1,626 matches
-
o cheamă. Ieri am adus aici o dansatoare (o femeie de o prostie crasăă, pentru care nu am nici cea mai mică urmă de afecțiune. Când am venit, nu credeam că-mi voi pune capăt vieții atât de repede, cu toate că presimțeam că nu mai am mult de trăit. Motivul pentru care am adus-o pe fata asta aici azi-dimineață este că ea m-a bătut la cap s-o duc undeva, într-o excursie. Eram atât de epuizat de viața destrăbălată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lângă tine, aș lectura o carte. Să te așezi pe pat, uimită de-ntâmplare, Cu febra amintirii prelinsă peste trup, Iar eu voi vrea, din ceruri, să fug și să mă rup Pentru a fi, în tine, răspuns la întrebare. Presimt că ai să plângi cu versuri, pentru mine, Cuprinsă de iluzii ca de beții adânci, În alte lumi, iubito, am să trăiesc pe brânci, Cerșind reînvierea și viața lângă tine. Aș vrea să nu mă cerți - e marea mea dorință
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Cu aceasta, o istorie s-a încheiat. Și alta a început. Așa s-ar părea, simplificând. În realitate, am, în acest oraș relativ tânăr, o senzație bizară. Ciudad de Mexico îmi pare îmbătrînit de o istorie secretă pe care o presimt în aerul rarefiat la această altitudine de peste două mii de metri. Există orașe cărora le ajunge un mit, o fantomă, un monument ca să trăiască în umbra lor. Ca Elsinor, unde călătorul vine să-l caute pe nefericitul și melancolicul prinț al
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
unui castel. La Ciudad de Mexico nu există, aparent, nimic din toate acestea. În locul marii piramide sunt acum zgârie-nori, în locul bărcilor care mișunau în lagună trec valuri de automobile. Strada e nervoasă, agitată, ca în toate marile metropole. Și totuși, presimt că există și aici, alcătuit din umbre, un "castel". O parte din piatra vechiului Tenochtitlîn a fost refolosită, probabil, de spanioli, dar odată cu acest material va fi pătruns în noile construcții și duhul vechiului oraș aztec. Soarele inundă tufele de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
al acestei manevre a fost altul: „Văzând că o parte din populația evreiască n’a putut fi prinsă de către patrule imediat, căci unii de frică și-au creiat ascunzători spre a se feri de un pericol pe care l-au presimțit, autoritățile au găsit cu cale să Înșele vigilența lor procedând În felul următor: au eliberat câteva sute, cca 200 de bilete «Liber», lansând zvonul că orice evreu este obligat a poseda acest document În caz contrar va fi Împușcat. Persoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
au intrat dimineața devreme În curtea Chesturii, repezindu-se asupra recalcitranților și asupra răniților care de fapt nu se puteau mișca, dar nu erau crezuți: „Loviți mereu am fost nevoit să mă Încolonez În acea lungă turmă pe care o presimțeam că va fi a morții. Conduși de nemți și români am luat drumul gării Iași, fiind flancați de mitraliere și mașini Înarmate. Aveam impresia sinistră a unei regizări machiavelice”32. Însoțitorii români ai celor două convoaie spre gară - care, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
la poliției În nici un caz. Sunt probabil musafiri ai doamnei McCaffrey. Am impresia că sunt niște oameni îngrozitori. Pearl, să aprindem toate luminile! Casa asta mă înspăimântă. Preferam de o mie de ori să locuim la Londra. Urăsc locul ăsta! Presimt că cineva o să încerce să intre în casă. — Foarte bine. Fetele alergară din cameră în cameră, aprinzând toate luminile. Stai, în dormitorul meu să lăsăm lămpile stinse ca să putem privi pe fereastră. Ce zgomot fac! Poate că-i ceva în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o duce patetic la ochiul stîng, mai bulbucat și mai mobil decât dreptul și începe să scâncească și să fornăie, cu dignitate: Hi, hi, hi, hi, hi...! Mi l-au furat direct din cuib! Pe bietul Horus! Sunt distrusă! Mor! Presimt! Mi se trage sfârșitul! Ahh! Hi, hi, hi, hi, hi...! I l-au șterpelit pe Manivelă, măi! se aude de undeva, lămuritor, glăsciorul ironic al Bossului. Scuze, Madam, dar noi, între noi, așa-i spunem papagalului matale! Poetul și cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Arunc-o-n groapă, cu totu'! Cutia, cap de lemn...! geme Dănuț cu ultima suflare, zbuciumându-se, cronțănit și jupuit de viu. Nu! Nu... Așteaptă! Nu încă! Nu încă! Avocatul nu mai zărește lansarea poverii sfinte, în prăpastie. Însă o presimte, prin toți porii, până în cuta cea mai ascunsă a duhului său: Vai...! S-a aruncat Potirul! S-a lepădat, pentru veșnicie! S-a scufundat, măicuță! S-a rostogolit! S-a rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mi-a dat în mod expres ordinul de a extermina populația non-A de pe Venus, act jucând rolul de provocare deliberată. Și încheie pe un ton liniștit, de constatare: ― Din cauza ta m-am hotărât să nu îndeplinesc acest ordin. Gosseyn presimțea această concluzie. Chiar de la primele cuvinte, uriașul se arătase fascinat de misterul lui Gilbert Gosseyn. Propria sa situație, însărcinările ce-i reveneau, fuseseră prezentate numai în treacăt, în chip de clarificări și explicații. Iar ce era într-adevăr aiuritor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
e și sora ei mai mare. Primul episod al filmului pare și cel mai reușit. Prin spațiile libere ale conacului familiei Tallis, aparatul de filmat și personajele nu se deranjează reciproc; există chiar o complicitate intuită, iar gestul fatal pare presimțit de ambele părți, deși viziunea sa exactă o are doar aparatul de filmat, care înregistrează ambele unghiuri. Al doilea episod, războiul, e cel mai spectaculos, dar el produce și prima zonă de ruptură a filmului. Dezolarea înghețată de pe figura lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
la nume, În amintirea acelor momente de luptă de clasă. Ai priceput? Bunicii voștri erau unul legionar luminat, celălalt comunist ilegalist, prinși sub un alt mal al timpului. Iar voi, nepoții, zîmbiți dintr-o poză, agățați unul de altul, parcă presimțind ce nebunie o să-l apuce pe Ceaușescu - nu că În momentul ăla s-ar fi simțit bine. Aha... Ei, am priceput, sigur că da, ești plin de ironii de viață. Dar hai să mai luăm o poză și să mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
avea În el o sămînță de artist... Are de unde... În vîltoarea evenimentelor dramatice, iată că Îmi găsesc prilej pentru filozofie. Dar, mai mult ca sigur, nu pot gîndi aceste lucruri, pentru că sînt prea tînăr și nu am cu ce. Le presimt, le presimt neplăcut În axul interior, o materie consistentă care se adună și-l Împlinește (Încă o măslină Înfiptă În scobitoarea devenirii), și mă uit la Emil cu o expresie din ce În ce mai acră. Aproape că Îmi vine să scot din gură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el o sămînță de artist... Are de unde... În vîltoarea evenimentelor dramatice, iată că Îmi găsesc prilej pentru filozofie. Dar, mai mult ca sigur, nu pot gîndi aceste lucruri, pentru că sînt prea tînăr și nu am cu ce. Le presimt, le presimt neplăcut În axul interior, o materie consistentă care se adună și-l Împlinește (Încă o măslină Înfiptă În scobitoarea devenirii), și mă uit la Emil cu o expresie din ce În ce mai acră. Aproape că Îmi vine să scot din gură bucățile pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atenției, ca și cum nimic nu se întâmplase, pentru că era ascuns, și anume că proprietarii acestor magazine, cârciumi și restaurante, purtători ai comerțului, deși erau în majoritatea lor aceiași, nu mai semănau cu ei înșiși, cei dinainte; o nesiguranță le tăia ființa, presimțeau ceea ce nu îndrăzneau să-și spună, căci în comerț se simte și presimte pulsul adevărat al vieții, uraganul ce avea nu peste mult să le joace din țâțâni firmele de tablă, apoi - pe drept, pe nedrept - să le dea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acestor magazine, cârciumi și restaurante, purtători ai comerțului, deși erau în majoritatea lor aceiași, nu mai semănau cu ei înșiși, cei dinainte; o nesiguranță le tăia ființa, presimțeau ceea ce nu îndrăzneau să-și spună, căci în comerț se simte și presimte pulsul adevărat al vieții, uraganul ce avea nu peste mult să le joace din țâțâni firmele de tablă, apoi - pe drept, pe nedrept - să le dea peste cap, nisipul mișcător pe care luneca, fără să se observe, îndeletnicirea lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în 1941 nu-și mai revenea, lucrurile nu se mai reașezau la temelie, o amânare a ceva ce se aștepta să se întâmple și nu se mai întâmpla, el - timpul - curgea de la o zi la alta, cei care începuseră să presimtă viitorul îl priveau, unii, ca pe un mare bolnav, iar alții ca pe o femeie gata să nască în văzul mulțimii. 11. Priveam de la fereastra biroului. Pe gardul de peste drum de tribunal apăruse, lipit de cu noapte, un afiș imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
credeți, că mai știu eu ce. Până la urmă am avut dreptate. Iertați-mă, aveți carte multă dar ați văzut puține în viață, sunteți prea tânăr, n-aveți experiență; experiența îți dă al șaselea simț, era prin ’30-’32 când am presimțit războiul, cum presimt șobolanii cutremurul de pământ. - Nu vă uitați, întrerupse glumind doamna Pavel de-alături, prin ușa deschisă a bucătăriei, așa este el, prăpăstios. Ce-a fost, a fost, și gata, bine c-ați scăpat; ce putem face? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
știu eu ce. Până la urmă am avut dreptate. Iertați-mă, aveți carte multă dar ați văzut puține în viață, sunteți prea tânăr, n-aveți experiență; experiența îți dă al șaselea simț, era prin ’30-’32 când am presimțit războiul, cum presimt șobolanii cutremurul de pământ. - Nu vă uitați, întrerupse glumind doamna Pavel de-alături, prin ușa deschisă a bucătăriei, așa este el, prăpăstios. Ce-a fost, a fost, și gata, bine c-ați scăpat; ce putem face? După dânsul, de tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de serviciu. Ce să înțeleagă? Era în 1948. De aici de unde eram nu se putea vedea încă drumul lung și pustiitor ce avea să urmeze, între înșelări, cimitire și învierea din urmă. Sărmane domnule președinte, și dumneata domnule Pavel, care presimți exact ce urmează, ca șobolanii cutremurele de pământ, dar refuz să te confirm acum din superstiție, ori pur și simplu de frică. 6. Timpul părea, în continuare, să treacă nepăsător, el care știa ce avea să urmeze, asemeni Celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
surorii sale Jessica, acum În vîrstă de abia șaptesprezece ani, dar care lucra deja la magazin ca vînzătoare. — Băiete, Îl rugă Vic pe un ton cît se poate de calm și Înțelegător, vorbește-mi de presimțirea aceea. Ce anume a presimțit? — A presimțit că-i umbla cineva prin buzunare, răspunse Iuffo. — Cum a presimțit asta? se miră Vic. — Păi... CÎnd ne apropiam de postul N2, mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Jessica, acum În vîrstă de abia șaptesprezece ani, dar care lucra deja la magazin ca vînzătoare. — Băiete, Îl rugă Vic pe un ton cît se poate de calm și Înțelegător, vorbește-mi de presimțirea aceea. Ce anume a presimțit? — A presimțit că-i umbla cineva prin buzunare, răspunse Iuffo. — Cum a presimțit asta? se miră Vic. — Păi... CÎnd ne apropiam de postul N2, mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deja la magazin ca vînzătoare. — Băiete, Îl rugă Vic pe un ton cît se poate de calm și Înțelegător, vorbește-mi de presimțirea aceea. Ce anume a presimțit? — A presimțit că-i umbla cineva prin buzunare, răspunse Iuffo. — Cum a presimțit asta? se miră Vic. — Păi... CÎnd ne apropiam de postul N2, mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba știe ce se Întîmplă, am impresia că mă pipăie cineva, Îmi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba știe ce se Întîmplă, am impresia că mă pipăie cineva, Îmi umblă prin buzunare! — Băiete, fii atent, asta nu Înseamnă că a presimțit..., Încercă Vic să-l corecteze. — Ba a presimțit! susținu soldatul cu Încăpățînare. Fiindcă s-a Întîmplat mai Înainte. Nu putea fi contrazis, deoarece văzuse cu ochii lui. Grăbise pasul spre Khapsek, dar În clipa următoare se oprise brusc - mai degrabă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba știe ce se Întîmplă, am impresia că mă pipăie cineva, Îmi umblă prin buzunare! — Băiete, fii atent, asta nu Înseamnă că a presimțit..., Încercă Vic să-l corecteze. — Ba a presimțit! susținu soldatul cu Încăpățînare. Fiindcă s-a Întîmplat mai Înainte. Nu putea fi contrazis, deoarece văzuse cu ochii lui. Grăbise pasul spre Khapsek, dar În clipa următoare se oprise brusc - mai degrabă ar fi avut chef s-o ia la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]