2,445 matches
-
Acest sistem s-a îmbogățit cu sufixe și prefixe împrumutate, odată cu cuvintele, din limbile cu care româna a intrat în contact; de exemplu, sufixele -iță (din bivoliță, perniță etc.) și -că (din tătarcă etc.) sunt de origine slavă. Sufixele și prefixele împrumutate, în diverse etape din istoria limbii române, sunt foarte numeroase. Există și alte mijloace interne de îmbogățire a lexicului unei limbi. Unele substantive comune sunt, la origine, nume proprii de persoană sau de loc. Și dacă istoria unor astfel
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bază a aspirinei, se găsește în florile unei plante al cărei nume latinesc este Spiraea ulmaria. Pentru a se distinge substanța naturală de cea preparată prin procedee chimice, s-a format cuvântul Aspirin de la radicalul spir al cuvântului latinesc, cu ajutorul prefixului grecesc acare înseamnă „fără“ și al sufixului savant -in (existente și în alte cuvinte similare, cf. germ. Anilin). Cuvântul a devenit internațional. Bivuac are, la originea îndepărtată, termenul germ. Beiwache, care avea la bază cuvântul german elvețian biwacht „patrulă suplimentară
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
viață ar putea fi formulată astfel: cuvintele nu trăiesc singure! Ele stabilesc, în primul rând, relații formale cu cele formate de la același cuvânt de bază, prin mijloacele interne, dintre care cele mai importante sunt derivarea cu sufixe sau/și cu prefixe și compunerea. Seria de derivate cu sufixe căsuță, căscioară, căsiță, căsucă, căsulie, căsoaie, casnic etc. aparțin aceleiași familii de cuvinte, fiind formate de la același cuvânt, casă. Este important să fie cunoscute familiile de cuvinte, pentru că un derivat este totdeauna ulterior
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aluat nedospit și coaptă sub spuză“, există și în dialectele sud-dunărene (aromână și meglenoromână); provine din cuvântul latinesc azymus „fără drojdie“, împrumutat din gr. azýmos, termen folosit în terminologia religioasă creștină. În greacă, era un derivat de la zýmos „drojdie“, cu prefixul privativ a-. Limbile romanice occidentale au împrumutat termenul din latina ecleziastică (fr. azyme) sau direct din greacă (sp. azimo). Ar mai fi de spus că, în unele graiuri din Transilvania, există adjectivul azăm, cu sensul „care nu fermentează“, folosit referitor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de la situația din latină, unde exista un verb edere cu sensul de „a mânca“. Constatăm însă că acest verb nu s-a păstrat în nicio limbă romanică, pentru că încă din latina vulgară a apărut un derivat al său format cu prefix, lat. comedere, care era considerat mai popular și mai expresiv, fiindcă însemna „a mânca tot“ (= germ. aufessen). La început, în latină era paralel cu ebibere „a bea tot, a goli vasul“, așa cum apare la Terențiu: quid comedent quid ebibent. Derivatul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvinte Am afirmat de mai multe ori că româna continuă limba latină. În cazul vocabularului, aceasta înseamnă nu numai faptul că româna a moștenit cuvinte din latină, ci și că a moștenit sistemul de formare a cuvintelor, adică sufixe și prefixe cu ajutorul cărora s-au format, în decursul timpului, cuvinte noi de la cuvinte moștenite din latină sau de la cuvinte împrumutate din alte limbi. Același lucru s-a petrecut și în celelalte limbi romanice. Mai mult decât atât: există prefixe și sufixe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sufixe și prefixe cu ajutorul cărora s-au format, în decursul timpului, cuvinte noi de la cuvinte moștenite din latină sau de la cuvinte împrumutate din alte limbi. Același lucru s-a petrecut și în celelalte limbi romanice. Mai mult decât atât: există prefixe și sufixe latinești care s-au transmis, prin intermediul unor cuvinte care le conțineau, tuturor limbilor romanice, în forme specifice. În această situație sunt, de exemplu, sufixul diminutival lat. -ellus (din rom. degețel, it. asinello, fr. ruelle, sp. asnillo) și sufixul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
islandez it. - italian înv. - învechit lat. - latin let. - leton lit. - lituanian lusj. - lusaciana de jos luss. - lusaciana de sus m. - masculin magh. - maghiar n. - neutru neg. - negație nom. - nominativ nord. - nordic pers. - persan pol. - polon pop. - popular port. - portughez pref. - prefix prep. - prepoziție prus. - prusian răd. - rădăcină reg. - regional rom. - român rs. - rus sb. - sârb sbcr. - sârbocroat scand. - scandinav skr. - sanscrit sl. - slav sp. - spaniol subst. - substantiv sued. - suedez tăt. - tătar tc. - turc tr-sl. - traco-slav ucr. - ucrainean v. - vechi vb.-verb
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
doau rezultat domn, domeniu, a domni. Ochi este adus nemijlocit din lat. oc(u)lus, cu luarea între paranteze a vocalei care împiedică trecerea lineară la română. Cuvântul este prefixat (o-chi), cum arată și sl. oko, lit. akis, germ. Auge. Prefixul rezultă din comparații ca ochi și chior, a ochi și a chiti, germ. Auge și sehen „a vedea”. Prefixul este și el cuvânt aparte în forma ou: lat. ovum, vgr. oon, germ. Ei, sl. jaĭțo, engl. egg. Alean se crede
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a vocalei care împiedică trecerea lineară la română. Cuvântul este prefixat (o-chi), cum arată și sl. oko, lit. akis, germ. Auge. Prefixul rezultă din comparații ca ochi și chior, a ochi și a chiti, germ. Auge și sehen „a vedea”. Prefixul este și el cuvânt aparte în forma ou: lat. ovum, vgr. oon, germ. Ei, sl. jaĭțo, engl. egg. Alean se crede că ar fi împrumutat din maghiară, unde ellen înseamnă „împotriva”. Tradiția etimologică împrăștie componentele familiei de cuvinte ca origine
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rusă, de exemplu, reflexele krom (fortăreață), kroma, kromka (despărțitură), kremlĭ (cetate în mijlocul orașului); cf. rom. ramă - cramă; hrubă, hulubă; a râma, a curma, a scurma, a se screme. Sensul elementului prefixal îl întâlnim în lat. queo „a putea” și în prefixul quidin Quirinus „roman”, dar și numele lui Romulus după moarte; la Juvenal, Quirini gemini sunt Romulus și Remus, iar cu prefixul ex(în exterior, afară) s-a format Exquiliae sau Esquiliae, numele cartierului și al colinei (Esquiliae mons) din afara perimetrului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a curma, a scurma, a se screme. Sensul elementului prefixal îl întâlnim în lat. queo „a putea” și în prefixul quidin Quirinus „roman”, dar și numele lui Romulus după moarte; la Juvenal, Quirini gemini sunt Romulus și Remus, iar cu prefixul ex(în exterior, afară) s-a format Exquiliae sau Esquiliae, numele cartierului și al colinei (Esquiliae mons) din afara perimetrului vechii cetăți. Cf. chir „domn, stăpân”, chirie, chilie, iar pentru sensul prefixului: a chema, a contra față de a intra; slava are
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Juvenal, Quirini gemini sunt Romulus și Remus, iar cu prefixul ex(în exterior, afară) s-a format Exquiliae sau Esquiliae, numele cartierului și al colinei (Esquiliae mons) din afara perimetrului vechii cetăți. Cf. chir „domn, stăpân”, chirie, chilie, iar pentru sensul prefixului: a chema, a contra față de a intra; slava are prepoziția k, ku, kăm „la, spre”. A se vedea și prepozițiile românești compuse: către, contra, față de între. Numai ieșind din gândirea tradițională putem reduce la aceeași origine formele lat(in) și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a marcat ideea de neîngrădit, nelimitat, separat, pentru care vezi șleau (slobod, larg, liber) ca în expresia a spune ceva pe șleau „a vorbi deschis”. Cf. și laudă cu slavă, vgr. laos „populație” și sarmi, leah și șleahtă. Forma sca prefixului, din formele sclavi, scoloți, șchei este compusă, cum rezultă din compararea formelor vgr. laos cu klvat, croat, ceh, iar a acestora cu sclav, scoloți, în care s întărește ideea de desprindere. Să se compare lat. cala, vgr. kalon „bucată de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
începe” forma latină reconstituită *cominitiare, pe care o justifică prin it. iniziare „a începe, a introduce” (DEI), iar francezii pe commencer din lat. cum și initiare „a iniția (în mistere), a instrui”. Se consideră prin urmare că forma românească, fără prefixul cum-, este continuatoare fidelă a latinei, lăsându-se însă în ceață faptul că formele latine incipio și initio sunt diferite: initio constă din pref. inși itio, care denumea acțiunea de a merge, a frecventa, a umbla, de la eo (εω) „a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
initio sunt diferite: initio constă din pref. inși itio, care denumea acțiunea de a merge, a frecventa, a umbla, de la eo (εω) „a merge, a avansa” (Vezi în rom.: a se iți, iță, iute, iuțeală etc.), pe când în incipio același prefix este atașat verbului capio, is, cepi, captum, capere „a lua, a apuca, a conține, a înțelege, a simți, a poseda”, de unde rezultă că a începe și incipio au altă bază etimologică, pe care o întâlnim în a încăpea, a căpui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
denumea primul cuvânt dintr-o scriere, și pe incipesso sau incipisso „commencer”, iar formele it. cominciare și fr. commencer au aceeași bază etimologică cu formele românești de mai sus. Dificultatea perceperii acestui lucru provine din aceea că ele au două prefixe: comși in-, după care rădăcina a suferit unele modificări pe care le putem identifica comparând alte derivate: fr. percevoir „a percepe”, față de perception „percepere” (lat. percipere); concevoir „a pricepe”, față de concept, conception (lat. conceptus, conception); décevoir „a minți”, față de deception
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
forma domine, care nu a fost înlăturată, cum credea Cantemir, de formele seniore, signore, acestea vizând, cel puțin etimologic, ideea de vârstă înaintată. „cel mai vârstnic”. Pentru istoria cuvântului este necesar să desprindem mai întâi sufixul (dom-n), iar apoi prefixul (do-m-n), astfel vom ajunge la etimologia formei mână. Masă, lat. mensa. Italiana nu a renunțat la mensa pentru a folosi doar tavola (lat. tabula), cum insinua Cantemir; ea folosește ambele forme fie ca sinonime, fie cu valori mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
morfematică (ș-chiop), în rădăcina căruia a existat l. Comp. vfr. clop „șchiop” cu nfr. éclopé „calicit, șchiop”, lat. claudo „a șchiopăta”, vgr. χωλος „șchiop, calicit”, κυλλος „ib.”, rom. calic. Fără miezul lichid au rezultat sl. kostĭ, rom. os (lat. os). Prefixul a inrodus sensul ablativ „relativ la, din, de la”, schimbând totodată aspectul fonetic al cuvântului, astfel clop a devenit șchiop; alb. shqepul „șchiop”, shqepoj „a șchiopăta”; în rusă au apărut forme paralele: klöpa „doagă” și ščepka „surcea, așchie”. 3. Emanație culturală unică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aspectul grecesc al unor cuvinte din limba română. Este vorba de azimă, blestem, chivernisire, drum, pedeapsă, pizmă și procopsire. Fapt este însă că analiza etimologică, adâncind istoria cuvântului, poate ajunge la rezultate care depășesc aparențele. Azimă, cuvânt românesc, format din prefixul a„fără” și rădăcina pe care o găsim și în a zămisli; vgr. ’άζυμος „pâine nedospită, iar ζυμη „ferment, drojdie, dospeală”, rom. zeamă, lat. zema „zeamă, fiertură”, de unde putem ajunge la zem „pământ” (Vezi rom. a geme, lat. gemo „a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rezultate din alternanța l/r: fr. alée, aller „a umbla, a se mișca într-o direcție”, lat. erro (ερρω) „a hoinări, a circula, a se mișca” alb. rrugë „pasaj cu case pe margini, loc de trecere, parcurs, drum, cale”. Alt prefix este în formele drum, drag, sl. draga/doroga „drum” și drag/dorog, față de sl. lagoda „pace, înțelegere, aranjament”, rom. logodnă, engl. love „iubire”, rom. a iubi (fără lichida din deschidere). Lichida dublă de la baza cuvântului (callis, rrugë) redă frecvența și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pentru cereale”, sl. mera „măsură”, alb. mirë „scop, obiectiv”, magh. mer „a îndrăzni, a încerca; a măsura”, fr. mire „semn fix, jalon”, mirer „a privi cu atenție”, lat. mirus „frapant”, lit. mierà „măsură”, got. mēla „sac, măsură (de cereale)”, cu prefixul ni„în, la” a rezultat sensul „la fix, exact”. Cf. rs. nameren „a avea intenția”, bg. namerea se „a se nimeri, a se întâmpla”. La bază se află mir „totul, lumea”, ειρηνη, al cărui sens absolut se restrânge la valori
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rom. falduri. A privi, cuvânt autohton prefixat (pri-vi), a cărui rădăcină o întâlnim în lat. video, sl. videtĭ, rom. a vedea, numai că prin pierderea consoanei finale verbul a privi și-a schimbat conjugarea: eu privesc, față de eu văd (prevăd). Prefixul pridenumește perceperea, apropierea, ca în a primi. Derivate. Privit, priveală, priveliște. Stejar, cuvânt autohton, analizabil la suprafață în componentele s-tež-ar, cu sensul de stâlp înfipt în pământ sprijinind sau susținând ceva. Rădăcina o întâlnim în forme ca tijă, țeavă, toc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în a primi. Derivate. Privit, priveală, priveliște. Stejar, cuvânt autohton, analizabil la suprafață în componentele s-tež-ar, cu sensul de stâlp înfipt în pământ sprijinind sau susținând ceva. Rădăcina o întâlnim în forme ca tijă, țeavă, toc (la ușă), iar cu prefixul s-: stog în română și slavă, visl. stakkr „stog de fân”, staki „prăjină, suliță”, lit. stógas „acoperiș”, rom. ștevie, vgr. στέγο „a respinge, a rezista, a suporta”. Sufixul -ar adaugă funcția de susținere, de sprijin: rom. steájăr „par înfipt în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rs. stóžar, stóžer „prăjină în stog”, lit. stegerỹs „tijă uscată de plantă”. Așadar, denumirea stejarului vine de la folosirea lemnului său ca par sau stâlp rezistent înfipt în pământ. Prin forma steag s-a realizat ideea de simbol, de direcțional. Cu prefixul pos-a marcat formal ideea de potecă și a se poticni, în sl. stezeá „cărare, drumeag”, alb. shteg „drum”, vgr. στοι̃χος „șir, rând”. Din viața limbii române au rezultat formele stânjen și a stânjeni, zgău și a (se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]