1,019 matches
-
Claudie Petrovici, redactează publicația „Credința ortodoxă” (1931-1935). A scris povestiri pentru copii (O vorbă de-a bunicului), romane ( Pe drumuri uitate și sfinte..., 1928, Femeia lui Ben-Zohar, 1934), precum și nuvele (Clopotele Învierii, 1935). Într-o broșură cum este Conștiința misiunii preoțești (1923), nu i se poate nega părintelui un dar al persuasiunii. De altfel, și în predicile din volumul La inima Domnului (1938), și în articole, unele adunate în culegerea Coborâri în adânc (1943), B. caută să dea elocinței un anume
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
original, era un spirit deschis, neferindu-se să includă printre lecturile sale, de preferință filosofice, chiar și scrierile lui David Strauss, susținătorul tezei că persoana și faptele lui Iisus sunt plăsmuiri mitice. Mama, Ana (n. Moga), tot dintr-o familie preoțească, de origine aromână, compensa puțina instrucție școlară cu bogate cunoștințe folclorice. Viitorul poet a început să vorbească abia la patru ani și n-a reușit niciodată să pronunțe ușor consoana r. Cursul primar îl începe în satul natal (1901), continuând
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
pe care lumea calcă, alcătuiește miezul celei mai solide piese a lui Blaga, Tulburarea apelor, unde luteranismul exercită o energică operă misionară asupra valahilor transilvăneni și e gata să câștige sufletul păstorului lor spiritual, o ființă rustică, pădureață, în haine preoțești. Iarăși o jertfă salvează integritatea corpului religiei autohtone. Un moșneag, care crede în Isus pământul, ia asupra sa vina incendierii bisericii din sat și-i ajută astfel preotului să se smulgă de sub fascinația luteranismului și să rămână fidel ortodoxiei. Dramele
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ortodoxă cel mai Înalt arhiereu după Cristos. [...] În Maica Domnului omenirea și lumea Îngerească captează toată lumina dumnezeiască, de care este capabilă creațiunea”; 2) un studiu „despre ierarhie și sinodalitate”, care actualizează Învățăturile Areopagitului asupra sfințeniei credinței și a ierarhiei preoțești; 3) paginile din Teologia dogmatică ortodoxă consacrate cunoașterii apofatice, creației lumii și energiilor necreate. Stăniloae Îl citează aproape Întotdeauna pe Pseudo-Dionisie În compania lui Maxim Mărturisitorul, marele său interpret din secolul al VII-lea, și a lui Grigore Palamas, a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În Învierea sufletească. Așadar, nu numai că Iuda nu poate fi considerat un erou, dar el apare ca ultimul apostol pe scara valorică, cel mai pervers, Întrucât crede În eficiența sacrificiului trupesc pentru mântuire, participând, În viziune, la o liturghie preoțească, lucru detestat de gnostici. Nu e locul să dezvolt demonstrația cu toată armătura ei tehnică. Ajunge să spun că analiza profesorului Painchaud și a grupului său de colaboratori, Între care și un român, Alin Suciu, este impecabilă și de necontrazis
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
BUD, Tit (24.XII.1846, Sat-Șugatag, j. Maramureș - 19.VIII.1917), folclorist. Provenit dintr-o familie de clerici, B. îmbrățișează, la rându-i, cariera preoțească, după studii la Ungvar, Beiuș și Gherla. Timp de patru ani este capelan în Ieud, apoi avansat la Episcopia din Gherla, unde i se încredințează diverse funcții administrative. La cerere, se întoarce în satul natal, consacrându-se unei activități prodigioase
BUD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285908_a_287237]
-
Zaciu, București, 1956; ed., I-II, pref. Mircea Zaciu, București, 1962; ed. îngr. G. Pienescu, București, 1986; ed. îngr. și pref. Constantin Mohanu, București, 1998; Datoria, București, 1914; ed. 2, București, 1937; Tușa Oana. În luptă, Sibiu, 1914; Din viața preoțească, Arad, 1916; Din război, Gherla, 1916; O zi însemnată, București, 1916; ed. București, 1921; Cuvinte către oastea țării, București, 1918; Luncușoara în Păresemi, București, 1920; Popa Man, București, 1920; Povestiri, Sibiu, 1920; Chipuri de ceară, București, 1921; Robirea sufletului, Cluj
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Marian Barbu, Craiova, 1994; Amintirile, București, 1940; ed. îngr. și introd. Sanda Cordoș, Cluj-Napoca, 1998; Jandarmul, București, 1941; De vorbă cu Ilarie, Sibiu, 1941; Domnișoara Ana, București, 1942; În pragul vieții, București, 1942; Rana deschisă, Sibiu, 1942; Preotul și familia preoțească, Sibiu, 1942; Amintiri, București, 1943; Moștenirea lui Gheorghiță, București, 1943; Fața de lumină a creștinismului, Blaj, 1943; Vremuri și oameni. Lume nouă, București, 1943; Vâltoarea, Sibiu, 1945; Schițe și povestiri, București, 1954; Povestirile lui Mărunțelu, București, 1956; Pagini alese, pref.
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Acum părintele Mike Încerca să se răzbune. Dar nu câtă vreme Milton Îl putea Împiedica. ― Hei! strigă el, punându-și mâinile În șold. Ce dracu’ ai impresia că faci, Mike? Părintele Mike nu-i răspunse. Ridică privirea și, din reflex preoțesc, Îi surâse binevoitor lui Milton, dezvăluindu-și dinții albi În hățișul des al bărbii Întunecate. Dar deja se retrăgea, călcând pe pahare de plastic și pe alte gunoaie și strângând servieta la piept ca pe o parașută Împachetată. Făcu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rex la origine capul religios al Romei, dar acum este supus unor limitări extrem de stricte. Nu poate deține nici o funcție în stat, nu are voie să stea în Senat și nu i se îngăduie să fie cooptat în alt colegiu preoțesc decât în cel al pontifilor. Cu siguranță că cei care au legiuit aceste aranjamente au vrut să se asigure că cel care ar mai purta vreodată titlul de rege nu se va putea trans forma într un tiran. Își dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sulițele lui Marte, grăiește către copilă. Mângâie căpșorul văduvit pe păr: — Apoi ne luăm liber toată ziua ca să te sărbătorim. Fetița tropăie fericită lângă ea. După câțiva pași întreabă: — Da’ de ce avem și sulițe? — Fiind locul unde se adună colegiile preoțești, trebuie să existe și un sanctuar al zeului Marte, tatăl lui Romulus. O să-i spună altă dată că unde se înalță astăzi fostul palat regal, tribul Ramnes de pe Palatin își serba odinioară vechiul cult. Important e însă să înțeleagă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i place să se scoale prea de dimineață. Mai este un personaj lângă el: Regele Sacrificiilor. Velleius Paterculus face o figură uluită. Nu-l impresionează faptul că se găsește doar la câțiva metri de împărat și de conducătorii marilor colegii preoțești. Frumusețea locului îl tulbură. A admirat în Grecia destule frize dorice în cel mai pur stil clasic. Și temple maiestuoase în Egipt. În comparație cu cele din Răsărit, altarele înălțate zeilor la Roma par mai degrabă meschine. Dar mâinile care au trudit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Salazar. În acest răstimp înțelege el că e chemat pentru o misiune mai vastă și mai grea decât aceea de a fi preot în Vimieiro. Înțelege, desigur, că pietatea lui nativă nu e de ajuns pentru a îmbrăca haina preoțească. Pe de altă parte, nu încape îndoială că problemele educației îl cuceresc atât de mult încît Salazar renunță la misiunea de a mângâia și întări, ca să se poată dedica misiunii de a forma și îndruma oamenii. Parohia din Vimieiro e
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atâtea râsete și zbenguieli. Babulea dormi dusă până la amiază, iar când se trezi din somn, Începu să povestească la toată lumea că În timpul somnului a vizitat cutia infernală și că a văzut acolo Îndeaproape și Îngerii, și demonii Îmbrăcați În odăjdii preoțești chinuind sufletele celor vii și celor morți. Mai povesti Îndelung despre răposatul ei bărbat Îmbrăcat În costum de mire, despre rochia ei de cununie, despre preotul cu armonică și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon Niconorovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Subotinilor prospera. Se Înmulțeau nu numai plantele și animalele, dar până și nasturii de la cămașă se transformau În bani. Alături de Increat În pod apăruse și o șobolăniță uriașă, la țâțele căreia sugeau un număr de doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte preoțești. Banii curgeau din toate părțile, oriunde apărea Subotin, venea și câștigul după el, astfel că atunci când a venit stabilizarea, au trebuit să care din șura unde adunau pentru iarnă fânul pentru vite două căruțe pline cu bancnote și Încă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care deja Începuse să-și vopsească unghiile și umbla fără batic) dacă În cutia infernală fusese văzută o bătrână poloneză Înconjurată de o mulțime de pisici. Babulea mai vorbi și despre nu știu ce șobolăniță Înconjurată de doisprezece șobolănași Îmbrăcați În odăjdii preoțești ce aveau să se răspândească În toate colțurile lumii, propovăduind religia lui Anticrist, iar sora ei, pilindu-și unghiile, Îi răspunse că numai oamenii extrem de Înapoiați, care trăiesc În ignoranță și Întuneric, mai cred În astfel de povești și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat pe umăr și o pereche de găleți, se ținea și el În preajma lor. Increatul mergea călare pe o șobolăniță uriașă, ținând În mână un glosar uriaș, urmat de cei doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte preoțești. Intrând În case, tovarășii Întorceau icoanele cu fața la perete sau le Împușcau În ochi, apoi deschizând glosarul, Îi puneau pe cei găsiți În casă să-și depună semnăturile În catastif. Bătrânii se dădeau de ceasul morții, iar femeile, tremurând din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
viziuni selenare. Artemis - castitatea lunară. Pe lună oamenii vor trebui să muncească din greu doar pentru a rămâne În viață, pentru a respira. Vor trebui să supravegheze strict indicatoarele tuturor dispozitivelor. Condiții cu totul diferite. Tehnicieni austeri - aproape un ordin preoțesc. Dacă nu intra Bruch cu forța cu confesiunile lui, dacă nu era Margotte (căci Începuse acum să se gândească la ale inimii după trei ani de văduvie decentă - mai mult discuții decât perspective, În mod sigur: discuții, examinări cinstite ad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
văzul lor binocular... nu sînt lămurit deloc în problema asta!... Mulți dintre cei care lucreză ca intermediari ai divinității nu au voie să aibă urmași și nici să se culce cu femele! La noi, pe timpuri, erai exclus din viața preoțească dacă în primul an nu aveai cel puțin o sută de inseminări!... În urma studierii elementelor de paleoistorie și beneficiind de un limbaj mai exersat, i-am zis împăciuitor într-o zi: - Eu cred că... - Ha-ha-ha! i-a apărut din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
lui Dumnezeu, ca s-o așeze din nou pe locul unde fusese. 69. Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, șaizeci și una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint, o sută de haine preoțești. 70. Preoții și Leviții, oamenii din popor, cîntăreții, ușierii și slujitorii Templului s-au așezat în cetățile lor. Tot Israelul a locuit în cetățile lui. $3 1. Cînd a venit luna a șaptea, copiii lui Israel erau în cetățile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
cinci sfeșnice de lemn, două mari și trei mici, o strană în mijlocul bisericii, suflată, pentru Maica Domnului, două strane de lemn, una arhierească și una domnească, suflate, un analog, 35 strane de lemn vopsite, 14 feloane cu epitrahile, 10 stihare preoțești, trei stihare diaconești, două orare, unul de catifea, cu inscripție ctitoricească, care se păstrază, și unul de adamască, trei orare de stofă, 10 perechi mânecuțe, 4 de stofă nouă și 6 de adamască, vechi, 3 nebedernițe, două perdele, una de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
aveai impresia că, dacă cineva ar plasa un televizor acolo, imediat ar deschide ochii. Bunica sparse gheața: veni lângă sicriu și, după ce-i mângâie mâinile dragului ei soț, începu să-i așeze hainele și giulgiul cu dantelă. Bătrânul purta veșminte preoțești galbene cu broderii albastre. Mergea împodobit la întâlnirea cu Dumnezeul pe care-l cinstise toată viața. Ceilalți prinseră și ei curaj. Cornel se apropie și-i aranjă potcapul, nu înainte de a i-l împinge nițel pe o ureche, așa, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
memoria trecutului era o latură a dislocării mele, realizată de practicile fanatismului religios. Cam la trei luni de luptă cu boala, am mai avut un vis groaznic. Am visat că am născut două entități vii, cu aripi, îmbrăcate în haine preoțești, viu colorate. Entitățile, deși vii, nu aveau trup, erau subțiri și se deplasau plutind la suprafața pământului, pe care îl atingeau, din când în când, din loc în loc. După visul acesta mi-au trecut durerile mari de cap, pe care
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pe timp de pace când, într-adevăr, în timpul administrației lui Ponțiu Pilat, au fost răstigniți Yehohanan și Isus din Nazaret. Faptul că ambii au fost îngropați după uzanța iudaică, n-ar trebui să ne surprindă. Era de așteptat ca autoritățile preoțești iudaice să apere puritatea Ierusalimului (sau cel puțin să dea această impresie), în vreme ce autoritățile romane respectau obiceiurile și sensibilitățile evreiești, după cum povestesc Filon și Josephus. Dovezile arheologice sugerează că Isus și alți evrei osândiți la moarte pe timp de pace
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
intrării în mormântul de la Talpionul de Est sunt de factură iudaică și nu au de-a face nimic cu Isus și cu creștinismul de la început. Simbolul face probabil trimitere la templul din Ierusalim. Dat fiind faptul că familiile aristocratice și preoțești erau înmormântate în sectorul cel mai întins de la Talpio (între ele se afla probabil și familia lui Caiafa, marele preot precedent) și că toate numele găsite în mormântul din Talpionul de Est sunt hasmonee, este plauzibil ca acest mormânt să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]