595 matches
-
obraz și peste trei săptămân(i) să tâ(m)plă morit”103. Dacă prezența Doamnei Ruxandra în preajma celui ce a dăltuit inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați o putem doar bănui, în legătură cu existența jupânesei Sima Buzescu (fiica lui Gheorghe Pribeagul din Bogdănești), rudă cu doamna Stanca, în grupul celor ce au compus și așezat pe marmură „permisul pentru eternitate” al lui Stroe Buzescu nu ne putem îndoi. Pe muchia din partea stângă a pietrei tombale (în al cărei câmp, în relief
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și scăpa de atât de imprevizibilul, în vorbe și fapte, soț al ei. Nicoriță, (Nicoară Baltag) cel cu care se va căsători a doua oară Todosia nu peste multă vreme, probabil prin 1615, (după ce timpurile s-au mai liniștit, și pribegii din Polonia s-au întors), mai fusese - se pare - însurat. Avusese cu acea soție, Anexana pe nume, și o fată pe care o chema - cu rezonanțe ucrainene - Odochia. Nicoriță - care i-a făcut Todosiei (cândva, între 1616 și 1620) un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai încercat încă o dată, la începutul anului 1630, să redobândească tronul pentru Miron Barnovschi, dar a fost învins din nou de același Vasile Lupu, vornic acum, și de stolnicul Grama la Toporăuți. Hatmanul Nicoriță a murit în pribegie (mai fusese pribeag prin 1609, ca „hiclean” lui Constantin Movilă 239), prin 1630, poate din pricina unei răni primite în bătălia de la Toporăuți. După o căsătorie de aproape cincisprezece ani, Todosia a rămas văduvă pentru a doua oară. Și a continuat să locuiască în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trebuie să fi fost și acea Natalia sau Nedelea, roabă răcumpărată, care îl însoțise întâi pe Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în patul lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme, sau ca acea Marie, care i-a luat locul Irinei Botezata - fosta concubină legitimată prin căsătorie ca Doamnă - în grațiile unui Petru Șchiopul „neatent” la faptul că era „bătrân, bolnav, rătăcitor și șchiop” [N. Iorga]); ea va
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare sluger, însurat cu Ariana, fiica logofătului Velisarie și mort în 1676) nu izbutesc câteodată să-și plătească nici dările (Pârvu din Cioroiași, însurat cu Benetta sau Benedetta -, nepoată a Doamnei Ecaterina Salvoressi, căci era fiică a Lucreției, sora Doamnei -, pribeag împreună cu Mihnea Turcitul, n-a putut să plătească - înainte de a muri la Istanbul - 40.000 de aspri, „birul lui în țară”) și își lăsau rudele în mare sărăcie (ca albanezul Leca Racotă - mort înainte de 17 august 1606 - trădător de profesie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fel, Vasile Lupu l-a omorât [tardiv, fără rost] pe serdarul Ștefan - căsătorit cu Dafina-Ecaterina, fosta nevastă a marelui vistier Dumitru Buhuș -, căci aflase că „acest câne neertat” uneltea pentru aducerea pe tron a lui Gheorghe Ștefan; nici Ion Neculce, pribeag cu Cantemir în Rusia, n-a scăpat de o asemenea pedeapsă) ori de descoperirea unor periculoase „visuri de domnie” (Despot Vodă l-a omorât pe marele stolnic Andreica, fiindcă „se arăta că umblă după domnie”) li se adăuga lăcomia de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu, fu înlocuit apoi cu al doilea Barbu Craiovescu, fiul lui Pârvu. Când Barbu fugi în Ardeal, la plecarea din domnie a lui Radu Paisie, înlocuit cu Mircea Ciobanul, Mircea făcu milă Ancăi, lăsând-o să vândă parte din moșiile pribeagului [...]. Anca avu cu Barbu pe Șerban postelnicul și pe o fată, Maria. Această Marie născu un copil din flori, pe Șerban (numit astfel după unchiul său), care nu pomenește niciodată de tatăl său. în 1588-1589, el era păharnic, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1666), Marica se căsătorește cu marele logofăt Radu Crețulescu (el ocupă această dregătorie în vremea lui Șerban Cantacuzino), și el reprezentant al marii aristocrații muntene, amestecat în uneltiri, călător în Creta (unde fusese trimis de turci în surghiun, în 1673), pribeag din pricina inimiciției lui Gheorghe Duca, ziditor harnic de biserici și familiar al temnițelor domnești 311. Pe Stanca marele postelnic Constantin Cantacuzino i-a dat-o lui Papa Brâncoveanu, fiul marelui ban Preda Brâncoveanu (probabil că nu doar interese materiale - Preda
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
avusese patru, dar unul murise) jupâneasa Mușa, proprietara unei moșii în Ungurel. L-a preferat, în diata datată 3 mai 1645, pe Hamza, „căci o au căutat fiiu-său, Hamza, la vréme de boală și la nevoia ei, până la moarte”527. Pribegi în Ardeal, dezmoșteniții Persul și Oancea „au făcut multe răutăți”528. Antim îi informa pe cei dispuși să dea frâu liber supărării și să proiecteze o ultimă sancțiune asupra unor rude (pedeapsă a „pizmei”), dezmoștenindu-le, că alcătuiesc astfel niște dispoziții
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost o vreme stăpânitor al Olteniei ocupate de austrieci și căruia întoarecerea la Mănăstirea Cotroceni i-a fost de asemenea interzisă: „[...] și a fiiului Mării Sale Gheorghie Cantacuzino Băsarab, care, după răposarea mai sus pomenitului părintelui Mării Sale, au [fost] pribeag în Ardeal, și au șăzut la cetatea Brașovului, supt protecția chesaricească, ani 32 și, de acolo, viind aicea, întru această țara Rumânească, dincoace de Olt, au fost ban Administraționului împărătesc, și după aceia au fost gheniral până la răposarea Mării Sale
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
titlu prescurtat trimit la Nicolae Iorga, Studii și documente cu privire la istoria românilor, treizeci și unu de volume [unele având două părți], tipărite la București, în Editura Ministerului de Instrucție, Stabilimentul grafic I.V. Socec, între 1901 și 1916); N. Drăganu, „Codicele pribeagului Gheorghe Ștefan, voievodul Moldovei”, în Anuarul Institutului de Istorie Națională, III, Cluj, 1924-1925, p. 190, nota 2. 74. Vezi Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, vol III, Fundația pentru Literatură și Artă, București, 1940, p. 100. 75. Voievodul dincolo de sala tronului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
viață; înaintat în vîrstă; încet; încovoiat; înșelat; învățat; învechit; leagăn; liniștit; lipsă de putere; mamă; maturitate; milos; Moș Ene; moșneagul; muritor; necăjit; nene; nepot; nepoți; nou; oboseală; odihnă; olog; pat; părinte; părinți; păun; persoană; peste 60 ani; piatră; și prăpădit; pribeag; prost; protejare; proteză; puternic; rude; sat; sărman; sărut; simpatic; slăbiciune; staj de viață; statut; stejar; stimat; suflet; suspin; șobolan; știutor; tata; tată; teamă; prea tîrziu; toiag; trecere; țap; țăran; umil; urît; ursuz; vechime; vecinii; vesel; veșnicie; viață; viață spre sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
încrucișat; încurcat; îndelungat; înghețat; larg; lat; lene; lin; linie; liniștit; lot; maturizare; merinde; mijloc; miros de ploaie; modalitate; mult; național; necunoscut; negru; nesfîrșit; oale; ocol; pădure; pam-pam; parc; parcurs; pas; pasaj; pași; pavat; pietros; Pitești; podea; podeț; posibilitate; prăfuit; prăpastie; pribeag; primejdii; primejdios; public; pustiu; răscruce; rătăcire; rural; sătesc; semafor; sfîrșit; singur; singurătate; soartă; speranță; spinos; șarpe; terasă; timp; tobă; tovarăș; traseu; trecere; urban; urît; urmă; ușor; vale; verde; vieții (1); 812/186/68/118/2 duce: cară (99); aduce (69
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); dor(2); dubios(2); emigrant(2); imigrant(2); indiferent(2); informație(2); internațional(2); în noapte(2); înstrăinat(2); localnic(2); mister(2); neajutorat(2); neamț (2); necunoaștere (2); neștiință(2); neștiutor (2); neutru(2); nimeni(2); pierdut(2); pribeag(2); rom (2); român(2); rus(2); singurătate(2); straniu(2); student(2); trist(2); tu(2); ungur(2); venetic(2); absent; acasă; acela; adăpost; african; alb; am; amabilitate; amar; America; analiza; anonim; anost; anxietate; auz; bani; bani mulți; băiat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
greutate; grijă; împăcare; împlinire; îndoiată; îndoliată; înmormîntare; înspăimîntare; lacrimă; lanț; liberă, singură; lipsă; martiră; măritată; melancolie; milă; mireasă; mititica; moartă; muiere; de mult; nasol de ea; nașpa; neajutorată; nefericire; nemăritată; neprotejare; niciodată; nirvana; om; orfan; păcat; părăsit; părăsită; pedeapsă; plictisită; pribeag; proaspătă; problemă; puternică; rană; rău; fără rost; săraca!; scăpare; simpatie; soacră; soartă; solitară; spinare; tăcere; tare; tinerețe; tragedie; urîtă; ursuz; vecină; pe viață; Vitoria; Vitoria Lipan; Vrîncioaie (1); 838/157/61/96/0 veac: secol (123); timp (116); ani (69
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sentimental. Temperamentul poetului era cel al unui senzual, atras de forme și sonuri, și spiritul auster al meditației i-a rămas străin. Doar înstrăinarea (exilul) dă autenticitate discursului elegiac și creează un personaj și o obsesie a liricii lui B.: pribeagul. Popularitate i-a adus, însă, legenda istorică. Orientându-se, în poezie, spre izvorul vieții naționale, el răspundea programului „Daciei literare”. Construite pe antiteza romantică trecut-prezent, legendele urmăreau să trezească patriotismul contemporanilor. Deși creațiile sale au impus în literatura română specia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
de scriitor a lui P.-F. cunoaște două perioade: cea din timpul Junimii și cea ulterioară. Prima este și cea mai interesantă și originală, asigurându-i un loc distinct în istoria literaturii române. Nuvelele scrise între 1869 și 1871 (Decebal, Pribeagul, O floare albă, Juanita, O casă neagră, Tuhutum și Zoa-Zuirvan), caracterizate printr-o atmosferă stranie, amintesc, în ansamblu, de povestirile romanticilor germani și anticipează nuvela Sărmanul Dionis a lui Mihai Eminescu. Imaginația prozatorului se dovedește nu numai aprinsă și bogată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
explorator și misionar - și H.M. Stanley - ziarist - pe urmele acestuia. Foarte numeroase sunt însemnările de voiaj în țară - unele retipărite după alte reviste sau fragmente din cărți apărute, la mănăstiri ori cu destinații culturale: D. Iov, Mănăstirea Măgura („însemnările unui pribeag” dintr-o călătorie lângă Vâlcea), I.L. Caragiale, O vizită la Castelul Iulia Hasdeu, drumeții: Silvestru Moldovan, De prin Ardeal, George Vâlsan, Din Valea Prahovei - sau în străinătate: V.A. Urechia, Românii la Roma, N. Iorga, Veneția, Padova, Verona, Geneva, E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
sorginte folclorică, prelucrat însă cu mai mare subtilitate („Busuioc floare de dar, / Floare de descântec,/ Orice vrajă e-n zadar / Și mă cheamă-n noapte iar / Mult temutul cântec”). Un procedeu frecvent e acela de a atribui altcuiva confesiunea: unui pribeag, unei fete ce cântă, uneia care plânge, unei „fecioare bătrâne”, unei „noi Magdalene”, care plânge, de asemenea, unei „femei trecute”, care „vorbește cu toamna”, unui „apostol nebun”. Toate aceste modalități ale desentimentalizării - sau oricum, ale atenuării sentimentalității - mențin intimismul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
am văzut în viață,/ Dar știu că-n vis l-am cunoscut.” Prin câteva motive, ca acela al călătoriei pe mare („Pornea o barcă verde spre albastrul unei mări”) sau cel al slujitorilor excentrici ai „albastrelor legi” („triștii, trudiții, nebunii pribegi”), care amintesc de „vagabonzii” lui Ion Minulescu, prin reliefarea cu majuscule a unor abstracții (Nădejdea, Durerea, Speranța, Lumina, Minunea), animarea unor adverbe de timp („azi”, „ieri”), prin recursul la numărul fatidic trei („Plângeau pe mal trei sălcii, cernindu-și moarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
au umblat”. Sortit să alerge după năluciri, dezamăgit în dragoste, în prietenie, proscrisul Radu, bântuit de negre melancolii, își caută refugiul în mijlocul naturii. Iluziile spulberate rând pe rând au făcut din el un sceptic, cu sufletul înveninat. Singur și nemângâiat, pribeagul, care dorise țării lui o grabnică mântuire de „obedele străine”, se consacră luptei pentru libertate. Ocolită de lirism, scrierea, adesea nebuloasă, incoerentă, are și dezavantajul unei exprimări impure. Într-un alt poem, tipărit postum, Ivan („Flacăra”, 1913) - satiră a regimului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
tihnit, redempția, căci ajung la adevărata înțelegere numai cei care pornesc din nou pe drumul pierdut cândva și regăsesc tainele pe care le-au împrăștiat așa cum împrăștii molozul. Un dialog cu diaspora înseamnă să schițezi o icoană a sufletului celor pribegi. Dar și un fructuos și necesar exercițiu pentru spirit. Or, așa cum le-a înfăptuit Sebastian Crăciun, deopotrivă icoana și exercițiul semnalizează ceva din neastâmpărul muzicienilor români trăitori pe alte meleaguri. Mărturisirile lor demonstrează că sunt egali în felul cum trebuie
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
Sebastian Lăzăroiu consideră că ministrul Educației, Daniel Funeriu, care "a plecat desculț în Franța, a făcut excelență în cercetare și s-a întors savant în România" este un "pribeag care a venit să facă ceva pentru țara lui", fiind însă răsplătit cu încercarea de a i se "falsifica actele". Ministrul Muncii s-a referit la examenul de Bacalaureat. "Piața forței de muncă n-are nevoie de bucăți de hârtie
Sebastian Lăzăroiu: Funeriu e un pribeag care a venit să facă ceva pentru ţara lui () [Corola-journal/Journalistic/48106_a_49431]
-
de ani". "Tragem în Funeriu, pentru ce? Pentru că și-a făcut treaba? Eu cred că a procedat foarte corect. Funeriu a plecat desculț în Franța, a făcut excelență în cercetare și s-a întors savant în România. Funeriu e un pribeag care a venit să facă ceva pentru țara lui și văd că singurul mod la care s-au gândit să îl oprească a fost să îi falsifice actele de studii. Rezistența sistemului la schimbare e acerbă", susține Lăzăroiu.
Sebastian Lăzăroiu: Funeriu e un pribeag care a venit să facă ceva pentru ţara lui () [Corola-journal/Journalistic/48106_a_49431]
-
Vampa (articole, proză, un fragment de piesă în trei acte), I. A. Basarabescu (o "fantezie"), V. Cozmin, A. Toma, G. Ranetti, M. Rusu, V. Fărcășanu, Jules Brun (toți cu versuri). Cîteva cronici vesele sînt iscălite Tică (probabil C. Braiesku), Orda, Pribeag, Strună. Alte texte, destul de interesante, au sub ele pseudonime precum Keops, Proles, Brețcanu (note din Transilvania), Iago, Lear, Thais, Bohem, Stix, Horia, greu de atribuit cuiva. Nici o informație nu se dă, iarăși, în ziar despre traducătorii lucrărilor prozastice apărute în
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]