669 matches
-
evenimentele sunt atât de complicate, când spiritele sunt atât de dezorientate [...], un mănunchi de câțiva scriitori, fără deosebire de națiune, de rit și religie”, și-au propus să scoată această revistă spre „purificarea sufletelor și înviorarea inimilor”. Se publică poezia Pribeag de Const. Spirescu, poet căzut în 1917 la Oituz, însoțită de un medalion biografic, precum și versuri de N. Georgescu; un Movileanu colaborează cu fragmente din romanul Sânge nobil, având subtitlul Scene din viața țiganilor ursari. Nicolae Ursu scrie un articol
MINERVA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288155_a_289484]
-
să fie dus înapoi în hamac. Dar înainte de asta, Pip, care se tot învîrtise pe-acolo, veni lîngă Queequeg, cu tamburina într-o mînă și-i spuse, apucîndu-l de braț cu cealaltă mînă și scoțînd un suspin înăbușit: Ă Sărmane pribeag, n-o să isprăvești niciodată cu drumurile astea obositoare? încotro pornești acum? Dar dacă te va duce curentul spre Antilele acelea, a căror plajă dulce e bătută doar de nuferi, ai să-mi faci un mic servici? Caută-l pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Paris (1929), unde frecventează și cursurile de la Schola Cantorum (clasa de compoziție, condusă de Vincent d’Indy). Întors în țară, profesează avocatura. Scrie poezie, fără să publice. Debutase în 1919, în revista „Cuib spre răsărit”, cu poezia C-am fost pribegi, semnată Marcel A. Bresliska. Compune lieduri, apreciate în epocă. În 1934, prezentarea într-o reuniune literar-muzicală a unui fragment din Cântarea cântărilor suscită o elogioasă tabletă argheziană în „Adevărul literar și artistic”. Debutează cu volumul Cântarea cântărilor, în 1938. Angajat
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
amar”, un amurg apăsător de toamnă tristă și rece marchează decorul, convențional, în care amărâtul visător își plânge jalea sau urzește castele în aer. Câte o pornire de revoltă se pierde îndată într-un noian de disperare și, înfrânt, Fulg Pribeag (cu acest pseudonim sunt iscălite câteva poezii și o proză) e gata să ceară iubitei iertare în genunchi. Semn al vârstei imature, duiosul plonjează în „reflecții” de un pesimism definitiv. Rareori expansiv, cuprins câteodată de un arțag proletar care îl
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
lume cu imagini de factură expresionistă, în încercarea de a surprinde viața pestriță a capitalei bucureștene, o cetate-bâlci pitorească și plină de viață. Următoarele volume publicate în țară, inconsistente valoric, nu anunță evoluția surprinzătoare a poeziei din exil. Poemele poetului pribeag (1963) corespund unei alte vârste poetice, de această dată profund modernistă, și unei experiențe traumatizante: „desțărarea”, tema centrală, obsedantă a liricii lui B., generează viziuni coșmarești, apocaliptice, în care singurătatea și moartea covârșesc sufletul pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
poeziei din exil. Poemele poetului pribeag (1963) corespund unei alte vârste poetice, de această dată profund modernistă, și unei experiențe traumatizante: „desțărarea”, tema centrală, obsedantă a liricii lui B., generează viziuni coșmarești, apocaliptice, în care singurătatea și moartea covârșesc sufletul pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc șerpi./ Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile când trec peste harpă, cad...” (Coșmar). Poemele, elegiace sau senzuale, descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
1960; Bucareste-Estaçăo Norte, Rio de Janeiro, 1961; Cortina de ferro sobre Cuba, pref. Salvador de Madariaga, Rio de Janeiro, 1961; César Vallejo, Rio de Janeiro, 1962; Barraza, Mexico, 1963; Juan Bosch: del exilio a la presidencia, Buenos Aires, 1963; Poemele poetului pribeag, Mexico, 1963; Aron Cotruș. Omul și poetul, München, 1964; 168 horas de poesia, 7 dias en Nicaragua, Managua, 1965; Manuel Bandeira de corpo inteiro, Rio de Janeiro, 1966; Juan Bosch, un hombre solo, Madrid, 1967; Recitind pe Ion Barbu, Honolulu
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
valahă, la Descriptio Moldaviae), după cum umanismul stolnicului Cantacuzino rodește în discursul ce reface pertinent, concis, argumentația privind originea daco-romană a poporului și evoluția, în plan istoric și lingvistic unitară, pe teritoriul celor trei state românești. Păstrând formal anonimatul asupra cărturarului pribeag, scrierea se va difuza în Principate, apoi și în Transilvania (unde Gh. Șincai folosește textul în Hronica românilor). Din circa zece manuscrise semnalate, cinci reprezintă copii ale redacției grecești, restul vehiculând (în forme lacunare, imperfecte) o primă versiune românească, datorată
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
plângă la creștet, Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted. Pe când cu sgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. {EminescuOpI 217} {EminescuOpI 218} Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni, O să-mi zâmbească iar. Va geme de patemi Al mării aspru cânt... Ci eu voiu fi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
luna. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar moartea glas să dea Frunzișului veșted. {EminescuOpI 220} Să treacă lin prin vânt A tot știutoarea, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture floarea. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc O lume de patemi Pe când liane cresc Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 221} NU VOIU MORMÎNT BOGAT (VARIANTĂ) Nu voiu mormânt bogat, Cântare și flamuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Cu brațe de valuri S-ar atârna de stânci - Și murmură-ntr-una Când spumegând recad, Iar pe păduri de brad Alunece luna. {EminescuOpI 222} Reverse dulci scântei A tot știutoarea, De-asupra-mi crengi de tei Să-și scuture floarea. Ne mai fiind pribeag De-atunci înainte, Aduceri aminte M-or coperi cu drag Și stinsele patemi Le-or troieni căzând, Uitarea întinzînd Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 223} IAR CÎND VOIU FI PĂMÎNT (VARIANTĂ) Iar când voiu fi pământ, În liniștea serii, Săpați-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ființele vii, avem nevoie de pământ, pe care să trăim. „Noi vrem pământ!”, „Flămând și gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ, Să-ți fim tot câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi: Dar vrem pământ! O coajă de mălai de ieri De-o vezi
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
bine și rău Eu la fel ca si toamnă ploioasa Amestec de roșu și verde Înțeleg cum din gânduri întoarsă Nădejdea în inimi se pierde Peste umăr duioasa privirea Câtă lung spre adânci depărtări Iar în inima plânge iubirea Azi pribeaga pe triste cărări
Amurgul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83223_a_84548]
-
Strigăt Elena Marin Alexe (Odă pentru absolut) Sunt doar un graunte micuț de țărână, Udată de ape, bătută de vină. Ce merit am eu pe tăcutul pământ Pribeagă-ntr-o lume, de mila-i plângând? Te caut în zori, dar te caut și-n-noapte Dincolo de cântec, cu jale în șoapte. În zâmbetul gingaș și-n ochi de copilă, În verdele ierbii din glia umilă. Te strig să te-ntorci
Strig?t by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83230_a_84555]
-
Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. Dintr-un timp și vântul tace; Satul doarme ca-n mormânt Totu-i plin de duhul sfânt: Liniște-n văzduh și pace Pe pământ. Numai dorul mai colindă, Dorul tânăr și pribeag, Tainic se-ntâlneste-n prag, Dor cu dor să se cuprindă, Drag cu drag. Cerințe: 1.Transcrieți primele patru strofe. Scrieți apoi mesajul care se desprinde din fiecare. 2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Analizați părțile de vorbire studiate din prima strofă. 4
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ridică, buzele albe nu se pot mișca. Se gândește mama: câte necazuri, câte nădejdi, și acum! Și cum gândea astfel, o lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. Și atunci raza pribeagă se topi în lacrimă și o polei. Iar copilașul, care demult nu se mai înviorase, o zări; întinse mânușița spre obrazul mamei și zâmbi ușor. Cerințe: 1. Transcrieți fragmentul care v-a plăcut mai mult 2. Srieți cuvinte cu același
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și nimic nu ne poate spune cu siguranță când și prin ce împrejurare s-a fundat, întemeiat și mărit această politie; dacă ea a luat ființă prin porunca unui cârmuitor de gloate, sau prin trebuința de așezare a unor triburi pribege, dacă a răsărit din propășirea sau oploșirea unor indivizi, ori a unor familii răzlețite, la o răspântie de drum, la un mal de râu, pe un pisc de deal sau la un capăt de pădure, dintr-un cort un sat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
el, zice Domnul. 21. "Ridică semne pe drum, pune stîlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat... Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetățile acestea care sunt ale tale! 22. Pînă cînd vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pămînt: femeia va peți pe bărbat. 23. "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată ce se va zice iarăși în țara lui Iuda și în cetățile sale, cînd voi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cei mari vor fi smeriți, și privirile trufașe vor fi plecate. 16. Dar Domnul oștirilor va fi înălțat prin judecată, și Dumnezeul cel sfînt va fi sfințit prin dreptate. 17. Acolo vor paște mieii ca pe imașul lor, și păstori pribegi vor mînca moșiile prăpădite ale bogaților. 18. Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii, și păcatul, cu șleaurile unei căruțe, 19. și zic: "Să-Și grăbească, să-Și facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
înrourează vieți speranță dimineață iubiri și împliniri nevinovate trăim prin voi plaiuri divine departe fără voi e cloaca plină de păcate azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu le cade părul, s-au prefăcut În trunchiuri, cu crengi nenumărate, Și frunza, gura pentru cântec. Îmi vine să cred că femeile acelea, Rămase cu păr după moarte s-au Prefăcut în păsări, în fluiere Și poate în vânt pribeag, plecat Din tufă în tufă, spre a șopti că eu, În razvrătită clipă îl spurc Pe Dumnezeu. Iubirea pentru care Pământul nu mai are de mult Măsurătoare, în mintea mea Se caută bolnavă, și de beție suptă În alcooluri toamna
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-l atingă în cădere. Tot în ziua aceea l-a cunoscut badea Vasile pe Sfânt. El l-a învățat să-și repare greșeala și din ciotul rămas de la stejar, a ciopârțit o cruce care să amintească lumii de un suflet pribeag, fără noroc. Am să mă-ntorc și dacă n-am să pot, am să trimet pe altul... așa o zis pruncul... Mă speriasem de moarte la auzul cuvintelor astea, mai ales că erau rostite chiar de Badea Vasile. Nici unul din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
au călcat niciodată? Doar vreun țigan păcătos s-ar putea îndeletnici cu asemenea șfert împuțit al unui cal căzut de bătrâneță. Iar țigan, pe aceste meleaguri, n-a văzut nimene de când țin minte oamenii. Mai departe decât Șugag, sălașurile acestea pribege nu îndrăznesc să intre pe valea Frumoasei. „Nu poate fi nimeni, asta-i judecata polițistului“, zâmbește o clipă Culi. „Acest hochstand e un ascunziș într-o taină de codri și numai trei oameni îl cunosc“. Alta nu poate fi. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parte de chinurile Gheenei. De aceea vă implorăm, pe voi, frații noștri plecați departe, să ne ajutați cu sfaturile voastre. Întrebați-i pentru noi pe doctorii voștri în Legea Sfântă ce trebuie să facem, căci grija noastră este imensă. Înduioșați, pribegii granadini veniți la Fès au ținut în anul acela numeroase consfătuiri, unele în casa lui Khâli. Asistau la ele oameni de vază, oameni de rând, dar mai cu seamă numiții ulema, teologii, versați în cunoașterea Legii. Unii veneau de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! Pălind Sunt solitarul pustiilor piețe Cu tristele becuri cu pală lumină - Când sună arama în noaptea deplină Sunt solitarul pustiilor piețe. Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra Ce sperie câinii pribegi prin canale; Sub tristele becuri cu razele pale, Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra Sunt solitarul pustiilor piețe Cu jocuri de umbră ce dau nebunie; Pălind în tăcere și-n paralizie, - Sunt solitarul pustiilor piețe... Amurg violet Amurg
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]