805 matches
-
dintre oamenii cu o înțelepciune de nepătruns nu aveau conturi bancare de neimaginat? Ce ocazie se ivise de nicăieri! Deja apăruse o schimbare în felul în care oamenii îl priveau pe Sampath: nu mai râdeau pe înfundate, nu mai rânjeau prefăcut și nici nu mai plescăiau compătimitori din limbă. El, domnul Chawla, trebuia să acționeze cât se putea de repede ca să fructifice posibilitățile acestea pentru familia sa, posibilități care, era convins, se întindeau mai departe de cel mai îndepărtat punct de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aici când dau telefon din State! — O fată n-are voie să se ducă la ea acasă când are chef? — Nu ești de găsit nici acolo! O fata n-are voie să scoată telefonul din priză din când în când? Prefăcuta, ai fost în altă parte! — Vrei să insinuezi că nu știi de ce stau lucrurile așa? Mă înșeli, cățea ce ești! — De ce ești așa supărat? Doar încerc să-ți spun ceva, nu pricepi. Selina își descheie haina își încrucișa brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fetelor. Mai ales atunci când clienții lui erau bărbați. Iocasta se plimba de-a lungul coridoarelor imperiului ei. în spatele ușilor închise personalul era ocupat. Nimic nu-i plăcea mai mult Iocastei decât aceste sunete înăbușite, gâfâielile extazului adevărat, amestecate cu oftaturile prefăcute, care erau în mod clar mult mai artistice. Uneori i se părea că preferă această stimulare auditivă actului în sine... dar apoi dădea ferm de o parte gândul ei deloc profesional. Era cu siguranță o femeie atrăgătoare și o știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bun venit acasă! Virgil spuse: — înainte să beau cu tine, O’Toole, trebuie să-ți vorbesc. E ridicol! strigă O’Toole. PDoar, o să vorbim în timp ce bem. — între patru ochi, zise Virgil. Flann O’Toole își luă un aer de seriozitate prefăcută. îl tratează pe Virgil ca pe idiotul satului, se gândi Vultur-în-Zbor și se întrebă de ce acesta era rolul atribuit aici lui Virgil. Poate că, își dădu el cu presupusul, rolul ăsta nu-i fusese repartizat chiar la întâmplare. — Hmm, oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pulberea de file înghesuite în milioane de dosare stivuite pe rafturile kilometrice din subsolurile Idealului Suprem. Discutam așa, aiurea, în molcomeala nopților când, sfâșiați de îmbrățișări înrobitoare, ne prindea abureala gândurilor în zadar. Am privit-o dintr-odată cu un aer prefăcut speriat. Mi-am aplecat capul spre ea, făcându-i semn complice cu ochiul. — Să nu mă torni. Sunt vreo câțiva morți acolo. De la niște virgule puse aiurea. S-a arătat îngrozită. — Mulți? — Nu prea, dar care puteau să fie oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-ți curat... Minutul trece, te privesc și-n gând Cu amintiri nestăvilite ninge, Pâlpâitor trecutul, tremurând Ca-n apele oglinzii, se răsfrânge... Mă-ntreb de ce și mă-nfior, tăcut, Ajuns-am pentru tine amintire... Din tot ce-a fost, în pulberi prefăcut, Trecutul și iubirea-s nălucire...
LACRIMA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83818_a_85143]
-
spune... Nu, ce anume? — Nimic nu e definitiv până când nu se fac jurămintele. Își frecă mâinile de parcă ar fi anticipat ceva foarte delicios sau palpitant. Când Îmi văzu reacția, spuse: —O, Bette, calmează-te. Glumeam doar! O expresie de oroare prefăcută Îi străbătu chipul. Ar trebui să mai lucrezi la simțul umorului, știi. Apropo de asta... —Abby, mă bucur foarte mult că ne-am Întâlnit, dar trebuie să mă Întorc la prietenii mei. E un fel de seară de lucru, Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă tem că asta se datorează În mare măsură persoanei mele. Și cu asta plecă. —Alo? am spus, prefăcându-mă, așa cum face toată lumea, că habar n-aveam cine sună. — Vă rog așteptați, ca să vorbiți cu Philip Weston, spuse o voce prefăcută. După câteva clipe apăru Philip. —Bette! Unde ești? Șoferul mi-a spus că nu ești acasă și nu-mi Închipui unde ai putea fi În altă parte. Aveam câteva lucruri de procesat acolo, dintre care unul deloc minor era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și cum doamna Carter era singura persoană care intra la „Mamă de vedetă“. Suntem foarte bucuroși să-l primim pe fiul dumneavoastră și toată ban... ăă... și pe toți prietenii lui mâine, am spus, felicitându-mă În tăcere pentru sinceritatea prefăcută pe care o auzeam În vocea mea. Da, dragă, ei bine, de aceea am sunat. E prea târziu? M-am gândit că o mare organizatoare de petreceri, așa, ca tine, o să fie cu siguranță trează la miezul nopții. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din cap și până și Philip recunoscu că ar fi Înțelept să dormim În avion, din moment ce singura misiune pentru următoarele patru zile era să ne distrăm. Sunteți niște plicticoși, se mâțâi Elisa, clătinând din cap, Într-o paradă de dezamăgire prefăcută. Dar dacă asta vrea toată lumea... ce aș putea să fac? — Ce ai? Întrebă Emanuel, miliardarul argentinian, vag interesat. După toate aparențele, de-abia era În stare să-și ridice fața din paharul de martini mare cât un castron, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
foarte... ei... foarte delicați față de ea dacă n-am supăra-o și mai tare, știi? Se bâlbâia aproape la fiecare cuvânt. Abby alese momentul ăsta ca să se aplece și să Înceapă să-i lingă lobul urechii, Închizând ochii cu pasiune prefăcută, după ce se uitase direct spre mine. Avery o dădu la o parte ca pe un țânțar și se ridică, vârându-și brațul sub cotul meu și conducându-mă departe de masă. Se apropia de un leșin alcoolic, dar reușea totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
știe și toca-n cer! A găsi ea un leac și pentru bărbatul tău!... Și dacă s-a adeveri gândul meu, atunci nu care cumva să-ți întorci vorba, căăă... ― Daaa... n-am zis că vin bădie, chiar dacă... - a lăsat prefăcuta vorba la jumătate.... ― Ai s-o faci, fiindcă și tu mă vrei, da’ n-o spui - a răspuns el strângându-i mâna. Mâine seară să mă vestești dacă nu-i vreo primejdie pe aici. Voi veni și poate aduc leacul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Uite aici plata șiii... pentru pastramă te-om omeni noi când om mai veni la târg. ― Să vă fie de bine și să nu-l ocoliți pe Aizic, căăă... multă lume l-o cam uitat - vorbea hangiul numărând banii cu prefăcută nepăsare, în timp ce și-i aduna în palmă de pe colțul mesei. ― Bună socoteala, jupâne? - a întrebat Dumitru, în timp ce își potrivea pălăria pe cap. ― Mai bună nici că se poate, gospodarilor. ― Apoi, rămâi în pace, că noi ne-om duce la treburile
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vremea de pomană, luă urciorul, se duse la butoi și-l răsturnă cu gura în jos, așteptând până crezu el că s-a scurs tot untdelemnul, care, fiind supt de buretele dinăuntru, nu se prelinse prea mult. Apoi dete urciorul prefăcutului mușteriu, care o luă la picior cât putu mai repede, ca nu cumva să i se dea pe față șarlatania și să pățească cine știe ce! Se duse la hogeacul lor, luă un ceaun, sparse urciorul și stoarse buretele de tot untdelemnul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
repede. Toate mergeau strună, numai că Simulescu își cam uitase de obligațiunile lui cotidiene, în legătură cu bufetul, și frații începuseră să cam murmure, acuzîndu-l de ingratitudine! Și cum, în afară de asta, ni se și cam acrise să-l tot vedem în bancă, prefăcut, cu piciorul întins, iar noi gata să-i suflăm și să-l scoatem din toate încurcăturile, ne-am hotărât să-l lăsăm din brațe și să i-o coacem; iar figura finală i-am făcut-o tot eu, bazîndu-mă pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a spus să facem un rezumat al lecției. Eu, cum știam că de fiecare dată ni se dă să facem și câte un desen-două din carte, m-am ridicat în picioare și, ca să mai fac o glumă, am întrebat cu prefăcută seninătate: ― De astă dată, la Zoologie aveam lecția "Racul". Deși așteptam să m-asculte, mi-am aruncat ochii prin carte într-o doară, fără să mă opresc cu lectura prea mult asupra anatomiei racului, pe care eram convins că o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
formula se schimbase. Că chimniy-ul și Mon hornine înlocuiseră romanțele - e drept că la aceiași lăutari; că trubadurii moderni aveau talie lungă, pantofi lungi, față spână, păr rar fără de freză, mișcări silnice, mers rigid, dezgust și lene, epuizare reală sau prefăcută, care să lase să se înțeleagă că temperamentul lor era lipsa de temperament. Nu știau că partenerele trebuiau să aibă manechinul redus; pe busturi înguste, sâni a căror încercare neizbutită să puncteze mai scabros ca orice forme voluptoase, tenuri sarbede
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
erau nemulțumiți și pentru a doua oară își dau cu dezamăgire consimțământul. Dar nu se poate hotărî felul în care se perpetuă asemănările. Totul e că Doru Hallipa era încă un purtător de sevă sănătoasă, un agent al tradiției patriarhale, prefăcut acum de oraș si de actualitate, clar în care sălășluia o rezistență a formulelor care dispăreau. Era un component chiar în descompunere. Mini își închipui locul viran înainte ca oamenii să fi clădit orașul; își închipui apoi orașul golit de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care-am să mă ntorc acasă. Mai fă-i și câte-o broderie Din lacrimi, doruri și suspine, M-așteaptă înc-o veșnicie Căci rătăcesc mereu spre tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu vin prefăcut Să beau până ploaia ce cade de-o lună Sădi-va mangrove în solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
broscoiul râios. Ca să nu se pună rău cu autoritățile, nu s-au dus la primărie să ceară desființarea becului din dreptul lor, s-au apucat să le spargă cu ce au nimerit. Când veneau electricienii să le Înlocuiască, se căinau prefăcut: „Lume rea, domnule! Ce-o fi avut cu becu’ ăla, că ne lumina și nouă curțile și ne ferea de hoți...”. În mai puțin de o lună, nici stâlpul de lângă primărie nu mai răspândea nedorita iluminație stradală. Idealismul acelui primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vânzător: „Și cam ce vrei pe ea?”. „O nimica toată”, zâmbea negustorul, glumind ca să-și țină clientul aproape, „atâtea măsuri de grâu, atâtea de mei, două topoare, trei piei de vulpe și multă voie bună!” „Nu mai spune!” se mira prefăcut mușteriul. „Te pomeni că pe femeia asta o fi zămislit-o vreo fiică a Lunii cu vreun fiu al Soarelui de o dai așa scump!” „Mata ce dai? Hai să ne-nțelegem! Vezi bine că nu-i nepoata Soarelui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce de codițe mișcătoare-nfipte-n capete!” Baronu urma și-și ceruse drepturile: „Hai, bă, gata, că te uiți și mai Încolo!”. Cuminte, prea cuminte, Vieru se ridicase și-l lăsase pe celălalt să Îngenuncheze. „Îi vezi mă?” iscodise Vieru cu grijă prefăcută. „Nu, mă, nu-ș’ ce dracu’...” „Păi Învârte rotița aia, nu sta ca o momâie!” În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la marginea plitei le pusese cu polonicul În străchini smălțuite de pământ fiertura de făină. Fiecare strachină avea pe fund câte o bucată de mămăligă rece. Mâncaseră cu plescăituri. „Ia uite ce-i place lu’ boier mâncarea noastră!” se mirase prefăcut femeia și pe Ectoraș Îl usturase la ficați. „Nu mai există azi boieri”, mormăise el. „Toți oamenii e egali.” Șovăise puțin Înainte să zică e În loc de sunt, dar Își făcuse la repezeală socoteala că s-ar fi dovedit Încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Încântare și se bucura de sosirea vechiului prieten. Coama Îi cădea În ochi și-l făcea să clipească des, iar coada atârna caraghios, ca un panaș de chivără al unor ostași de demult. „Ia uite, domnule”, zise calul cu prefăcută mirare, „și eu care credeam că dumnealui a uitat drumul până acilea de n-a mai venit. Ori poate l-a apucat boieria și nu-l mai Îndeamnă gândul să stea de vorbă cu prostimea, ori cine știe...” Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]