1,599 matches
-
sfîșiat cu pioșenie“ am zis. Apoi i-am dat mapa cu fotografii. „Pe cele În care eram Împreună le-am distrus.“ Apoi l-am văzut o dată la o tribună unde citea o proclamație. Părea deja un om Înfrînt, care Își presimțea sfîrșitul. Ce-a urmat vă e cunoscut. Într-o noapte indivizi fără chip l-au ridicat confiscînd-i și ultimul manuscris. Astfel că din opusul lui M.O. lipsește volumul cinci, iar corespondența se reduce la acele douăzeci de scrisori trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
primarul trebuie să facă un efort imens ca să nu oprească prima persoană care s-ar încrucișa cu el și să-i spună, Aveți grijă, nu mă întrebați de ce să am grijă, grijă cu ce, vă rog doar să aveți grijă, presimt că e gata să se întâmple ceva rău, Dacă dumneavoastră, care sunteți primar și aveți responsabilități, nu știți, cum aș putea s-o știu eu, l-ar întreba oamenii, Nu contează, important e să aveți grijă, E vreo epidemie, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să ajungă la un rezultat. Eram în ’18. Războiul dădea semne că e pe sfârșite. Este ușor să spui asta azi, când scriu și când știu că s-a terminat de-a binelea în ’18, dar nu cred că mint. Presimțeam acest sfârșit, ceea ce făcea și mai odioase și mai inutile ultimele convoaie de răniți și de morți care treceau pe la noi prin oraș. Orășelul era încă plin de șchiopi și de capete cu răni îngrozitoare, cusute în grabă. Clinica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lui Piazzolla - Astor Piazzolla, cu ritmurile lui lente, în patru timpi, triste și dramatice, cu bandoneonul minunat -, Liber Tango. Dar eu vedeam Bucureștii din viitor, vedeam cum e să calce pârjolul asupra țării mele, să vină zavera - căci simt, știu, presimt, văd, presimțirile astea mi se trag de la ghiuleaua de foc, aia de-ți povestii -, și uite că am văzut scene ce aveau să fie mai târziu, de-abia în decembrie 1989, pe bulevardul Magheru, demonstrațiile miilor de oameni împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe maldărul de accesorii ale viticultorilor și, gata să‑și piardă echilibrul, se agață cu labele, disperat și cât poate de bine, de parcă ar fi o pisică, nu un câine care nu‑și poate nici scoate nici retrage ghearele. Câinele presimte că se va strangula dacă‑și pierde echilibrul și cade de pe căruță, iar în ochi i se citește groaza pe care i‑o inspiră cruzimea stăpânilor și a lumii în general, lume care poate fi totuși atât de veselă atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pământul; Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere, Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul... Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier, Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare, Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer! Dar se desprinse vălul, și-o boltă-ndepărtată Din zîmbetu-i albastru desfășură spre tine; O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine. De-atunci, spre-o altă lume
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care-ajunge de la Cefis la Eleusis. Această miere atică, atât de nouă, pe care-o aduce poeziei franceze, e mai degrabă spicul triptolemic: propria cunoaștere a unei Grecii mai profunde, pe care numai geniul lui Nietzsche ar fi știut s-o presimtă. Eminența unei culturi umaniste se măsoară după aptitudinea pe care-o are în a-și făuri o imagine pregnantă a Greciei antice. Franța Pleiadei, cea a secolului al XVIII-lea și-au avut fiecare viziunea ei: drăgălașă, afectată sau eroică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încep să se întrevadă. Ion Barbu apelează la descântece și bocet, imaginând un copil atras de miracolul vieții, trezite, la chemarea magică, înainte de vreme, și compune un poem de o mare candoare, o capodoperă pe tema inocenței și a fragilității. Presimțea el că în această direcție va fi concurat de Arghezi? Cert e că în 1927 Barbu se delimitează de poezia lui Arghezi, după el cultivând genul hibrid al romanului în versuri "unde, sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate, poți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de acord, binențeles? Trebuie să ne mai acordăm o șansă, dragul meu! Ce zici? A văzut că el s-a schimbat la față și mâna îi tremura ușor pe cuțitul cu care tăia legumele. Cunoștea privirea aceea disperată și a presimțit că era ceva rău, așa că a strigat la el nervoasă. -Spune-mi odată și nu te uita așa? E ceva în neregulă cu mine? El a lăsat cuțitul jos și a vrut să se apropie . -Stai acolo și nu mă atinge
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
dintre ei pe un ton autoritar. Ne vei căuta tu, sunt convins! Să plecăm! - Luați-l și să nu vă mai văd pe aici, nemernicilor! m-am răzgândit pe loc. Dar îmi lăsați scrisoarea. Mi-au aruncat-o pe masă. - Presimt că ne vom mai distra pe tema de astăzi, mă avertiză altul. - Au luat tabloul, au urcat toți patru într-o mașină și au plecat. Abia atunci a picat cerul, cu adevărat, peste mine! Am realizat că pe spatele acelui
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
Momente > ȘTII TU, OARE? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului am un gol atât de mare, și atât de mic mă simt! ce-mi lipsește, știi tu, oare, că sfârșitul îl presimt? mâna mi se-ntinde-aevea înspre chipul tău blajin, dar te-nalți precum un hevea și la glezna ta mă-nchin... nu-ți cer nici o dezlegare, leagă-mă cât poți de strâns, și de mâini, și de picioare, și să nu te
ŞTII TU, OARE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364019_a_365348]
-
Rămas iarăși singur, personajul lui Moisescu se îndrăgostește de o femeie mai tânără, ceea ce îl face să considere că viața merită trăită. Numai că idila eșuează în tristețe, întrucât, după o vreme, femiea pornește în căutarea altei iubiri. (să fi presimțit Dorin Moisescu sfârșitul iubirii interzise cu editoarea lui?) O altă povestire semnată de scriitorul-personaj ne-o aduce în atenție pe profesoara Antonia, ce suspină de dorul iubitului ei Lazăr, plecat să profeseze ca medic veterinar într-o țară din lumea
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
2013 Toate Articolele Autorului Sufletul meu e ca un labirint, Sunt rătăcit în el de când mă știu, Din prima zi te caut și mă mint Că te-am găsit. Ce singur pot să fiu! De spaimă-ncep secundele să sune, Presimt că nu va fi un ceas ușor Când, nevoit, mințindu-mă voi spune Că te-am pierdut, ce singur pot să mor! 30 aprilie 2004, seara Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455
NEVOIT de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363022_a_364351]
-
Beletristica > IUBIRE SĂ ÎȚI DAU? Autor: Paula Diana Handra Publicat în: Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Iubire să îți dau? Iubirea-mi dă târcoale, în sufletu-mi o simt... Deși mă-mpotrivesc, e-aproape, o presimt! Șoptirile-i sunt stranii, eu încă-i sunt străină, Promite că mă face, inimii lui, regină. Și-a apărut cu tine, și-a ocolit păcatul, Ai vrea să te iubesc? Poate-l iubesc pe altul! Cuvintele-ți de miere, ca
IUBIRE SĂ ÎȚI DAU? de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362308_a_363637]
-
articol->cititori / articol I. IUBIRE SĂ ÎȚI DAU?, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. Iubire să îți dau? Iubirea-mi dă târcoale, în sufletu-mi o simt... Deși mă-mpotrivesc, e-aproape, o presimt! Șoptirile-i sunt stranii, eu încă-i sunt străină, Promite că mă face, inimii lui, regină. Și-a apărut cu tine, și-a ocolit păcatul, Ai vrea să te iubesc? Poate-l iubesc pe altul! Cuvintele-ți de miere, ca
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
sunt diferită, Îmi vei avea iubirea de m-oi simți iubită! (Paula Diana Handra- Viitorul volum de poezii) Citește mai mult Iubire să îți dau?Iubirea-mi dă târcoale, în sufletu-mi o simt...Deși mă-mpotrivesc, e-aproape, o presimt!Șoptirile-i sunt stranii, eu încă-i sunt străină, Promite că mă face, inimii lui, regină. Și-a apărut cu tine, și-a ocolit păcatul,Ai vrea să te iubesc? Poate-l iubesc pe altul!Cuvintele-ți de miere, ca
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
unei Românii virtuale, nu dă nicio șansă acestei țări care nu e cu nimic mai prejos ( decât celelalte țări lăsate de Dumnezeu pe pământ... Marin Ifrim Doar sufletul din om, doar el are valoare... Puțini sunt cei ce moartea își presimt, Așa și Păunescu, poetul, mult iubit, A presimțit plecarea, din astă lume rea, Ce o simțea ca o povară, pe umeri îi stătea. Cu ultima dorință, alături de poporul său, Rugându-se fierbinte, cerând la Dumnezeu, Să se deștepte o Românie
SA NU-L UITAM.../ O ANTOLOGIE DE VERSURI IN MEMORIA LUI ADRIAN PAUNESCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361082_a_362411]
-
țări care nu e cu nimic mai prejos ( decât celelalte țări lăsate de Dumnezeu pe pământ... Marin Ifrim Doar sufletul din om, doar el are valoare... Puțini sunt cei ce moartea își presimt, Așa și Păunescu, poetul, mult iubit, A presimțit plecarea, din astă lume rea, Ce o simțea ca o povară, pe umeri îi stătea. Cu ultima dorință, alături de poporul său, Rugându-se fierbinte, cerând la Dumnezeu, Să se deștepte o Românie întreagă! În ultim ceas, ea, binele s-aleagă
SA NU-L UITAM.../ O ANTOLOGIE DE VERSURI IN MEMORIA LUI ADRIAN PAUNESCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361082_a_362411]
-
umbra de gheață a unor aripi imense. Cuprins de o viziune dublă, ca prin ceață, privești concomitent în amândouă lumile. De ceva timp crezi că înaintezi printr-un tunel. Lumina de la capăt nu se vede, ieșirea nu mai apare, deși presimți că este bine. Te îndoiești mult de tine, de ce poți, de ce vrei, de unde și de ce ai pătruns aici. Închizi ochii și îi deschizi, în fața ta se apropie o leoaică imensă, puternică. În ochii ei te uiți fix, știi că e
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
simbol: Ne atingeam mâinile-n grabă/ Și ne-ascundeam ca doi proscriși (p.75); La foc aprins (va fi căldură-n casă),/ Îți voi citi în palmă, (un destin)...(p.77) etc. Autoarea este în căutare de simboluri și le presimte la marginea metaforicului (Frunzișul verii dă năvală-ncins/ Cu tot alaiul nunții de apoi , p.45), are simțul lor și le valorifică atent și inspirat: Prin Universul celor Patru Sori,/ Te-oi aștepta ca altă Penelopa,/ Să germinăm sub caldele
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
știe, Aici ne sunt morții, trăiască-ne Neamul, Trăiască-ne Țară în veci de vecie! (Romero Tarhon) A ÎNCEPUT REUNIREA DE SPIRIT ȘI COAGULAREA ISTORICĂ A SOCIETĂȚII CIVICE, AȘA CUM ANTICIPAM RECENT ÎN ULTIMUL ARTICOL DEDICAT DEȘTEPTĂRII NEAMULUI ROMÂNESC. Simt și presimt că se apropie clipă ridicării românilor pentru neam și țara! de Romeo Tarhon http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/06/27/simt-si-presimt-ca-se-aprop... Referință Bibliografica: Deșteaptă-te, Țara! Romeo Tarhon : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 930, Anul III, 18 iulie 2013
DEŞTEAPTĂ-TE, ŢARĂ! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364248_a_365577]
-
l-au avut făurarii, la care le torni doar Tu - Har, Secretul ascuns, care-l țin lăutarii, poeții și. . .fac Dar din Dar!. Frământă-mi și stoarce-mi simțirile toate, Mărite Stăpâne, Tu toate le poți! Să aflu o cale, presimt că se poate, Prin muncă cinstită și fără de hoți!. Copiilor mei să le las moștenire, Din tată în fiu, meșteșug minunat, În care să pună și-un gram de iubire, Fiind siguri de pâinea ce și-au câștigat! Atâtea metode
T E R O G M Ă Î N V A Ţ Ă de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363246_a_364575]
-
salvez lumea sau s-o distrug eu vin un alt chip al Conștiinței oglindă-a voastră sânt a ce e rău în lume când cerul e senin [79] Acel urlet de Fiară din beznele ființei ce instinctul îl strigă ca presimțind neantul oglindă-n care moartea din veci vi se arată ca și cum ar fi moartea ce se petrece-n altul [80] Voi să-nvățați cu groază-n a istoriei clipă de hâd eu vin în lume sufletul vostru sânt când voi
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
luminițe galbene, ochii lupilor sosiți de neunde. Ciudat, dar spaima morții nu-i mai tulbura cu nimic adâncul firii! Era stăpânit acum de un singur gând: să-l apere pe miel, să-l ocrotească de colții lupilor pe care-i presimțea flămânzi dincolo de umbra copacilor și care-nchideau un cerc din ce în ce mai strâns în jurul său. Un behăit subțirel îi turnă în sânge o picătură de curaj. Mielul dădu semn că se trezește. Cu un glas pe care nici el nu și-l
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
în Franța, singur și preocupat să finalizeze opera vieții sale „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”, Nicolae Bălcescu le scrie tuturor prietenilor din exil și țară să vină să stea cu el pe timpul iernii, la căpătâiul unui om bolnav, care își presimțea moartea. Scrisorile de răspuns al surorilor, iubitei Luxița Florescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, frații Brătianu, Golescu și alți celebri pașoptiști ajung după moartea revoluționarului. Toți cei apropiați își exprimau regretul din diverse motive trecătoare și futile că nu pot fi
MOARTE LUI NICOLAE BĂLCESCU – CA UN CREŞTIN ORTODOX de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367472_a_368801]