de interesată, după cum demonstrează și încheierea, care nu cere iertarea lui Augustus, ci transferarea într-un loc de exil mai bun. Pentru Ovidiu divinitatea lui Augustus este o simplă prefăcătorie. 257 Vom reveni asupra acestui aspect în capitolele anunțate despre Augustus și Paulus Fabius Maximus. 258 Cf. A. SCHOLTE, op. cit., cu bibliografia deja citată. Să se țină cont și de observațiile de mai sus, p. 142-144, apropro de Flaccus, fratele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din moment ce roagă pe cititorul său să nu se grăbească să-l „criticarisească” dacă va intîlni „vreo noimă ori neplăcută sau nepotrivită atît la ideea sa și la a obștii”. Absența totală a ambiției și, deci, a conștiinței estetice, ori binecunoscuta prefăcătorie a creatorului care scrie una pentru a sugera contrariu!? Nicolae Văcărescu, fratele celui dinainte, n-are nici măcar asemenea scrupule. El mărturisește că, neavînd „duh născocitor”, adică talent, va folosi stihurile lui Alecu pentru necesitățile sale amoroase, fără a avea sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Alecu, că totul este o scamatorie de profesionist al iubirii. Moralismul lui este, În orice caz, suspect. Poetul pare mai sincer și are mai mare haz atunci cînd jurămintele iau direct drumul clișeelor de epocă. Găsim, cel puțin, o prefăcătorie care nu mai este cusută cu ața albă a moralei. III Nicolae Văcărescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei „Să plîngi cu inima Înfîntă și cu duh slobod”. Nicolae, al doilea fiu al lui Ienăchiță Văcărescu, folosește și el armele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să afli meșteșugul cu care să Însuflețază stihurile; te sfătuiesc să-l iei de la ochii dumitale, pentru că de la dînșii l-am furat.” Nimeni n-a exprimat mai limpede decît C. Conachi această obediență a poeziei față de eros. Este o mare prefăcătorie În frazele de mai sus, este Încă și un adevăr: iubirea descoperă și Întemeiază ființa individului. („căci orice idee de om este o idee de dragoste” - zice Denis de Rougemont În Les mythes de l’amour), erosul provoacă și Întemeiază
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Conachi. Însă drumul spre noimă trece prin teritoriul Amorului. Amorul cuprinde totul, exprimă totul, de la politică la religie. Pentru poetul de la 1820 erosul este conceptul fundamental de existență. Existența dinafară și existența dinăuntru n-au Înțeles fără Amor. Este multă prefăcătorie În jurămintele, jelaniile poeților, dar să nu ignorăm faptul că din prefăcătoriile pasiunii se naște adevărul poeziei. Dar ce este acest Amoriu care nu lasă În pace pe postelnicii, logofeții și marii noștri vistiernici? Pentru cei vechi, spune același Denis
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
exprimă totul, de la politică la religie. Pentru poetul de la 1820 erosul este conceptul fundamental de existență. Existența dinafară și existența dinăuntru n-au Înțeles fără Amor. Este multă prefăcătorie În jurămintele, jelaniile poeților, dar să nu ignorăm faptul că din prefăcătoriile pasiunii se naște adevărul poeziei. Dar ce este acest Amoriu care nu lasă În pace pe postelnicii, logofeții și marii noștri vistiernici? Pentru cei vechi, spune același Denis de Rougemont, Erosul era un zeu, pentru moderni erosul este o problemă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
luat drept ceea ce vrea să fie. În cazul lui Conachi: un om atins de o maladie incurabilă, un suflet chinuit care, culmea!, se simte bine În chinul lui. O posibilitate de lectură este de a lua În serios această complicată prefăcătorie și de a vedea, din interior, mecanismul ei liric. Altfel zis: figurile crosului bolnav. O primă observație pe care o putem face este că suferința a fost totdeauna scutierul iubirii. Numai dragostea nefericită are istorie (Rougemont). Iubirea fericită se mistuie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
procedeu. Fuga lui simulată (În plan sentimental) duce la crearea unui peisaj liric ce anunță reliefurile romantice de mai tîrziu. Nu este un poet al interiorului, cum greșit s-a zis. E mai degrabă un poet al universului dinafară. Prin prefăcătoria lui erotică, În poezia română intră, În orice caz, cîteva elemente noi. CÎnd nu mai poate jura pe el Însuși, poetul Înamorat jură pe copaci, stînci, pe astre... Să le luăm pe rînd. Întîi iatacul. „Sfînt loc”, zice Conachi. Loc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
promisiunii: viitorul („giurămînt iți fac... că și ceriul și pămîntul de s-or strămuta, Zulnie, eu nu mi-oi schimba cuvîntul”). Traduse În gramatica afecțiunii, timpurile lui Conachi sînt următoarele: prezentul (timpul durerii, al absenței, al fugii; timpul bocetului, timpul prefăcătoriei, seducției și timpul scriiturii); trecutul, care, de regulă, este timpul petrecerii și al plenitudinii, timpul la care a fost redactat (rostit) jurămîntul de vasalitate; timpul memoriei, timpul martorilor; În fine, viitorul, timpul, cum ziceam, al marilor promisiuni, timpul prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a schimbat prea mult: Închinăciunea, umilința, jertfirea, discreția intră În eticheta ibovnicului serios. A apărut totuși ceva nou: limbul de foc, anticamera torturii, complicatul laborator al suferinței. Odată cu această voluptate a durerii intră, În poezie, și o fină prefăctorie. O prefăcătorie și o rețea de figuri ale petrecerii În chinuri și suspinuri. Mai este ceva: neparticipînd la cruciade, turniruri, nefiind În genere, oameni de arme, Îndrăgostiții moldo-valahi trebuie să facă dovada bărbăției și devotamentului lor În chip mai puțin spectaculos: prin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îndrăgostire, să-și dea gura "ca un fruct copt" și să se cutremure "de toate vibrațiile" pentru ca ea să nu-i mai apară "ermetică și calculată" cum e, de fapt, în realitate. În afară de Bizu, mai există însă o victimă a prefăcătoriei Dianei, și anume Mili, soția lui Lică Scumpu, naiva protectoare a celor doi amorezi. Or, totala incomprehensiune a personajelor, dispuse să creadă orice fără pic de discernământ, generează, aici, nota comică, sesizată de majoritatea comentatorilor. Și pentru ca farsa să fie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exact, o mentalitate în fața vieții, o stare totală la care își aduc contribuția toate trăirile și străduințele. Micul humor poate fi folosit ca o formă simplă de batjocură și de indignare; seriozitatea ce se ascunde atunci în glumă este o prefăcătorie. Și ironistul poate folosi micul humor, după cum se va vedea mai tîrziu. Adeseori, în spatele său se poate afla o poftă de joacă și de eliberare, prin joc, de ceea ce ne stă pe suflet. Poate fi greu, într-un anumit caz
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la prezentarea complexității și imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie e umorul. De la moderniști încoace, de la Joyce și Eliot, ironia e unealta predilectă a scriiturii. TM. Nu mă văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca romancier, mă interesează cum sunt oamenii cu adevărat și nu cum s-ar vrea ei prezentați. Acestea fiind zise, cred că mai pot exista eroi și eroine: nu înnăscuți, ci creați de împrejurări. LV. Folosești, cu mare economie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mică, ne știm toți între noi. Sunt prietenă cu tot soiul de scriitori dar ar fi plicticos să am doar prieteni literari. Există atâția pieteni prefăcuți în lumea literară, în ciuda idealurilor lor înalte. Nu m-a prea dus capul ori prefăcătoria să declar că-mi place cineva doar fiindcă mi-ar putea ajuta în "carieră". În ciuda cinismului meu înăscut, mă uluiesc încă duplicitatea și superficialitatea unora. LV. Unde te simți mai acasă, la Londra ori la New York? ES. După atâția ani
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întoarcerea ei la Curte și, stăpânind perfect arta disimulării, a convins-o pe împărăteasă s-o accepte în compania ei, urcând la rangul cinci în ierarhia concubinelor. Nu a trecut mult timp și concubina de rang inferior, cu viclenie și prefăcătorie, cu tehnici sexuale dezinhibate, a devenit prima favorită imperială a suveranului Gao Zong, doamna Wu, care l-a subjugat afectiv și sexual pe împărat. A avut o fetiță cu suveranul și, întrucât gândea să devină împărăteasă, și-a sufocat fetița
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe seama împărătesei ce a fost judecată și repudiată. În anul 655 i-a luat locul împărătesei. Fosta concubină și-a dorit mai mult, întreaga putere, a făcut epurări, și-a creat propria rețea de spioni. S-a folosit de viclenie, prefăcătorie, cruzime pentru a-și îndepărta opozanții. Ea a fost aceea care a ordonat asasinarea celor două rivale, decapitarea primului ministru și a apropiaților lui. În anul 664, doamna Wu avea o poziție egală cu aceea a suveranului ce nu avea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
noastre", nu inspiră nicio compasiune, ci mai degrabă "ușurare și mulțumire"; cea a celui drept, cum ar fi moartea lui Socrate, nu poate trezi teama. Cât despre nenorocirea anunțată care nu se produce, ca sacrificiul lui Avraam "în care această prefăcătorie de a ordona sacrificarea lui Isaac, prin care Dumnezeu îl pune la încercare pe Avraam, nu aduce nicio nenorocire la sfârșit", nu s-ar spune că provoacă nici ea emoții tragice. Deosebit de novator, el fixează regulile tragediei, enunțând, deși foarte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
greu de reprezentat în mod credibil pentru spectator. "Trebuie, scrie el, (...) să ne ferim de a reprezenta pe scenă ceea ce nu se poate face comod și cinstit, cum ar fi înfăptuirea unor crime, și a altor omoruri, și nu prin prefăcătorie sau în alt mod, căci fiecare va vedea întotdeauna ceea ce este [în realitate], și că nu este decât prefăcătorie, așa cum a făcut cineva care, cu prea puțin respect, și nu după regulile artei, a dispus prin falsitate crucificarea în plin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce nu se poate face comod și cinstit, cum ar fi înfăptuirea unor crime, și a altor omoruri, și nu prin prefăcătorie sau în alt mod, căci fiecare va vedea întotdeauna ceea ce este [în realitate], și că nu este decât prefăcătorie, așa cum a făcut cineva care, cu prea puțin respect, și nu după regulile artei, a dispus prin falsitate crucificarea în plin teatru a marelui nostru Mântuitor 4". Prin această serie de analize asupra efectelor tragediei, asupra caracteristicilor eroului tragic, asupra
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dintre cinste și corectitudine, pe de o parte, și rapacitate ori necinste, pe de altă parte. El se deosebește prin morală de ceilalți oameni ai satului Pripas, unde până atunci, nu se pomenise omucidere. Profilul lui Ion este Întunecat de prefăcătorie prin participare la târgul jalnic al pământului, șantajând pe viitorul socru și batjocorind-o fără scrupule pe Ana. Căpătuiala prin orice mijloace, pune În pagină un individ de o rară cruzime, menite să o determine pe Ana la actul sinuciderii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]