466 matches
-
locală sau tribală, antreprenoriatul a avut nevoie de agenții subcontractate, pentru a putea furniza bunuri publice mai complexe. Două modele mai recente sunt modelul clientelar și modelul formal. Aspectul clientelar al „corupției” contemporane a reprezentat pentru multă vreme, În epocile premoderne, relația solidă, de bază, prin care bunurile și serviciile publice au fost furnizate. Modul de organizare bazat pe relația clientelară funcționează printr-un antreprenor public (principal) care Își asumă furnizarea unui bun public (de pildă, regele În perioada medievală, care
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
occident și orientul ortodox, în afara celor care pot fi evidențiate în texte filosofice sau teologice, în iconografie sau în tratate de istorie sau politică, apar și la nivelul atitudinilor colective și (poate) mai ales al viziunilor - numitori comuni ai epocilor "premoderne", dar post-medievale. Johhanes Eckhart e doar un exemplu de gândire care refuză să urmeze traseul descensional al "acreditării" umanului, de la divin, prin imagine, către sinele penitent, și care propune în schimb o filosofie propedeutică a aceleiași imagini, prin care ființa
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
apariția ideilor iluministe-, vestul recurge la o altă imagine a ei, "laicizată" treptat, până când va descoperi, prin demers propriu, conceptele de cetățenie și de ordine socială. Începutul secolului XIV este considerat în occident ca fiind pragul dintre medievalitate și lumea premodernă. Orientul ortodox mai trăiește - dacă este să ne raportăm în principal la imaginarul său colectiv - încă patru secole sub semnul aceleiași "ordini" medievale. O dovedesc lucrările de analiză a gîndirii politice manifeste în decizii și fapte, dar și a textelor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a lui Tommaso d'Aquino − care caută să formuleze o summa theologicae cumulând gândirea pre-creștină și "adevărul" credinței −, va provoca adaptarea scolasticii, pentru următoarele două secole, la dinamica socio-economică de la sfârșitul evului mediu, până când renașterea italiană va genera imaginarul civic premodern. Următorul moment major al iconoclasmului este semnat de Galileo Galilei și mai apoi de René Descartes; ei pun pe rând bazele fizicii moderne și aduc importante corecții la numeroasele erori de interpretare a discursului aristotelic, fără a contrazice intenția filosofică
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
divină. Așa cum reflectă și ierarhia "politogramelor" locale (astfel pot fi numite, după istoricul Vlad Georgescu, structurile textuale ce redau idei politice), rolul și funcțiile "unsului lui Dumnezeu" dominau în mod autoritar întregul tablou al societății. Viziunea istoriei mentalităților asupra lumii premoderne a integrat într-un mod propriu și acest fapt. În general, cercetătorul nu s-a mai poziționat frontal și imobil față de obiectul său de studiu, ca în istoriografia factuală, citind relativ comod cronologiile, ci l-a studiat, precum un biolog
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
decât orice, am putea aștepta abordări structurale solide, mai ales de ordin teoretic, prin raportare inclusiv la performanțele sau la performările locale. Gros-plan Din nefericire, o parte a culturii literare românești rămâne acum în culise: perioada veche, sau medievală, sau premodernă (deși termenul e căzut în desuetudine). O "literatură" nu se poate afirma inter-național doar prin vârsta modernității sale și nu-și poate declina un trecut, chiar dacă ea crede că nu se (mai) regăsește în el spiritual, în niciun chip. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
SOCIETĂȚII .... 11 1.2 Funcțiile impozitului ......................................................... 28 1.2.1 Cadrul general al manifestării funcțiilor impozitelor ............ 28 1.2.2 Manifestarea funcțiilor impozitului În contextul concepțiilor despre economie și stat .......................................................... 33 1.2.2.1 Funcțiile impozitului În contextul concepțiilor premoderne ........................................................................................ 33 1.2.2.2 Funcțiile impozitului În contextul concepțiilor moderne . 47 1.3 Abordarea impozitelor ca sistem fiscal și locul acestuia În sistemul financiar (public) .................................................................. 62 CAPITOLUL 2 ................................................................................ 74 FORME TIPICE ALE IMPOZITULUI ÎN CADRUL SISTEMELOR FISCALE ȘI FISCALITATEA ÎN
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
sau manifestat pe fundalul mutației economice și sociale În corespondență directă cu caracteristicile mediului socio-economic, inclusiv cu cele privind funcționarea statului. În acest sens, putem distinge două etape În evoluția gândirii economice, ce vizează și problematica impozitelor, prima Înglobând concepții premoderne, Între care locul central revine celor clasice (liberale), iar secunda cuprinzând pe cele considerate moderne, inclusiv cele aferente lumii contemporane. 1.2.2 Manifestarea funcțiilor impozitului În contextul concepțiilor despre economie și stat 1.2.2.1 Funcțiile impozitului În
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
locul central revine celor clasice (liberale), iar secunda cuprinzând pe cele considerate moderne, inclusiv cele aferente lumii contemporane. 1.2.2 Manifestarea funcțiilor impozitului În contextul concepțiilor despre economie și stat 1.2.2.1 Funcțiile impozitului În contextul concepțiilor premoderne Începuturile gândirii economice și, În particular, cu privire la impozite, se află Într-o epocă În care agricultura constituia ocupația de bază a oamenilor, iar impozitele nu erau concepute ca sistem și nu se Întrezăreau funcțiile și rolul lor În viața economică
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei perfecțiuni. Spre deosebire de societățile liberale, ele nu se întemeiază pe absolutul persoanei umane, ci pe reducerea ei la simplu material de lucru în cadrul unui proiect de putere. în modernitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să se mai definească prin depășire de sine, prin participare la transcendență. Cultura noastră, societățile noastre, formele mentale în care sîntem modelați au eliminat conștiința incompletitudinii noastre actuale, precum și problematica verticală în care era învăluit omul de rînd al societăților premoderne. în modernitate, construcția subiectului transcendental s-a făcut prin ignorarea experiențelor religioase ale omului Religia a devenit indemonstrabilă, pentru noi, deoarece construcția subiectului transcendental modern s-a făcut prin excluderea tuturor presupozițiilor care constituie condițiile de posibilitate ale discursului religios
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
subiectului transcendental s-a făcut prin ignorarea experiențelor religioase ale omului Religia a devenit indemonstrabilă, pentru noi, deoarece construcția subiectului transcendental modern s-a făcut prin excluderea tuturor presupozițiilor care constituie condițiile de posibilitate ale discursului religios.1 în societățile premoderne, omul comun nu era un erou metafizic. Dar toate aspectele vieții lui erau, ca de la sine înțeles, cuprinse într-o țesătură de repere metafizice, asigurată instituțional sau, mai larg, de însăși atmosfera culturală în care trăia. Pe deasupra ca dovadă a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
larg, de însăși atmosfera culturală în care trăia. Pe deasupra ca dovadă a incompletitudinii sale , el avea în față exemplul sfîntului, al însinguratului, al nebunului întru Dumnezeu sau pur și simplu al monahului care se dedica, măcar idealmente, verticalei. în societățile premoderne, omul comun nu era un erou metafizic, dar nici nu se considera pe sine omul de drept, omul în statura lui întreagă. Insul cel mai comun se raporta la un destin total care cuprindea viața de aici, viața de după moarte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fond, un sine transcendent. Tema însoțitorului ceresc, a îngerului călăuzitor și proteguitor pe care doar cei ce și-au limpezit ochiul interior sînt în stare să îl vadă1, dar pe care toți oamenii îl știu prezent deasupra lor traversează culturile premoderne. îngerul de lîngă om, căruia Andrei Pleșu îi desfășoară splendid tematica și jerba ipostazelor, nu este în fond o instanță distinctă de sinele profund, nu e doar un sfătuitor avizat, un coleg superior alături de care îți parcurgi drumul existenței. în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
morții neprevăzute și nepregătite indică ce caracter parțial avea, pentru ele, parcursul terestru al persoanei. El era un simplu episod dar un episod important, ce trebuia consumat și încheiat corect în realizarea integrală a persoanei. Se spune adesea că vîrstele premoderne nu recunosc demnitatea individului, pe care îl subordonează unor ierarhii ori categorii colective. Dacă afirmația conține adevăr, relieful lui e dat de privirea noastră modernă, care îi accentuează anacronic umbrele. Individul era pus probabil pe un loc mult mai modest
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de credință și cea cetățenească. La rîndul lor, oameni politici de toate culorile se folosesc de același capital simbolic pentru a obține profit de popularitate. în 1996, universitarul Emil Constantinescu ni s-a înfățișat ca erou al unui scenariu mitic premodern : aflat în pelerinaj la moaștele Sfintei Paraschiva, el ar fi primit printr-un om sfînt sprijinul monahilor pentru victoria în alegeri. Candidatul liberal-democraților la președinția țării propunea astfel românilor un model de societate în care comunismului recent dispărut i se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în Occident nu se demodase pe deplin. Ea s-a înfățișat cu dreptate ca păstrătoare, vreme de secole, a identității diferitelor comunități est europene, care, în secolul al XIX-lea, s-au transformat în națiuni. însă, în trecerea de la vîrsta premodernă la modernitate, raportul dintre religie și identitate s-a răsturnat. Biserica a fost etatizată, iar ortodoxia a fost naționalizată. Odinioară garant spiritual al identităților etnice, pe care le învăluia și le depășea prin universalitatea lui, creștinismul răsăritean s a instalat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din nou spunea André Scrima depozitul tradiției în condițiile și cu experiența unei anumite epoci, ale unui context cultural dat. Reușita constă, mai ales, în a face contact cu noutatea absolută a misterului pe care teologia îl scrutează. în atmosfera premodernă, creativitatea teologică putea fi înclinată să se legitimeze declarîndu se conformă vechimii, fidelă trecutului, credincioasă unei origini temporale. Astăzi, ea e caracterizată mai degrabă prin vocabularul noutății. Un teolog american contemporan, David Tracy, vorbește despre necesitatea imaginației teologice, care i
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de categoria puterii De vreme ce a imanentizat sursa puterii, punînd-o pe seama voinței colective (cu toate aporiile ei), modernitatea a dizolvat nu numai de facto, ci și de jure asocierea transcendenței cu noțiunea de putere. Marcel Gauchet făcea observația că, în Europa premodernă, un rege era un concentrat de religie cu față politică, o heteronomie materializată, care iradia din nucleul puterii pînă la cele mai de jos ramificații ale raporturilor din societate. în modernitatea tîrzie, materializarea heteronomiei prin putere dispare, este eliminată din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
raporturilor din societate. în modernitatea tîrzie, materializarea heteronomiei prin putere dispare, este eliminată din spectacolul public. Pe pragul dintre modernitate și modernitatea tîrzie, totalitarismele europene au făcut o ultimă încercare de a lega strîns puterea și transcendența. Dar, spre deosebire de societățile premoderne, care făceau din putere un atribut al transcendenței, ele au construit transcendența ca rezultat al puterii. Răsturnînd raportul tradițional, ele au derivat din forța nudă o pseudo-transcendență. Așa-zisa voință populară, produs al ideologiei și al poliției politice, devenea o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o autonomie politică a elitei britanice unite și conștiente de identitatea sa comună față de monarhie pe care o va supune de aici încolo după bunul său plac. Totuși, un alt motiv a prezidat în egală măsură consolidarea primelor identități na-ționale premoderne în Europa: Reforma protestantă, mai precis, corolarul acesteia, reprezentat prin apariția bisericilor naționale în țările reformate și numai în acestea.126 Religiile naționale protestante Reforma protestantă, ca teologie dizidentă, datează din 1517, cînd Martin Luther își afișează tezele sale la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sovietică. Haosul, fără să fi atins Încă proporțiile din 1997, era deja instalat, dovadă actele de vandalism care, În anii ’90-1992, au distrus școli, spitale, cooperative agricole sau canale de irigație. Fenomenul e inevitabil În asemenea Împrejurări Într-o societate premodernă, după cum se constată astăzi În Irak. În Albania a existat, ca și În România, speranța ca o restaurație a monarhiei să garanteze ordinea și o viață politică onestă. Proclamat rege În exil, În 1961, la moartea tatălui său Zog, Leka
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și de adevăr este pentru că așa a fost gândită de către discursul oficial, de către elite, în contrast cu Orientul, unde sexualitatea nu a fost percepută și gândită drept ceva rău... un "rău în sine", cum aprecia Foucault. În China imperială sau în India premodernă sexualitatea era o stare de armonie, armonia însăși cu microcosmosul și o artă de a trăi. Puterea-cunoaștere, tehnologiile și capul Regelui Trăim într-o lume relațională pe care instituțiile au sărăcit-o în mod considerabil. Societatea și instituțiile care constituie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ale unor personalități istorice (Washington, Napoleon, Bismarck, Lenin, Stalin, Hitler, Mussolini etc.) care au distrus și creat sisteme de putere politică. Individul modern are mai multe șanse în fața "sistemelor de putere social-politică" decât ar fi avut-o omul medieval sau premodern. Cu toate acestea, individul modern este strivit de presiunea totalitară și în creștere a unui sistem social-politic nereformat și care-l supraveghează continuu, într-un mod insidios și nelegal, pentru a-i controla forțele, puterile sale singulare și relațiile lui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Astfel că statul de diplomație al rațiunii de stat italiene, al Seicento-ului a fost contopit cu statul de poliție în fenomenul istoric al formării statelor naționale. Cele "două mari ansambluri de tehnologie politică"117, cum denumea Foucault aceste două state premoderne, nu s-au putut constitui decât printr-un suport teoretic, ideologic și doctrinar, care a prins contur în secolul Luminilor. Despre ce "contur" este vorba? Despre acel contur care a dus la cristalizarea a trei mari ideologii: naționalismul, liberalismul și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]