1,175 matches
-
-ți mai amintesc. - Mamă, nu mai aruncați banii degeaba pe fereastră. Mai bine, strângeți de pomeni ! - Stai liniștită mamă-soacră ,că n-avem noi norocul ăsta, ca să scăpăm de dumneata ! E femeie inteligentă,nu se supără la glume. - Vasilico,ai vreo presimțire ? o-ntreabă socru-meu, care veghea de ceva vreme, lângă pat. - Eu așa zic .... - Atunci, ia spune-mi tu acuma, de câte ori m-ai înșelat ? - Doar de trei ori ,Ioane ! - De trei ori ??? se miră socru-meu cu ochii mari cât
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
firesc să fie invitat. Făcea parte din elita nobilă a regatului. Era conte, dar mai întâi de toate, om politic. Se considera norocoasă că nu i se vedea fața. Era necesar să vorbească, neapărat, cu el. Nu o va desconspira. Presimțirile nu o înșelau niciodată. Urma o seară plină de surprize. Se ruga să fie plăcute. *** Piesa de teatru a celor mici a produs un val de aplauze și admirație. Asaltați din toate părțile de voci și strângeri de mână se
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
lasă-mă, să mai copilăresc puțin, draga mea Adolescență!” (cf. Anotimp albastru). Da, numai ADOLESCENȚA păstrează, încă intacte (și, paradoxal: le conștientizeată, ca pe un Paradis pierdut, în același timp!), liniile de forță aleOriginarității - aducând, însă, și vagi, dar persistente presimțiri ale viitoarelor spulberări ale vârstelor intransigente-nontranzacționiste: “Și totuși, mai rămân o clipă doar, lângă barca amintirilor,/ Alături de jocul „de-a castelul de nisip”, nespulberat, încă ». Volumul se numește, corect (întru pluralitate/pluralizare!), “Spiralele adolescenței”, pentru că ADOLESCENȚAare integrată, în semantica ei
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
spun sfinții părinți, că oamenii buni sunt luați la cer? Că și Dumnezeu are nevoie de ei? Dacă e așa, facă-se voia ta! Dar mi-i așa de dor de el...!” Parcă aude și acum țârâitul telefonului. Avea o presimțire ciudată. Ceva nu era în regulă. Simțea că nu trebuie să ridice receptorul. Un fior i-a străbătut corpul din creștet pană în tălpi. „Nu-i a bună!” Nu răspunse. Dar telefonul sună din nou. „Băiatul își făcea lecțiile. S-
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
tot străduia să își continue lectură, dar totul părea inutil. Obsesia acelei voci era mai puternică decât capacitatea ei de a se concentra. Îngrijorarea își strecura colții în sufletul ei. Ce s-o fi întâmplat cu băiatul asta?" Parcă o presimțire o tot încolțea, nelăsând-o deloc în pace. Telefonul sună. - Bună. Aveline? Auzi tânără în cască telefonului. - Bună. - Sunt Râul. Uite ce e... scuză-mă, știu că este cam târziu. Mi s-a spus că m-ai căutat. Nu am
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
amare, exprimată surprinzător printr-un dubiu de netăgăduit: „dacă v-ar avorta planeta desigur aș fi/ singurul neavortat. Iar voi ați fi mulți/ dar nu cred că v-ar prii fără domnul POET/ chiar și el este uneori ad-hoc necesar” („Presimțire”). Versurile lui sunt însoțite de presimțirea apropierii unui final inexorabil. Dacă nici comunicarea verbală nu va mai exista, atunci nimic nu va mai exista „limba vorbită de voi se va stinge curând” („Presimțire”). Și totuși ce va rămâne? Ce va
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
de netăgăduit: „dacă v-ar avorta planeta desigur aș fi/ singurul neavortat. Iar voi ați fi mulți/ dar nu cred că v-ar prii fără domnul POET/ chiar și el este uneori ad-hoc necesar” („Presimțire”). Versurile lui sunt însoțite de presimțirea apropierii unui final inexorabil. Dacă nici comunicarea verbală nu va mai exista, atunci nimic nu va mai exista „limba vorbită de voi se va stinge curând” („Presimțire”). Și totuși ce va rămâne? Ce va mai fi? Ce va mai dăinui
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
chiar și el este uneori ad-hoc necesar” („Presimțire”). Versurile lui sunt însoțite de presimțirea apropierii unui final inexorabil. Dacă nici comunicarea verbală nu va mai exista, atunci nimic nu va mai exista „limba vorbită de voi se va stinge curând” („Presimțire”). Și totuși ce va rămâne? Ce va mai fi? Ce va mai dăinui? Cu aceeași amărăciune și copleșit, împovărat de greutatea tristeții apăsătoare, personajul principal al tuturor acestor versuri este el, POETUL, care recunoaște deschis, măcar două din păcatele capitale
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
măcar două din păcatele capitale: crima, pe care omenirea însăși prin semenii ei o va comite în numele și pentru justiția viitoare (vezi modelul Cain și Abel), „dar justiția va rămâne justiție/ fiindcă va fi necesar să ucidă tot ce mișcă’’ („Presimțire’’), însoțită de perfida trădare prefigurată de la începutul veacurilor (vezi cuplul Lilith și Adam, sau Lamashtu, Lamia - frumoasele și ademenitoarele femei demon care ucideau, în special copiii nou-născuți). Preacurvia manifestată și în somn. Aceeași Lilith, care în evul mediu le provoca
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
rămâne din toate acestea? Ca să revenim și să parafrazăm aceeași celebră întrebare hamletiană, spionul dintre noi, eternul Iuda sau celebrul Iago care, tot ironic spus, dacă nu ar exista pe pământ vor fi obligatoriu închiriați de printre „fantomele din cer” („Presimțire”). Speranța poetului, care parcă adulmecă dezastrul sfârșitului de lume, așa cum se spune că fac animalele înainte de o catastrofă naturală, este aceea de a nu mai apuca acea zi. În existența permanentă întru păcat, ca și în „Presimțire” unde la final
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
fantomele din cer” („Presimțire”). Speranța poetului, care parcă adulmecă dezastrul sfârșitului de lume, așa cum se spune că fac animalele înainte de o catastrofă naturală, este aceea de a nu mai apuca acea zi. În existența permanentă întru păcat, ca și în „Presimțire” unde la final el conchide (este chiar convins de hotărârea sa), că asemenea chiriașului grăbit, își va face valiza, lăsându-i pe semenii lui muritori în plata Domnului și plecând spre o altă planetă, lucru care se vede și în
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
Bârgău nu este un imaginativ, căci nu disponibilitatea fanteziei îl definește, ci un fel de al patrulea simț care percepe substanța în esența ei, care îl ajută să vadă dincolo de aparențe și fapte. Viziunile sale provin, așadar, din exacerbarea unor presimțiri și din amplificarea amănuntelor trăite, trecute prin filtrul imaginilor ce vin în avalanșă. În poemele lui Valeriu Bârgău e mult amestec de penitență și demonism din care răzbate un ideal secret al izbăvirii: Da, am răspuns,Turnul Colței e umbra
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
O simțire autentică găsim în lirismul volumului Sudul târziu, Editura Vremea, București, 2008, cu o prefață de Liviu Grăsoiu. In poemele acestui volum eul trăiește în latura evanescentă a evenimentelor, iar versurile în învelișul lor spumos și stilizat evidențiază o presimțire și o amintire a numenalului: Revino, cum o blândă atingere de vânt/ Pe un alint de lacrimi se-așterne drept veșmânt ... Vei reuși,tu,oare,să limpezești din vină/ Această așteptare la cea mai sacră cină?(Această așteptare...). E o
CLAUDIA VOICULESCU-SUDUL TÂRZIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358955_a_360284]
-
meritat pe Eminescu - Un fiu al românescului popor... Din Bucovina vă vorbescu: Noi l-am iubit pe Eminescu, L-am ocrotit pe Eminescu Și l-am jelit pe Eminescu... De ani și ani tot plâng și mă crucescu, Stivit de presimțiri și de poveri... Noi nu l-am înțeles pe Eminescu, Preocupați de griji și de averi... Din Basarabia vorbescu: Noi l-am iubit pe Eminescu, L-am ocrotit pe Eminescu, Și l-am jelit pe Eminescu... Nu am speranță să
VOI L-AŢI UCIS PE EMINESCU ! de MIHAI PREPELIŢĂ în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359267_a_360596]
-
intră la bănuieli. Ce căuta Agnes a lui cu acest tip în trăsură? Îl luă cu amețeală și se așeză pe o bancă de piatră, să nu se poticnească. Respira greu. Îi venea să strige, să plângă cu lacrimi amare. Presimțiri îngrozitoare îi năvăleau în minte... Până la urmă, Orestes se lămuri de misterul răsturnării situației în cazul căsătoriei sale cu Agnes. Aflase acest lucru de la un oștean, chiar din garnizoana sa și, la rândul său, acesta aflase că fata lui Persius
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
mi-a arătat o miorița oacheșă. - Ahasta-i! Acu o lași aci, că-i ciobănită, s-o iei la ales. Am plecat desumflat. Eu mă gândisem că mă întorc acasă cu oaia, dar mă întorceam cu sufletul gol. Parcă aveam o presimțire sumbră. Mi-a rămas în memorie imaginea cu nea Ion arătându-mi oaia, cativa ciobani cu chipurile șterse, ceața de dimineață, rece, si eu cu lacrimi în ochi. M-am adunat cu greu. M-am dus direct la magazin și-
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
nimic. Cela n'engage a rien! Admis!” Mihai Eminescu traducând proza de Edgar Poe prin intermediul lui Charles Baudelaire, iată o situație care, dincolo de hazardul acesteia în aceea ce-i privește pe fiecare din cei trei, vorbeste de la sine că o presimțire. Idiosincrazia poetului latin - față de o țară copleșitoare că natura însăși, templu altfel celebrat că stare și celebrator al unei discrete și mesianice vocații, cu, mai presus decât originalitate, unicitate sintetică de izvor că plâns la naștere - “Apele plâng clar izvorând
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
Pasternak nu rămăse singur, ci alături de Zinaida Neigauz, fosta nevastă a marelui muzician Heinrich Neigauz, căruia practic i-a „suflat-o“. Despre prima întâlnire cu Pasternak, Olga Ivinskaia a lăsat mărturie într-un jurnal: „Fusesem, puțin spus, tulburată de o presimțire, după ce mă privise cu ochii săi imenși - privirea unui bărbat care mă cântărea cu exigentă. Mi-am spus, în sinea mea, iată a venit un om, singurul de care am nevoie“. Pasternak va scrie despre ziua în care a mers
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
cu o carte în care operează simultan relatarea unor experiențe trăite și transpunerea fragmentară în operă. Un univers mental este transpus într-o configurație sensibilă, într-o viziune și într-o formă. Prin artă sensul vieții și iradiația disperantă a presimțirii morții se sublimează și devine o resursă nouă pentru un palier superior al vieții. Scrisul și meditația lui intrinsecă formează nucleul unei regenerări pe care o luminează credința. Prin transformarea vieții întâmplătoare în artă-existență se tinde la încetinirea și prelungirea
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
ediție de lux și o cutie cu bomboanele mele de ciocolată preferate. Vai de capul meu! O citisem pe Agatha Christie, pusese otravă în unele din ele. Începe să vorbească, parcă are pe limbă miere. Poate sunt eu paranoică, deși presimțirile nu m-au înșelat niciodată. Chiar dacă paloșul nu e la vedere, o cred în stare să-mi dea și cu platoșa de cap. Când mă aștept mai puțin. Simt că înnebunesc și ea mă fierbe ca pe tocăniță, hotpot cu
Români alergici la România. O familie de timișoreni m-a pârât soacră-mii din UK că eu provin din cea mai proastă zonă a țării () [Corola-blog/BlogPost/339678_a_341007]
-
Sultanului, în caz de amenințare cu războiul. Aveți grijă ca locuitorii să nu cadă în foamete și sărăcie indiferent de secetă sau pârjol în fața dușmanului. - Ce vorbe fără rost sunt astea, Măria Ta? - Deși mă simt foarte bine am o presimțire... Astăzi doresc să fie zi de sărbătoare! Tăiați berbecii cei mai frumoși și aduceți butoaiele cu vinurile cele mai alese din pivnițele castelului! Vom da cel mai mare ospăț din istoria acestui principat! Dacă Domnul se îndură de mine vreau
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
despre Poezia românească adevărată, despre zbaterile cele mai profund umane, turnate în bronzul expresiei strălucit-clasice, va fi nevoit să se refere, implicit, în zilele noastre, și la THEODOR RĂPAN. Poezia sa, deși răvășită, parțial, la nivelul semanticii de adâncime, de presimțiri ( ... și de „post-simțiri”, cum ar zice un alt Poet român contemporan, adept al „revizuirii coordonatelor interioare, ale vieții umane contemporane”, spre spiritualitate - Profesorul universitar doctor, de la Universitatea din New Mexico și Părinte al Pradoxismului Mondial, dl. FLORENTIN SMARANDACHE!) - este una
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
nțiunea mea fericită, pentru care, după puteri am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranțele mele și jertfa aduse să prefec în nimic. Nu știu câte zile mai pot avea, un fel de presimțire îmi pare că mi-ar spune că, viitorul este nesigur; voiesc dară și, hotărât dispun, ca după moartea mea toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul națiunii pentru ajutor la înființarea unei academii de drepturi, tare crezând
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
inimă și zidește duhovnicește. Aceasta este cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu. Credința este o facultate spirituală care „știe” și „vede” drumul pe care celelalte facultăți ale ființei umane nu pot să-l vadă. Credința este un simț al sufletului, o presimțire spirituală care vede dincolo de vederea fizică. Ea pătrunde în adâncul ființei noastre, în sanctuarul vieții noastre și astfel acționează în noi divinul. Cunoașterea umană singură nu poate transfigura omul, ea lasă omul în orizontul dependenței. Rolul minții umane nu mai
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
cum, Doamne iartă-mă, să mă gândesc, că abia am simțit că va fi, omule! Și nici nu știm de‑o fi fată ori băiat. - Să fie băiat, Ioano! a întrerupt‑o Vasile, nemulțumit. Băiat o să fie, am eu o presimțire așa... - O să fie ce‑o vrea Domnu’, că nu‑i după voia noastră... Că dacă‑i fată, să știi că ar... - Nu știu nimic, ai auzit? Îl vom boteza Gavrilă. Ca să avem pe Gabriel și Gavriil, na! Dacă o fi
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]