558 matches
-
asupra voievodului. Alexandru și Erina se retrăseseră și ei prin tunelul de scuturi al Apărătorilor, cu senzația că o furtună neașteptată smulge din rădăcini ultima certitudine și că de acum totul cade Într-o negură rece și rea, ca o prevestire a morții. Ieșiseră la mai puțin de o sută de pași de locul În care Apărătorii rezistau atacului călăreților pe platoșele cărora Alexandru văzuse semnul șarpelui și al săgeții. Prin perdelele ceții confruntarea se zărea, totuși. Voievodul nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi un val de liniște, ca o prevestire de țintirim. Valea Bârladului rămase parcă pustie și stingheră, tulburată doar de gemetele răniților și acoperită de zeci de mii de cadavre. Bătălia de la Vaslui se sfârșise. Cei care primiseră poruncă să lupte mai departe, spre miazăzi, porniseră pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă... - Cum? - Nimic. Un vis. O prevestire. Măria ta, Îndeplinește-mi o rugăminte... - Oricare, Erina. Orice Îmi stă În putință. - Lasă-mă să rămân În preajma măriei tale și a Apărătorilor. Nu mă pot Întoarce acasă... nu mai știu ce să fac... Încă nici nu pot să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
copil și urmăritori, ștergând până și urmele acestora În zăpadă. Și că, din acea zi, viața fratelui său s-ar fi putut desfășura sub semnul unei puteri Înalte, invincibile, că devenise unul din puținii muritori care stăpâneau artele luptei, ale prevestirii viitorului și ale citirii gândurilor. Toate acestea erau În afara putinței lui Alexandru de a reprezenta realitatea În culori. Nu știa ce culori ar fi putut avea cerul acelei lumi de la capătul lumii, ce culori ar fi putut avea pădurile, apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gata și fuseseră trimise. Catapultele se mai construiau Încă, iar ordinul voievodului era ca ele să fie duse mai jos, spre Cetatea Neamțului. Ziua sărbătorii Sfintei Fecioare Începea liniștită, cu același cer roșiatic deasupra dealurilor dinspre Răsărit și cu aceeași prevestire a căldurii unei veri care Începuse În sânge și nu se știa cum va sfârși. Îndată după ivirea soarelui, Începură să bată clopotele bisericilor și mănăstirilor. Oastea musulmană știa ce zi este aceea, dar nu știa că era, totuși, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
când se va ridica ceața. Dacă nu cumva... Nu, asta era deja o nebunie. Și totuși. Dacă nu cumva chiar el adusese ceața. * - Măria ta... spuse Alexandru, mi-ai promis ceva după ce am plecat de la chilia Sihastrului... - Da, Alexandru. Dacă prevestirea lui se adeverește, ai o mie de călăreți să Începi atacul pe flancul stâng. Dar, deocamdată, trebuie să scăpăm din cleștele lui Mahomed. - Vom scăpa, Doamne. Răzeșii se bat pe ambele flancuri. Cavaleria a ajuns deja pe noile poziții, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prizonier priveau din ce În ce mai speriați În jurul lor. - Djinii... murmură unul dintre ei. Alexandru Înțelese. În studiile lui venețiene aflase că djinii sunt duhurile rele ale pădurii. Nici un muritor nu se putea opune unei asemenea forțe. Ceva se Întâmpla cu acea pădure. Prevestirile sihastrului se adevereau. - Mai repede! porunci șeful grupului. Luminăția sa așteaptă prizonierul! Alexandru Își dădu seama că nimeni nu-și imagina că știe limba turcă. Așadar, Mahomed Îl aștepta. De aceea fusese lăsat În viață. Achingiul mai spuse ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se afla Ștefan Oană, fiul cel mic al căpitanului Cosmin Oană. Avea ochii și zâmbetul tatălui său. Își amintea cele mai mici amănunte din copilăria petrecută În Moldova. Toate informațiile adunate până atunci duceau spre el. Luptătorul care avea darul prevestirii. Un țipăt uriaș, ca al unui animal Înjunghiat, se ridică deodată peste păduri. Semnalul de moarte al războinicilor Bordjighin. Cel care vestea triburilor din stepele mongole dispariția unui mare conducător. Acel semnal nu se mai auzise În Asia de la moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Luminăția ta... praf suntem sub tălpile tale... iertare pentru vestea rea... rezervele de spahii au fost masacrate... mulți au fost tăiați de sabie... mulți au murit Înăbușiți de ceață... ceața era ucigașă... Mahomed rămase tăcut. Înăuntrul lui, era zuguduit de prevestirea Marelui Maestru. Era oare cu putință să piardă Moldova după ce o avea la picioare? - Ordon atacul asupra mongolilor... Foștii Cuceritori, spahiii lui Midhat, ei știu cel mai bine cum să-i Învingă pe oamenii lui Amir... să atace imediat! Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
solemnă pentru ei. Profesor, președinte, cuvintele astea au putere asupra oame nilor săraci și fără școală. Am sosit În Olanda convins că sunt deosebit, că aș putea să schimb unele lucruri. Când am ajuns, ploua. Am luat asta drept o prevestire favorabilă, un semn că aveau să urmeze numai lucruri bune. Nici măcar o săptămână nu tre cuse până când să-mi dau seama că ploaia olandeză nu-i ca aceea indoneziană. Una Îngheață tot ce atinge, cealaltă Învie tot ce atinge. Cât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zi ce trece! În noaptea aceea însă, bulibașa Iorgu Stănescu se zvârcoli în așternuturi de parcă ar fi dormit pe ciulini. Dimineață, se sculă înaintea tuturor, și văzu cerul plumbuit cu nori cenușii. Ziua nu se arăta a fi prea prietenoasă. Prevestirile lui se adeveriră. Nu mult după ce un soare ca o turtă de ceară abia se prefiră cu greu printre norii bulgăriți pe înalturi, oamenii legii poposiră și în șatra lui în căutarea acelui ceva de care el aflase în treacăt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau să vorbesc cuiva dar nu mă înțelege nimeni. Parcă vorbesc într-o limbă străină. Așa că merg, merg într-un pas grăbit nebăgînd de seamă nimic. Pașii se înșiră ca o prevestire funebră și sper ca mersul să mă epuizeze, să uit de tot. Cu toate astea, la fiecare pas apare o ademenire: fluviul, clădirile înalte, o fereastră deschisă undeva, sus, sau ștreangul de la jaluzea. La rîndul lor, oamenii îmi vorbesc dar
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Ne-am deplasat prin Dalnik și Vacarjani, localități în care avuseseră loc lupte crâncene în vara lui 1941, pentru cucerirea Odessei. Urmele acelor uriașe confruntări se vedeau în imensele cimitire cu proaspete cruci pe morminte de eroi, ca o adevărată prevestire sumbră a celor ce urma să ni se întâmple, în calitatea noastră de ostași aflați în război. În zorii zilei de 1 aprilie 1942, pe un ger strașnic și cu un orizont de un roșu aprins, am început să străbatem
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
remarcă o stare de degradare fizică la omul atât de vioi și vivace, sclipitor, agil și conviv extraordinar. Caragiale nu mai era același pe care îl știau, deși se străduie să fie cel știut. Tot atunci, poate ca o sumbră prevestire, Caragiale și-a manifestat dorința de a-și revedea prietenii încercând să fie vesel, destins, dar e tot mai apăsat de griji și stări care-l deprimau, slăbindu-i rezistența sa proverbială. (pag. 418) Pentru duminică, 29 aprilie, Caragiale își
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
expune?? Așa și-a găsit sfârșitul și fina Văleanu care, transportată cu ambulanța solicitată de d-na Preda ca vecină, nu a putut fi salvată. Și doar cu o săptămână în urmă îmi spusese că va muri curând. O sumbră prevestire care s-a adeverit după o săptămână!! Încă de acum 3-4 ani în urmă îmi arătase lucrurile necesare înmormântării - și iată că acum totul s-a sfârșit pentru ea... „Și rând pe rând ne ducem toți”, vorba poetului. Și o
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nemuritor, un mesager galactic! În urma unei lovituri de ciomag bine mânuit, Cititorul în stele și-a dat duhul. Minciuna s-a dovedit. Cel care vroia să distrugă, moralmente, Stațiunea - fiindcă, altfel, ce rost ar fi avut să intoxice oamenii cu prevestirea lui? - e mort. Cum îți așterni așa dormi. Orice acțiune poate fi, în rezumat, exprimată printr-un proverb. (Intenționezi, pentru uz propriu, să întreprinzi un studiu paremiologic de mare întindere. Îndreptar de existență exemplară, așa se va numi. Vei combina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
unui mal de pământ - și așa nesigur, întărit cu zid - ce mărginește partea de nord a Stațiunii. În spațiul dislocat, o adevărată râpă, a început să se strângă apă. Peste o vreme, malul va ceda. Se apropie, poate, împlinirea unei prevestiri. Cineva tot amintește de Astrolog; totodată, zice că nici Castelanul nu e străin de cele ce se petrec; oamenii l-au izgonit sub pământ, unde și-a găsit sfârșitul, dar duhul său e nemuritor și, acum, se răzbună. Cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu veneau de la Dumnezeu, porneau, atunci, de la diavol ; Antonia spunea că nu știa de unde, chiar se rușina puțin apoi. Ce m-a apucat?, zicea. De aici, poate, visul lui Thomas: aceasta Îi tot Împuiase capul, În ultima vreme, repetase obsedant prevestirea. Rusoaico!... Așa o numeau mulți pe Antonia, o ramură a neamului ei se trăgea din Est. Thomas, atletic, blond, Încă mai făcea, dimineața, exerciții de gimnastică, dar nu zilnic, așa cum obișnuia cu ani În urmă. Musculatura nu mai era atît
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
astrologii l-au sfătuit să nu mai pună niciodată piciorul Într-un loc de atât de rău augur. De treizeci de ani, nimeni nu șezuse acolo; era numit, nu fără oarecare spaimă, Palatul Pustiu. Șirin nu șovăi să Înfrunte relele prevestiri, iar reședința ei deveni, de atunci, inima orașului. Conducătorilor Rezistenței le plăcea să se adune În vastele ei grădini, o insuliță de răcoare În acele seri de vară. Mă aflam adesea În tovărășia lor. Prințesa părea, de fiecare dată, fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ghemuindu-se că un animal bolnav la soare, Stau cu tine! mè anunțè ca si cum ne-am cunoaște demult, familiaritatea din vocea ei fècându-mè sè tresar, Ce vrea oare de la mine? În privirea cu care mè fixeazè plutește ceva că o prevestire nefastè, pèrul încâlcit, sârmos, îi cade peste fațè, intrându-i în ochi, eu încercând sè-mi redobândesc capacitatatea de a judeca lucrurile, gândindu-mè cum aș putea, în împrejurarea de fațè, sè scap de prezența ei supèrètoare, cântèrind cu luciditate toate posibilitèțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
stăpâna, încercând s-o liniștească. A murit o veste!, geme grădinăreasa neliniștită, ea crede în semne, în pământ și în cer, în vise, ea știe că în viață nimic nu e întâmplător, ea știe că moartea își are semnele și prevestirile ei, iar viața - la fel. Ce veste mai poate fi pentru mine, doamna Neli?, o, Doamne, poate vine Maestrul!, nu mai zi atâta că a murit o veste, zi-mi și tu că vine bărbatul meu, e trecut de prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și, În aceeași respectuoasă atitudine, părăsește Încăperea, Înclinându-se, și Închizând cu grijă, ca să nu facă nici cel mai mic zgomot, ușa capitonată cu mușama maron, relicvă a unui proletcultism grijuliu. O tăcere grea, apăsătoare se lasă ca o sumbră prevestire. Prin fereastră, redactorul-șef Dezideriu Îl privește pe agentul de circulație dirijând În intersecția rotundă ca un cerc perfect, cu gesturi de păpușă automată. Lenin, impunătorul monument comunist, Încremenit, cu o mână Întinsă, ce pare a dirija ceva nevăzut. Redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
neînsemnată ca să se salveze. Viky pleca la Cavarna; m-am decis să o întovărășesc. Ioana nu putea merge pe jos cei patru kilometri sub căldură și a rămas în port. La despărțire era tristă, ca și cum ar fi cutremurat-o o prevestire, ca și cum făcea un mare sacrificiu rămânând singură. Mă simțeam prea dornic de a schimba atmosfera și nu puteam renunța la drum. l-am spus o ultimă vorbă, pe care am căutat să o fac cât mai afectuoasă posibil și am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu te consolează prea mult, dacă ai neliniști că nu mai primești nimic altceva. Este ca și cum o scrisoare datată vechi i-ar anunța "sunt sănătos" și dacă nu mai știi noutăți, îl consideri pe acest "sunt sănătos" ca pe o prevestire rea. La fel un "te iubesc" apare tot așa de repede învechit și ai nevoie de noi asigurări. Citind ce-a scris Ioana, aveam impresia că citeam pe altcineva, altă poveste de dragoste, care nu mă putea interesa în clipa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Nobuo a fost ucis. Și pare să fie adevărat. Shonyu se încruntă, oftând. — Am început să vedem deja semnele că anul ăsta vor fi tot felul de tulburări. Cât de grave vor fi, depinde de cine sunt adversarii, dar recentele prevestiri se arată tulburătoare. Dumneata ești mai tânăr decât mine, Senior Gamo, dar mi se pare că ai o judecată mai bună decât a mea. N-ai cumva inspirația de a veni cu o idee bună înainte de a se întâmpla ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]