2,230 matches
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Marturii > CRUCEA ȘI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEȘTI - PARTEA A II-A Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 122 din 02 mai 2011 Toate Articolele Autorului Poetul Crucii, Virgil Mateiaș s-a prelins în lumina unui farmec cu versul său divin, în care slovele ne sorb haric din limpezimea bucuriei. Foșnirea Izvorului din Rana lui Iisus deschisă, se vremuiește-n împliniri ca o holdă de dorinți. În sufletul său viu, cerul s-a
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
dracii joacă și dansează în dezmăț și chiote de veselie. Un împielițat se apropie de Buha care urlă disperată de usturime. Cu ghearele lungi și ascuțite îi sfâșie zdrențele aprinse de foc și îi zgârie pieptul din care abia se prelinge un firicel firav de sânge. - Păcătoaso, nici sânge nu mai ai în tine! - se amuză necuratul. - Un vampir moare de foame dacă-i cazi în brațe! - o batjocori un altul. Vrăjitoarea țopăie îngrozită de durere. Din umbra întunericului apare cu
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
să se uite printre rafturi indiferent. -Închide ușa, îi spunea pe șoptite, „iar am auzit șoarecele chițăind, cred că sunt doi!“ Atunci respiram ușurată și simțeam cum dulceața alunecă pe gât în același timp cu o transpirație rece care se prelingea pe coloană până la chiloți. -Tată-mare, iar ne-a prins, îi șopteam când ieșeam din cămară, necăjită că nu avusesem parte de două linguri. -Mâine trebuie să fim cu ochii în șase, îmi spunea mulțumit de fâstâceala mea și își răsucea
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
cutremură în mângâieri șoldurile ard sfârcuri electrocutate de zbor când picură universul din pași în albăstrele și gălbenele aleargă izvorul să prindă păstrăvi născuți vii și liberi mătasea harpei se întinde peste lumi și ochi în căutare de sine se prelinge ploaia pe scările de umbră pe oasele dezbrăcate de lumini geamul nu se mai uită afară doar simfonia neterminată plânge în picături de apă pe umbre, fețe, colțuri Suzana Deac Referință Bibliografică: Când picură universul din pași / Suzana Deac : Confluențe
CÂND PICURĂ UNIVERSUL DIN PAŞI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357251_a_358580]
-
ajunși în prinsoare. Salutul frățesc de despărțire temporară a fost dat de d. general Corneliu Dragalina, comandantul iubit al regiunii noastre și un ocrotitor neobosit al fraților români din prinsoare. Momentul despărțirii a fost plin de duioșie. Lacrimile bucuriei se prelingeau pe fețele celor ce plecau. La orele 11 a.m. trenul părăsește gara Timișoara...” („Biruința”). Colonelul Henblein era comandantul trupelor germane din oraș. Cu câteva zile mai devreme, generalul Dragalina participase la Turnu Severin la festivitățile prilejuite de repatrierea celor 2
Agenda2005-33-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284080_a_285409]
-
mai văzut-o de zece ani, iar cea care a terminat dreptul, a ajuns mare judecător în Timișoara. Are dosare multe. Nu are timp de nimic... Fetele mele... sunt bine, sunt mari și tata este mândru de ele!” Lacrimile se preling, șiroaie, pe obrajii bătrânului brăzdați de atâtea povești câte pot să încapă într-o viață de om, un om pe care simți că, strângându-l cu grijă, l-ai cuprinde în căușul unui pumn! Te întrebi: ude au loc atâtea
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
n-am bătut în cuie brațul Tău Te osândim și noi prin nepăsare Și prin păcatul ce Te-apasă greu! Dar ne-ai iubit o, Doamne-atât de mult Și încă ne iubești și mijlocești... Prin sângele ce încă se prelinge Veșmintele-ntinate curățești! Cum aș putea să-Ți mulțumesc vreodată Că m-ai iubit pe mine-un păcătos? Azi cânt voios și-Ți laud măreția Căci m-ai salvat și-s fiu a Lui Cristos! Privea din ceruri Tatăl spre Fiul
OMAGIU DIVIN...DE SĂRBĂTOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384842_a_386171]
-
plăpânde Presară petale de iubire, Cu ploaie de speranțe să inunde Suflet însetat de fericire. Culoarea de pe câmp cu viorele, Răsfrântă-n a ochilor oglindă, Să renască în speranțele mele Și focul iubirii să-mi aprindă. Petale de soare se preling din cer Și-n lacrimi curg cu priviri argintii, Pe muguri din ram să-nflorească mister, Când plouă doru-n casa inimii. Parfum de dor e-n flori de iasomie Și speranțe cresc pe câmp înverzit, Cu soarele în flori de
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
Gălăgioase, deseori, tromboane. Se face glasul mai sonor, mai tare, Când se pornește dansul în saloane. Iubirile se-ascund printre coloane, Ca să-și păstreze taina, fiecare. Și melodia pare tot cea veche, Cu sunete cam fade și vetuste, Dar se prelinge blândă în ureche, Chiar dacă tonurile-s vii și fruste. Când sufletele se-mplinesc, pereche, Tot ce-i mai bun în viață o să guste. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: TROMBON / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2082
TROMBON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384892_a_386221]
-
-au căzut, Iar ploile deodat-au început, Când cerul l-au umplut, degrabă, norii. Chiar dacă-n anotimp am tot zăcut, De-nsingurări, de ofilirea florii, Tot am salvat luminile candorii, Cu-mbrățișarea caldă din sărut. Și-am pus, în loc de lacrimi, limpezi, stropii Prelinși pe fața toamnei, tristă, lungă Și am aprins culorile din ochii Ce căutau spre infinit s-ajungă. Iar lângă drum ne-așteaptă, falnici, plopii. Departe, orizontu-i doar o dungă. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: CANDOARE / Leonte Petre : Confluențe
CANDOARE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384893_a_386222]
-
Articolele Autorului TURCOAZ În întuneric, geamurile-s stinse Și luna stă închisă-ntre zăbrele, Săracă este noaptea fără stele, Iar frunzele din ramuri sunt desprinse. Doar brumele se-nșiră în mărgele, Pe șesurile arse, necuprinse, Iar ploile-n tristețe sunt prelinse, Peste păduri și-n parcurile mele. Sunt pași pierduți pe-aleea fără raze, Prin bezna grea, ca un cazan cu smoală, Noi, între agonie și extaze, Ne pomenim că viața este goală. Și totuși, ard în ochii tăi turcoaze, Privirea
TURCOAZ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384897_a_386226]
-
vis, al morții mers, Nu se ajunge nicăieri... Suntem ai timpului șomeri. Nimic...E totul ce am fost În lumea noastră fără rost.... Anii s-au dus...Sârmani bătrâni, Pereni, vremelnici, cabotini. ****** ( Vreau infinitul să înving, Spre Dumnezeu să mă preling, Să-mi lumineze-al vieții rost, Să simt, să fiu CE NU AM FOST....) Mugurel Pușcaș (Liga Scriitorilor din România) (vol.” Cabană de foc”) Referință Bibliografica: MĂ ÎNTORC...și NIMIC ( Sâmbătă lui Lazăr - Pomenirea morților) / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN
POMENIREA MORTILOR) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385007_a_386336]
-
SOMNUL ORAȘULUI ( III ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Vag, focul din cămin, încet se stinge... Un ultim vers mocnește, ireal, Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Își împletesc cununi din praf de soare, Un menestrel, aed cuprins de ger, Nu are somn... Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni, în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385032_a_386361]
-
UNUI DRUM ÎNCHIS vântul străbate prin gânduri ciudate un suflet aruncat pe un peron pustiu de gară,de viață pierdută,ratată ce ceață în jur pustiul țipă în mine trăim în amurguri deșarte multe repetate un zbor frânt o lacrimă prelinsă prin cămări obscure umbre goale ce merg agale pe o cărare de ce oare în față nemărginirea unui drum închis Referință Bibliografică: NEMĂRGINIREA UNUI DRUM ÎNCHIS / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2154, Anul VI, 23 noiembrie 2016
NEMĂRGINIREA UNUI DRUM ÎNCHIS de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385113_a_386442]
-
tei și castani, Iubește-mă azi, cănd timpul e verde, Iubește-mă-n ore, secunde sau ani. Dar ceasul de seară se-oprește - ne-oprește - ; Privindu-ne-n ochi și privindu-ne fix, Ne spunem zâmbind, nebunește, „iubește...”, Apoi ne prelingem, vâslind de pe Styx. 25 august 2016, Constantă Sursă foto: #Autumn #Rain #Românce - #Amber #Elizabeth #Lamoreaux #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Referință Bibliografica: Artă de a ne iubi / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2076, Anul VI, 06 septembrie
ARTA DE A NE IUBI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385201_a_386530]
-
UNUI DRUM ÎNCHIS vântul străbate prin gânduri ciudate un suflet aruncat pe un peron pustiu de gară,de viață pierdută,ratată ce ceață în jur pustiul țipă în mine trăim în amurguri deșarte multe repetate un zbor frânt o lacrimă prelinsă prin cămări obscure umbre goale ce merg agale pe o cărare de ce oare în față nemărginirea unui drum închis ... Citește mai mult NEMĂRGINIREA UNUI DRUM ÎNCHISvântul străbateprin gânduri ciudateun suflet aruncatpe un peron pustiude gară,de viațăpierdută,ratatăce ceață în
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
un șuierat strident, se îndepărtase dispărând după cotitura stâncilor strigându-i din goana calului: - Pe curând regina vieții mele! Ne vom reîntâlni negreșit și vei deveni soția mea! Tânăra Shokuktany îl privea pierdută și lacrimi îi perlară genele lungi mătăsoase, prelingându-i-se pe obraji. Șopti mai mult pentru sine, căci prințul Tolui de acum era departe, dispăruse din vedere împreună cu șoimul său alb și cu prada, ducând cu sine inima sa: - De acum eu sunt condamnată în veci la suferință
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
am furișat prin pâcla zorilor în toamnă, Să îi cobor viclean în sânu-i eu visam, Să-i aflu zbuciumul nebun din suflet Și să ascund profund, amarul ce-l aveam. M-am cățărat pe frunzele-i golașe Și m-am prelins în sânu-i uscat și ruginiu, Dar m-au secat fiori de iad și gheață, Simțindu-i inima bătând în clocot viu. Copilă când eram, știam că toamna-i moartă Și o vedeam mereu cu sufletul uscat De vânturi seci ce
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din sufletu-i fierbinte, Ce sta strivit și stors de sânu-i gârbovit. În sufletul de toamnă găsit-am ascunziș, Și-am îngropat pe veci durerile-mi amare, Și-apoi prelinsă-n ruginiu eu m-am lăsat, Și pribegită de cărări de frunze de uitare. Referință Bibliografică: ȘI TOAMNA ESTE VIE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
pe-o icoană, Pe-a maicii preacurate plânsă geană, Să mângâie naivele picturi Cu picuri de durere din scripturi. Tablourile mele toate-s șterse, Din flori de albăstrele-or să reverse Un pictural de zile odihnite, Duminici pentru suflete spășite, Prelinse din icoane scorojite... Totul se mișcă Totul se mișcă, oscilează mereu, E un pendul în balanță, ateu, Capul mi-e greu, ca ghiuleaua de tun, Ochiul meu drept e mai mic, plin de fum. Lumea se-nvârte și-o pierd
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > NU ÎNȚELEG Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Din strune de vioară Acorduri curg spre seară, Orașul îmi prelinge Melancolie-n sânge. E cald... E-o nebunie, A vieții simfonie... Mă arde, mă sufocă, SUNT SIMPLU OM, NU ROCĂ! Simt Răul ce-și întinde Nefastele-i aripe, Acoperind planeta Și ale noastre clipe. Simt Răul cum doboară- Martiri, icoane
NU ÎNŢELEG de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384467_a_385796]
-
monstroasă potrivit relației cauză-efect, în jurul căreia va gravita întreaga acțiune a romanului: „Zadarnic încerca să-și acopere rana cu ambele mâini, licoarea aceea sărată se scurgea caldă din vene peste propriul trup îngenunchiat și odată cu ea și viața i se prelingea în pământul ce avea să fie blestemat pe vecie. Muri cu ultimele ei cuvinte pe buze: « Ce-a unit Dumnezeu, omul să nu despartă »”. Prozatorul își creionează personajele tocmai sub egida acestui imperativ, accentuând conturul lor psihologic, conflictul lor interior
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
cu dor Când luna ne privește, de ea, nu te ascunde! Mângâie-mi finețea, să simt, că am să mor In fioruri dulci când orele-s... secunde. Privește-mă, Iubite, în stropul de lumină Lacrima iubirii pe-obraz mi se prelinge. Sub mângâierea-ți fină, trupu-i plastilină Il modelezi în noapte cu patima de... sânge. Strânge-mă, Iubite, ascunde-mă în tine De secunda moartă din... timpul trecător! Simți tu oare, viața, ce-nmugurește-n mine A dragostei vlăstar, sub cerul
ROMANTICI FĂRĂ PARTE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384536_a_385865]
-
lor fermecător, făcându-i să se lovească cu navele de stânci și să se înece. Fărâme din pulberi de stele Se-amestecă-n iazuri și cerbii Beau timpul, iar verdele ierbii Se trece în colb și smicele. Pierdută, sau neantului dată Iubirea, prelinsă-n clepsidră De piatră, cunună la hidră Ajunge pe fruntea-i ridată. E secetă, moarte pe maluri, Arinii se-adapă din cruste, Pe plajele mute și-nguste Nisipul cerșește azi valuri. Pârâu părăsit de Naiadă, Țâșnire captivă-n izvoare. Puhoaie
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
plafonul cenușiu ce înainta amenințător. Albastrul seninului cedă, fără luptă, în fața unei astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt, furioasă, culcându-le la pământ. Liniște. Primele lacrimi se prelingeau pe streșinile încinse peste zi. Ritm sacadat, dar blând. Se mai ostoi și cerul, cugetând. Mira urmărea picăturile ce se brodau pe fereastra ei, construind vise și ascultându-le cântecul. Simțea toamna ca pe o vreme de reevaluare a sinelui
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]