1,191 matches
-
doisprezece. Neoanele din tavan se stinseră și o imagine încețoșată se arătă pe ecran, după toate aparențele, un cavaler în armură gotică, întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră, iar la încheieturile noduroase avea ghimpi roz și violet, o tufă de spini purpurii îi ascundea organele genitale și un șir dublu de țepi de pe spinare îi țineau corpul la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zgomotoase de cod și proprietate, nici măcar nu a început. Nu-i de mirare că primii istorici credeau că omul a fost creat cu cîteva secole înaintea lor. Nu-i de mirare că teoreticienii de mai tîrziu îl numeau pe omul preistoric copilăros, sălbatic, grosolan și credeau că își pierduse timpul în lupte și împerecheri mai feroce decît cele de azi. Dar marile măceluri, ca și marile construcții cer populații numeroase și, în timpul celor 500 000 de ani, s-au născut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și împerecheri mai feroce decît cele de azi. Dar marile măceluri, ca și marile construcții cer populații numeroase și, în timpul celor 500 000 de ani, s-au născut mai puțini decît în primii 50 de ani ai secolului douăzeci. Oamenii preistorici erau prea preocupați să lupte împreună împotriva foametei, inundațiilor și înghețului ca să se urască; cu toate astea au îmblînzit focul și animalele, au ajuns să stăpînească tîmplăria, arta culinară, croitoria, pictura, olăritul și semănatul. Aceste talente încă ne mai țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fie rușine de străbunii noștri. în egală măsură, această lume mic-burgheză de vînători și meșteri țărani mă plictisește. Da, mă plictisește. Tînjesc după exuberanța nesperată a Ziguratelor, a Zimbabwenilor, a Marilor Ziduri și Catedralelor. Ce lipsește din acest parc natural preistoric în care homo sapiens a trăit atît de mult fără prea multe roade? Lipsește surplusul - acel surplus de hrană, timp și energie, acel surplus al oamenilor pe care-l numim bogăție. Haideți să mai lăsăm să treacă niște secole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nou din palme, dar Monboddo își continuă cu vehemență discursul peste aplauzele lui. — Credeți-mă, s-a ajuns la această minunată logică la timpul potrivit. în acest secol s-au născut mai mulți oameni decît în toate epocile istorice și preistorice. Surplusul uman nu a fost niciodată atît de enorm. Dacă această bogăție umană nu este administrată bine, se va prăbuși - în anumite locuri se prăbușește deja prin sărăcie, anarhie, dezastre. Dați-mi voie să repet că nu mă tem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din lume și sînt mult prea ambițioși pentru a se alătura forțelor normale de poliție. Nici un stat modern nu duce lipsă de intelectuali iresponsabili, inamici ai guvernelor puternice de pretutindeni. Ambele tipuri sînt dornice să fărămițeze lumea în mici republici, preistorice, în care vocea proștilor și țicniților ar răsuna la fel de tare ca aceea a înțelepților și pricepuților. Dar o reîntoarcere la barbarie nu ne poate ajuta. Lumea poate fi salvată doar printr-o mare acțiune în care guvernele stabile să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sunt imobilizate navele spațiale ce au purtat către Pământ misiunea științifică trimisă de pe îndepărtată planetă Terango. Luc Orient consemnează emoția unei întâlniri de gradul III. Umanitatea terestră și supraviețuitorii de pe Terango comunică, reconstituind istoria uitată a primei întâlniri dintre Pământul preistoric și navele spațiale. Paleoastronautica își probează virtuțile explicative. Semnele trecerii celor de pe Terango pot fi citite în mutațiile ce i-au fascinat pe Hugo Kala și pe Luc Orient. Întâlnire de gradul III, întâlnirea dintre lumi se consumă sub semnul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
substanțe extraterestre. Intertextualitatea ține de pactul ficțional pe care proza grafică îl încheie cu fidelii ei. În cele din urmă, culoarea nostalgică a textelor lui Bob Morane este și o invitație la acea visare împletită cu mirajul suspansului. În jungla preistorică, în trecutul medieval sau în Londra înecată de cețuri, Bob Morane și Bill Balantine luptă infatigabili, sfidând trecerea unui timp ce corupe și îmbătrânește. Tinerețea lor stenică este semnul vitalității inepuizabile a aventurii. Banda desenată este nava ce-și întinde
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Chiar înainte de inventarea limbajului scris, hărți simbolice pline de semne iconografice referitoare la locație, geografie și istorie - pictograme - au fost desenate pe pereții peșterilor. Imaginile iconografice sau simbolurile erau folosite încă din perioadele îndepărtate din istoria Egiptului și din timpuri preistorice. Primele hărți au fost întocmite în Asia și Micronezia. Ideea trasării hărților viitorului mi-a venit pornind de la interesul meu pentru hărți vechi, pe care le-am colecționat timp de mulți ani. Hărțile antice sunt artefacte fascinante ale timpului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de 30 de metri, înfâțișând o câmpie feerică brăzdată de ape licăritoare și o pădure verde luxuriantă. Un întreg perete era ocupat de această artă hipnotică, această pictură fantastică, vibrantă, care părea un fel de portal spre o lume înverzită preistorică, în care privitorii ar fi putut păși firesc la libera lor alegere. Era ceva ireal. Stăteam așezați unii în fața celorlalți, pe o parte delegația americană și de cealaltă parte oficialitățile reprezentând Partidul Comunist și anturajul oficial al primarului. Fiecare persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
sau hibridizare, exercită o presiune evolutivă asupra cromozomului X, făcându-l să se schimbe mai rapid decât normal. Cercetătorii au descoperit că cele mai noi gene ale genomului uman apar în cromozomul X. Din acest motiv, cercetătorii susțin că oamenii preistorici au continuat să se încrucișeze cu cimpanzeii până cu 5,4 milioane de ani în urmă, când separarea a devenit permanentă. Acest punct de vedere nou este în contrast total cu ideea acceptată că, odată ce s-a produs separarea speciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu grijă și conduceau cirezi întregi de animale în prăpăstii, provocând dispariția speciilor. Astăzi, noi privim picturile din peșteri ca pe o dezvoltare minunată. Dar oamenii de Neanderthal le priveau cam cum privim noi graffiti din zilele noastre. Niște indicatoare preistorice. Și erau de părere că uneltele migăloase ale oamenilor de Cro-Magnon erau inutile și distrugeau mediul. Dezaprobau toate aceste inovații și se agățau de stilurile vechi. Și, în cele din urmă, au dispărut, ca specie. Totuși, Harmon insistă asupra ideii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
unde Franz Weyergraf și Marie Lapidès și-au dat Întîlnire la Capela Sixtină, dar, În loc s-o viziteze, au preferat să se plimbe la braț prin Orașul Etern. Toată istoria omenirii, crearea lui Adam și a Evei, viața În cavernele preistorice și În orașele lacustre, domniile glorioase ale faraonilor, cucerirea Galiei de către Iuliu Cezar, căderea Constantinopolului, Încleștările cavalerești din Evul Mediu, victoriile lui Napoleon, toate aceste evenimente nu făcuseră altceva decît să pregătească Întîlnirea părinților mei la Roma. Mi-l imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cît aveam eu pe-atunci, eram mai puțin impresionat să văd gambele fetelor, decît fusesem cu cîțiva ani mai Înainte. Trecusem Între timp la un nou stadiu al descoperirii trupului feminin, uitîndu-mă la poze dintr-o perioadă, aș putea spune, preistorică a pornografiei, Într-o revistă interzisă minorilor pe care mi-o vînduse negustorul la care mă duceam ca să cumpăr ziare pentru tata: „Am să-ți arăt ceva ce nu e pentru vîrsta ta. La revista asta să te uiți doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care se hotărâse s-o facă pe afară, profitând de înseninarea cerului. Apa nu va fi niciodată atât de multă încât să-i intre în cușcă, dar, pentru orice eventualitate, stăpânul a pus dedesubt patru cărămizi, transformând în palafită preistorică un actual și obișnuit refugiu canin. Era prins de această activitate când a sunat telefonul. A răspuns Marta, în prima clipă, auzind în receptor, Centrul la telefon, se gândi că era Marçal, crezu că-l vor chema, dar nu acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ursuleț cu ochi lucioși și sticloși se cățăra pe o creangă artificială, lângă mine se aținea o cucuvea uimită și hieratică, pe masa din față aveam o nevăstuică, sau un jder, sau dihor, nu știu exact. În mijlocul mesei, un animal preistoric pe care la prima vedere nu l-am recunoscut, un fel de felină străbătută ca de raze X. Putea fi o pumă, un ghepard, un câine de dimensiuni mari, Îi Întrezăream scheletul peste care fusese aplicată parțial o pastă câlțoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
scene ale quasi noilor formule regisorești au fost mai întotdeauna încercări ratate, prin faptul că nu reușesc să închege o unitate artistică”. Autorul refuză, excedat, „clasicismul balcanic”, „limonata sentimentală melodramatică”, „naționalismul în versuri șchioape puse pe muzică de drin”, „piesele preistorice cu costume de epocă și boeri ce stau în picioare și țin discursuri patriotice”, „artificialul oamenilor ce-și închipuie că ar copia natura”, clamează: „vrem teatrul ce stă de vorbă cu eternitatea” și denunță „încercările unui autor român cu pretenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu o voce sugrumată de spaimă. Kevin, Kevin, unde ești? Iar acolo unde frunzele teilor mângâie zidurile Începe strada Carlo Alberto. Acasă. Alergară În sus pe scări. Intrarea În hotel era iluminată. Niște pelerini slovaci abia coborâți dintr-un autocar preistoric stăteau aplecați peste biroul de la oficiu Înconjurați de valize și genți prăfuite. Antonio Îl salută pe portar printr-o fluturare a mâinii. De obicei se ignorau reciproc. E ciudat să locuiești Într-o clădire În care pe lângă locuințe funcționează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-o ajut, numai așa, de-al dracu’. Zăcământul de aur Din câte știam noi, vechiul loc de exploatare a argilei fusese declara zonă interzisă, pentru că la cutremur se năruise un perete, care dăduse la iveală o mulțime de basoreliefuri preistorice de valoare inestimabilă, dar de când Zsolt ne-a arătat odată o pepită, toată lumea știa că adevăratul motiv nu era descoperirea arheologică, ci faptul că pereții erau doldora de aur, se zicea că ajunge doar să dai cu ciocanul în ardezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spus că acum e momentul să profităm de ocazie și să mergem să adunăm aur, înainte să fie numit un nou paznic, și că cel mai bine ar fi să pornim imediat, pentru că el abia așteaptă să vadă basoreliefurile alea preistorice, dar întâi să trecem pe-acasă să facem rost de niște ciocane. Locul cu pricina era departe, ne-am dus deci cu două biciclete, eu stăteam în spatele lui Zsolt, pe portbagaj, iar Jancsi în fața lui Csabi, pe cadru. Gardul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fusese spălat de zăpezi și ploi, Jancsi a și spus că el nu pricepe ce-i atât de inestimabil, când nu se vede aproape nimic din ele, la care Zsolt a spus că și el auzise că nu-s deloc preistorice, că le-ar fi făcut minerii din plictiseală, și le acoperiseră apoi cu pământ pentru că le ieșiseră atât de prost, și chiar că nici n-aveai ce vedea la ele. Baraca lui nea Vasile era plasată sub basoreliefuri, lângă peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
urmă, neștiind ce să facă cu ele, Michel le-a aruncat În râul Grand Morin. În același număr, douăzeci de pagini de aventuri aduceau amănunte despre tinerețea lui Rahan, despre Împrejurările care făcuseră din el un erou solitar al timpurilor preistorice. Pe când era copil, clanul său fusese decimat de o erupție vulcanică. Tatăl său, Craô Înțeleptul, murind, nu-i lăsase moștenire decât un colier cu trei gheare. Fiecare gheară simboliza o calitate a „celor care merg În două picioare”, oamenii. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Annabelle plecând de lângă dansatori și oprindu-se În fața lui Michel, apoi, foarte clar, o auzi Întrebând: „Tu nu dansezi?”; În momentul acela, chipul ei era foarte trist. El refuză invitația cu un gest incredibil de lent, ca al unui animal preistoric readus la viață recent. Annabelle rămase neclintită În fața lui preț de cinci-zece secunde, apoi se răsuci pe călcâie și reveni la grup. David o luă de talie și o trase la piept, hotărât. Ea Îi puse mâinile pe umeri. Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de zile. De fapt, nu-mi pot face nimic, râse el în sinea lui. În acest moment am rangul de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Națiunii Yubani...“ Era, într-adevăr, o frumoasă combinație. Un ambasador fără acte, pentru o națiune preistorică în pielea goală. „Poate că ar fi trebuit să fiu însoțit de Kano, cel cu picioarele diforme și cu sarbacana cea mai lungă, cel cu vârful penisului prins în talie, arătând lumii boașele lui mari atârnânde...“ Își privi pantalonii uzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru momentul în care să aducă resturile rău mirositoare. Orașul deveni într-o clipă o imensă cloacă în aer liber și, fără să se știe de unde, începură să-și facă apariția umbre întunecate, vârâte în pânză de sac sau în preistorice haine puturoase, care se aruncară asupra lăzilor de gunoi, plini de râvnă să extragă de pe fundul lor hârtii, cartoane și bucăți de pânză ca să le bage în câte un sac mare pe care îl cărau în spate. O parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]