68,480 matches
-
eu luat, care ne erau activitățile comune? Prin comparație, domeniul onomastic mi se păru lipsit de primejdii. -Cum te numești? Zâmbi. -Cum vrei dumneata. -Cum așa? -Cum ai vrea să mă numesc? -Eu nu vreau nimic. Spune-mi adevăratul dumitale prenume. -Nu am așa ceva. Cel din cartea mea de identitate n-a servit niciodată. Mama era amnezică și-mi dădea de fiecare dată un nume diferit. Fratele meu și tata nu-mi spuneau niciodată pe nume. La școală, eram strigată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dată un nume diferit. Fratele meu și tata nu-mi spuneau niciodată pe nume. La școală, eram strigată pe numele de familie, pe care, din fericire, l-am schimbat. -De ce din fericire? -Pentru că patronimul meu era Baptiste, un prenume de bărbat. E ciudat să fii strigată Baptiste la tot pasul. Tremuram. Se așternu tăcerea. -Pe de altă parte, reluai, este un nume care îți dă dreptul să botezi 1. Ai putea așadar să alegi un prenume. Când vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
era Baptiste, un prenume de bărbat. E ciudat să fii strigată Baptiste la tot pasul. Tremuram. Se așternu tăcerea. -Pe de altă parte, reluai, este un nume care îți dă dreptul să botezi 1. Ai putea așadar să alegi un prenume. Când vorbești cu dumneata însăți, cum te numești? -Nu mă numesc în nici un fel. Dar dumneata, te numești? -Bineînțeles. Mă ocărăsc: „Baptiste, nu ești decât un cretin.” Ea izbucni în râs. -Te-ai numit Baptiste! Te zăpăcesc cu poveștile mele... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Ea izbucni în râs. -Te-ai numit Baptiste! Te zăpăcesc cu poveștile mele... Am încercat să ies din încurcătură: -Cum te strigă Olaf? -Cu un nume suedez. -Ești mulțumită de el? Înălță din umeri. -Sunt obișnuită. În afară de Baptiste, îmi plac toate prenumele care mi se dau. -Chiar și Gertrude? -Îmi place Gertrude. -Eu îl prefer totuși pe Baptiste. -Nu-mi place familia mea, nu poate să-mi placă acest nume. Și-apoi să știi că-mi place ideea să port prenumele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
plac toate prenumele care mi se dau. -Chiar și Gertrude? -Îmi place Gertrude. -Eu îl prefer totuși pe Baptiste. -Nu-mi place familia mea, nu poate să-mi placă acest nume. Și-apoi să știi că-mi place ideea să port prenumele pe care vrea fiecare să mi-l atribuie. -Este echivalentul locului de muncă interimar. -Exact. -Ce prenume a ales Olaf? -N-o să ți-l spun. Nu vreau să-ți influențez imaginația. Mă prefăcui că reflectez privind-o cu atenție, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pe Baptiste. -Nu-mi place familia mea, nu poate să-mi placă acest nume. Și-apoi să știi că-mi place ideea să port prenumele pe care vrea fiecare să mi-l atribuie. -Este echivalentul locului de muncă interimar. -Exact. -Ce prenume a ales Olaf? -N-o să ți-l spun. Nu vreau să-ți influențez imaginația. Mă prefăcui că reflectez privind-o cu atenție, așa cum contempli o mostră de nuanțe la un negustor de vopsele. Părea să jubileze că este observată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
îl trăiește fiecare o singură dată și aproape întotdeauna fără să fie conștient de asta - primirea unui nume. Într-adevăr, hotărâsem deja. Ceea ce mă frapa, era că, din instinct, fără chiar să fi fost la curent cu această absență a prenumelui, o botezasem. Ai crede că simțisem nevoia ei pe care o umpleam cu acest prenume care îmi era deja atât de familiar. -Sigrid. -Sigrid, repetă ea uimită. E drăguț. -E numele pe care ți l-a dat Olaf? -Nu. -El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
primirea unui nume. Într-adevăr, hotărâsem deja. Ceea ce mă frapa, era că, din instinct, fără chiar să fi fost la curent cu această absență a prenumelui, o botezasem. Ai crede că simțisem nevoia ei pe care o umpleam cu acest prenume care îmi era deja atât de familiar. -Sigrid. -Sigrid, repetă ea uimită. E drăguț. -E numele pe care ți l-a dat Olaf? -Nu. -El ce a ales? -Asta nu te privește. -Păstrezi secrete prenumele care ți se dau? -Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
care o umpleam cu acest prenume care îmi era deja atât de familiar. -Sigrid. -Sigrid, repetă ea uimită. E drăguț. -E numele pe care ți l-a dat Olaf? -Nu. -El ce a ales? -Asta nu te privește. -Păstrezi secrete prenumele care ți se dau? -Atunci când legătura cu persoana în cauză este intimă, da. Olaf este soțul meu. -Și în legăturile lipsite de intimitate, care e prenumele cel mai nebunesc pe care l-ai primit? -De ce te pasionează într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dat Olaf? -Nu. -El ce a ales? -Asta nu te privește. -Păstrezi secrete prenumele care ți se dau? -Atunci când legătura cu persoana în cauză este intimă, da. Olaf este soțul meu. -Și în legăturile lipsite de intimitate, care e prenumele cel mai nebunesc pe care l-ai primit? -De ce te pasionează într-atât această problemă? -Nu știu, răspunsei, știind cu toate acestea că se datora propriului meu prenume. Reflectă puțin și sfârși prin a spune: -Sigrid. -Găsești că legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
este soțul meu. -Și în legăturile lipsite de intimitate, care e prenumele cel mai nebunesc pe care l-ai primit? -De ce te pasionează într-atât această problemă? -Nu știu, răspunsei, știind cu toate acestea că se datora propriului meu prenume. Reflectă puțin și sfârși prin a spune: -Sigrid. -Găsești că legătura noastră nu este intimă? Râse. -În orice caz, sunt fericită că ai ales un prenume suedez. Ești foarte delicat. E ca și cum m-ai accepta în lumea dumitale. „Draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
această problemă? -Nu știu, răspunsei, știind cu toate acestea că se datora propriului meu prenume. Reflectă puțin și sfârși prin a spune: -Sigrid. -Găsești că legătura noastră nu este intimă? Râse. -În orice caz, sunt fericită că ai ales un prenume suedez. Ești foarte delicat. E ca și cum m-ai accepta în lumea dumitale. „Draga mea Sigrid, tu ești cea care mă accepți în lumea ta”, mă gândii. Când ea plecă, mă simții frustrat că nu o pot însoți în camerele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mi se păru cam tras de păr. Căzui din nou în ipoteza complotului. O întâmplare? Lângă interfon, la etajul meu, era scris Baptiste Bordave. Era oare posibil ca răposatul Olaf să fi ales să sune doar pentru simplul motiv că prenumele meu îi era familiar? Dacă așa stătuseră lucrurile, nu aveam motive de îngrijorare. În pofida siestei prelungite, mă cuprinse somnul. Nu există altă chemare mai irezistibilă, cu atât mai mult cu cât nu exista niciun motiv ca să nu mă scufund. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o foaie de hârtie acest mesaj: Dragă Olaf, Sper că ai dormit bine. Mă întorc deseară pe la ora nouăsprezece. În caz că se ivesc probleme, sună-mă pe mobil la 06... O zi bună. Sigrid, Versailles, 24/07/2006. Se iscălise cu prenumele pe care i-l atribuisem eu. Mă întrebam ce impresie îi făcuse. Aș fi sunat-o cu plăcere ca să-i pun această întrebare, dar m-am gândit că ar fi deplasat, că un bărbat foarte important nu-și pierde vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Nu, să-i spunem Valerică, așa ca băiatului Aniței, Valerică, ați auzit voi sau nu? Fetele auziseră și reținură numele, fericite de intrarea Într-o anume normalitate, și așa Îl strigau pe copil, copil care Începând a gânguri, a prescurtat prenumele său până la accesibilul...Va. Timpul Își are rostul său iar oamenii percep În fel și chip trecerea sa imperturbabilă. Tinerii, atunci când se află În prejma iubitelor ar dori ca trecerea să fie cât mai lentă, alteori să alerge În viteză
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să nu fie. Pe de altă parte, la ce ne ajută să reflectăm pe seama resurselor onirice ale genului? Romanul lui Bică N. Căciuleanu tot neizbutit ar rămâne, oricât am reflecta. Inventatorul plasmilor a avut grijă să despartă printr-un N prenumele său, Bică, de numele de familie, Căciuleanu, pentru a evita o cacofonie. Este o dovadă de delicatețe din partea sa, de atenție față de semeni. Putem presupune deci că Bică N. Căciuleanu este, în viața de fiecare zi, un om agreabil, care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Înainte de a ajunge la școala pentru orbi din Cluj și de aceea poate cea dintîi comuniune de simțire pe temeiul infirmității, una deosebit de stranie pentru că e rară și solitară, am Încercat-o față de bătrînul Weisz. Niciodată nu i-am știut prenumele. Memoria alor mei a clacat și ea În acest punct, nu se puteau hotărî pentru vreunul, fiindcă nici nu-l folosiseră. Ne obișnuiserăm să i ne adresăm ori să ne referim la el Întotdeauna cu „nenea, domnul sau bácsi“. Numele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
47-48; Fapte 1,16,25; Ioan 13,29; 18,2-5; 2. ’IoÚdaj ’Iskarièq, forma ebraizantă: Mc. 3,19; 14,10; Lc. 6,16; 3. ’IoÚdaj Ð ’Iskarièthj, formă grecească; este utilizată pentru a-l diferenția de alte personaje cu același prenume: Lc. 6,16; Fapte, 1,13; Ioan 14,22. Tot sub această formă apare ca membru al grupului „celor doisprezece” (Mt. 10,4; 26,14; Lc. 22,3; Ioan 6,71; 12,4; 13,2; 26,14,22); 4. ’IoÚdan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de bancă din școala primară, l-a salvat de la moarte! Iată-mă-s!!! Și Îți atrag atenția că acolo la școala voastră de securitate nu v-a Învățat cum se vorbește cu oamenii. Nu v-au spus că există și prenume de politețe? V-au spus doar că trebuie să dați cu măciuca-n baltă, indiferent cine se află În fața voastră? - a sfârșit Petrică cu glas apăsat. Securistul făcea fețe-fețe. Se vedea că Îi părea rău că a acceptat să rămână
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
întrebându-se în vis. "Oare cu cine dialoghează Jus-tin ?" Nu are însă timp de gândire căci pe ecran apar deja opțiuni sugerate : Simion, Isidora, Dumitru, Măriuca ... Numele defilează pe ecran și Dora este nerăbdătoare ca Justin să facă alegerea printre prenumele părinților și bunicilor ei în care ar putea să găsească un protector. Dar el nu alege. Numele tuturor plecaților cunoscuți se înscriu pe boltă, dar Justin nu se oprește la nici unul din ele. La ultimul nume sugerat se aude un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lor. Isidora-Dora-Dorina este ramura mamei tale, iar Teodora-Minodora-Alindora este ramura care a înflorit din iubirea mea cu el. Mi se pare tulburător acest cerc al dorului la feminin care l-a înconjurat pe Simion. Dora se întreabă : "De unde cunoaște Teodora prenumele mamei și fiicei mele Isidora și Dorina prenume care nu au fost pronunțate aici niciodată până în această seară ? Într-adevăr, dorul este ca un numitor comun, atât al femeilor care l-au iubit pe tata, cât și al descendenței lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este ramura care a înflorit din iubirea mea cu el. Mi se pare tulburător acest cerc al dorului la feminin care l-a înconjurat pe Simion. Dora se întreabă : "De unde cunoaște Teodora prenumele mamei și fiicei mele Isidora și Dorina prenume care nu au fost pronunțate aici niciodată până în această seară ? Într-adevăr, dorul este ca un numitor comun, atât al femeilor care l-au iubit pe tata, cât și al descendenței lor. Dar oare asta explică faptul că Teodora cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai identificat un pui de năpârcă bun de exmatriculare chiar în preajma examenului de licență și rânjea cu toți dinții descoperiți de niște buze subțiri că nu i-a scăpat printre degete către viața publică cu patalamaua în buzunar: Numele și prenumele!? Zimbru Emil. Facultatea!? Filologie-Ziaristică, anul al cincilea. Tata!? Mihai. Mama!? Mărioara. Starea socială!? Mijlocaș, cu trei hectare de teren, un cal, una vacă, una junincă, trei porci, douăzeci de găini, zece rațe, zece gâște. Proveniența terenului!? Moștenire de la o rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să mă ajuți... Dar cum femeile nu au nevoie de ermiți... Nu pot scăpa de amintiri și iluzii, nu mă pot reinventa, revendicând un nou punct zero al existenței, așa cum n-am putut scăpa, încă din copilărie, de nume și prenume. Cum spuneai că te numești? mă întreba învățătoarea. Z, răspundeam eu, privind în jos. Cum adică, zău, chiar Z îți spune?... Nu mai aveam nici un argument, în afară de faptul că mă chema Z. Aha, zicea ea. Z și mai cum? Zahiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cum îl cheamă?... Zahiu, doamnă... Cu Z de la?... Dădeam din umeri. Nu știam că sunt rudă și cu tot felul de obiecte și ființe ale căror nume începeau cu litera Z. Îmi venea să rup toate hârtiile, să-mi ucid prenumele, dar nu puteam, pentru că, uneori, îmi plăcea la nebunie prenumele meu. Nimeni nu se mai numea Z. Nimeni nu mai avea identitatea redusă la o singură literă pe care aveam s-o regăsesc apoi aruncată în învălmășeala aceea a abecedarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]