872 matches
-
e încorporat în armata austro-ungară și participă ca locotenent la acțiuni militare în Galiția și Ucraina, angajându-se totodată în mișcarea revoluționară socialistă. Demobilizat în 1918, începe la Cernăuți Facultatea de Drept, la care renunță însă curând. Urmează ani de pribegie, cu îndeletniciri ocazionale la Paris și New York. Reîntors în Bucovina (1924), se consacră ziaristicii (este redactor la gazeta „Czernowitzer Morgenblatt”, 1926- 1932) și scrisului literar, acumulând în aceste domenii oarecare experiență, prin colaborările la presa cotidiană (mai ales la ziarul
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
meditație tandră, fără ostentație, fără patetism. Stanțele transpun o atitudine contemplativă, uneori ironică în fața ireversibilei curgeri a timpului: „Am lăsat în urmă/ frânghii sângerate de gleznele mele,/ A rămas fumul îmblânzit de dorul cuminte./ Munții, prăbușiți spre a-mi opri pribegia,/ pe care i-am luat/ și rezimându-i sub nori/ de veghe i-am pus drumului meu”. Jurnal absurd (2001) este un roman autobiografic - naratorul-protagonist este Florica Rogin - tot despre timp și despre forța sa distructivă. SCRIERI: Freamăt, pref. Al. A
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
fiind fiul lui Iancu Costin mare postelnic al acestui domn și executorul lui testamentar. Miron Costin a însemnat că portretul rudei sale a fost „scris“ pe peretele bisericii Sfânta Paraschiva din Liov, la care a privit, copil fiind, în vremea pribegiei în Polonia. Portretul nu se mai păstrează, cum nu se mai păstrează nici un altul în numeroasele sale ctitorii. Adevărat este că „rugile“ lui Barnovschi vodă nu au apucat să fie sfârșite și puține dintre ele au ajuns să fie împodobite
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
reproduse (cu modificări, inclusiv de titluri) în viitoare culegeri și intrate în patrimoniul lirismului românesc: Noi, cântăreții leproși, Semne, Taina inițiatului, De mână cu Marele Orb, Tăgăduiri, Ioan se sfâșie în pustie, Vrajă și blestem, Rune, La curțile dorului, Ani, pribegie și somn, Iezerul și multe altele. Din teatrul său, Blaga a încredințat revistei fragmente din Zamolxe, Ivanca și Avram Iancu. Din opera filosofică, în afară de aforisme și articole, i-au apărut fragmente masive din studiile ce compun Trilogia cunoașterii și Trilogia
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
și etnicul prevalează în alchimia acestei poezii. G. Tutoveanu scrie poeme senine, optimiste, situate între descriptivism pur (Stol) și discursivitate triumfalistă (Fii gata). D. Nanu profesează un lirism duios, cu accente reflexive (Primăvara, Sunt mângâierile durerii), dar și epicul istoric (Pribegia lui Petru Rareș). Corneliu Moldovanu aruncă o privire nostalgică spre vechea boierime românească, în versuri ce vor constitui mai târziu substanța volumului Flăcări. Poezie mai publică A. Mândru, A.C. Cuza, Elena Văcărescu, D. Anghel, Elena Farago (Fatma) ș.a. Aceeași atmosferă
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
ai versiunii inițiale a textului, aparținând lui Nicolae Milescu. Viața și petrecerea svinților a servit apoi la întocmirea ediției Mineielor din 1698, apărute sub supravegherea lui Mitrofan al Buzăului, fostul episcop de Huși și colaborator al lui D., care, după pribegia mitropolitului moldovean în Polonia, își va relua și continua activitatea tipografică în Țara Românească. Cele dintâi contacte cu psalmii versificați de D., Mihai Eminescu le datorează probabil anilor de gimnaziu la Cernăuți și Lepturariului rumânesc al lui Aron Pumnul. Mai
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cu literatura (Frunzele veștede, Gelozie). Un prinos de nemăsurată admirație, când smerit până la prosternare, când euforic peste poate, se revarsă din „notele biografice”, în ton encomiastic, închinate reginei Carmen Sylva (Regina noastră, 1914). Interes prezintă, ca aport documentar, amintirile din pribegie (Amintiri din Rusia, răsfirate în „Ararat”). Ele captează ceva din pulsul violent, haotic al încrâncenatelor evenimente ce au constituit începutul „aventurii bolșeviste”. Martor care știe să vadă, memorialistul derulează alert, într-adevăr ca într-un „film”, secvențe cumplite din „calvarul
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
ca domeniu de acțiune al răutății, ci e doar o modalitate de a scăpa de griji și de chinuri. Chiar și reluarea temelor din Sfânta Scriptură, reluarea motivului ascezei în pustiu, imitarea figurilor lui Ilie, Elizeu, Ioan Botezătorul, a motivului pribegiei lui Israel în căutarea pământului făgăduinței, nu au nimic chinuitor, nu transmit o imperioasă necesitate de eliberare de rău. Bibliografie. Fundamentală: S. Pricoco, L’isola dei santi. Il cenobio di Lerino e le origini del monachesimo gallico, Ed. dell’Ateneo
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
procese de presă, din cauza cărora va trebui să se refugieze, în 1912, peste Carpați. O vreme este corespondentul la București al unor ziare germane. Până la intrarea României în război, tipărește „romanul” Oameni din Ardeal (1915, reeditat în 1919 cu titlul Pribegie) și este administrator la revista „Solia”, în care îi apar, sub semnătura Iuliu Giurgea-Bradu, articole și nuvele, acestea din urmă urmând a fi strânse, în 1917 (sau în 1918), în volumul Povestea primăverii, care, „suprimat” de cenzura germană, va fi
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
anii de dinainte și de după cel de-al doilea război mondial. În ansamblu activitatea de traducător a lui G. este meritorie, ea contribuind la procesul de sincronizare a literaturii noastre cu cea occidentală. SCRIERI: Oameni din Ardeal, București, 1915; ed. (Pribegie), București, 1919; Povestea primăverii, București, [1917]; ed. 2, București, 1920; Domnița Fărănume, București, [1920]; ed. 2, București, 1944; Iedera, București, [1921]. Traduceri: Franck Adams, Taina înecatei, București, [1934], Jur s-o ucid, București, f.a.; Pearl S. Buck, Casa de lut
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
Meyrink, Golem, București, f.a. (în colaborare cu I.U. Soricu și V. Munteanu); T. S. Stribling, Electorii, [București], f.a.; Daphne Du Maurier, Golful Francezului, Craiova, 1992. Repere bibliografice: L. I.[Leontin Iliescu], „Oameni din Ardeal”, UVR, 1915, 11; Andrei Braniște, „Pribegie”, CLI, 1920, 24; Al. Bogdan, Prozatori grăbiți, LUT, 1922, 33; Scarlat Struțeanu, „Iedera”, „Viitorul”, 1922, 4162; Predescu, Encicl., 363; G. Călinescu, Prostologicon, JL, 1939, 42; Liviu Bratoloveanu, Cazul Jul. Giurgea, „Spectator”, 1944, 25. V.D.
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
aici, Ora 25 ar fi rămas un roman picaresc, lipsit de orice semnificație. Întâlnirea cu „eliberatorii”, deloc încurajatoare (în noile condiții, cinismul ia locul cruzimii și atrocităților războiului), produce însă o schimbare radicală în mentalitatea eroului. După treisprezece ani de pribegie și mai bine de o sută de lagăre de prizonieri, Johann Moritz, țăranul inocent care a trecut cu seninătate prin cele mai ciudate situații socotind simplu că totul se va rezolva, ajunge, reflexiv precum Traian Koruga, să se întrebe dacă
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
Negru). Agent, la Constantinopol, al Guvernului Provizoriu, se comportă ca un diplomat desăvârșit, susținând cu tact și persuasiune cauza revoluției valahe. Corespondența purtată în răstimpul petrecut la Constantinopol cu exilații români va fi înmănuncheată, în 1889, în cartea Amintiri din pribegia după 1848. De prin 1849 fostul căuzaș adoptă o poziție mai degrabă moderată, cu fixații conservatoare și chiar manifestări retrograde. El vorbește acum ca un aristocrat, cu o anume morgă, despre cei ce pun la cale rebeliuni. Colaborează, iscălind Ion
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
București, 1865-1875; Omul fizic și intelectual, București, 1866; Ion Câmpineanu, București, 1880; Pământul și omul, București, 1884; Scrisori ale lui Ion Ghica către V. Alecsandri, București, 1884; Scrisori către V. Alecsandri, București, 1887; ed. I-IV, București, 1905; Amintiri din pribegia după 1848, București, 1889; Scrisori inedite de la N. Bălcescu și Ion Ghica, publ. N. Cartojan, București, 1913; Opere complete, I-IV, îngr. și pref. Petre V. Haneș, București, 1914-1915; Scrieri economice, I-III, îngr. Ion Veverca, introd. Victor Slăvescu, București
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
să rătăcească prin întregul Orient, în căutarea mamei și a surorii lui. Poartă în suflet cinstea și demnitatea, dar este disprețuit, înșelat și batjocorit tocmai pentru că are o structură aparte. Întorcându-se în țară, la Brăila, după doisprezece ani de pribegie și căutări disperate, se izbește de aceleași adversități morale și sociale și se vede aruncat din nou pe drumuri, pradă viciului. Priviți izolat, rupți de realitățile și mentalitatea vremii în care trăiesc, protagoniștii din Chira Chiralina pot fi considerați „cazuri
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
al doilea an de apariție mai pregnant literar-culturale se dovedesc a fi numerele din iulie-august 1952 și din februarie 1953. Th. Cazaban se referă la comemorarea lui I.L. Caragiale și comentează volumul Iphigenia de Mircea Eliade, șapirografiat în Editura Cartea Pribegiei, în timp ce Nicoară Beldiceanu scrie articolele polemice Consecințele politicii moscovite și Probleme de istorie românească, N. Morcovescu - Forma internă a exilului, L.M. Arcade - comentariul Literatura mâinilor murdare, vizând compromisurile comuniste, iar Aristide Burileanu - o cronică severă în marginea literaturii lui Constantin
ROMANIA VIITOARE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289339_a_290668]
-
de Vintilă Horia, iar de la numărul 4/1951 un spațiu larg este consacrat problematicii culturale. În „Pagina culturală” sunt cuprinse informații despre scriitorii români din exil și din țară, despre publicațiile și editurile românești din exil (revista „Destin”, Editura Cartea Pribegiei ș.a.), cronici de carte, articole și studii de literatură română. Vintilă Horia este cel mai constant colaborator al acestei rubrici: cronici literare la volume apărute în exil, un eseu consacrat lui Liviu Rebreanu (Ion, după un sfert de veac), un
ROMANUL-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289362_a_290691]
-
Litere, arte, științe”, „Convorbiri despre limbă” (susținută de Ion Gorun) ș.a. Numărul din 3 septembrie 1919 se deschide cu o tabletă de Emil Isac, Budapesta. Principalul colaborator al rubricii „Litere, arte, științe” este Leon Feraru, cu versuri (Cântecul de leagăn, Pribegie, Sonete, Poeme,), proză scurtă (scrisă anterior, împreună cu D. Anghel) și mențiuni istorico-literare: Un manuscris al poetului Dimitrie Anghel, „File uitate” de Dimitrie Anghel și Leon Feraru. La aceeași rubrică apar texte de Barbu Nemțeanu și Barbu Lăzăreanu, discursul la Academia Română
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
176; Streinu, Pagini, I, 77-81; Arșavir Acterian, Horia Stamatu, VRA, 1938, 524; Călinescu, Ist. lit. (1941), 818, Ist. lit. (1982), 903; Manolescu, Metamorfozele, 107-108; Marianne Stamatu-Reinke, Horia Stamatu - o viață pentru România, RL, 1991, 21; Antonia Constantinescu, Horia Stamatu sau Pribegia ca inițiere, CRC, 1991, 27; Horia Stamatu - o realitate crudă, violentă, destructivă, anticreatoare..., publ. Mihai Gherman, APF, 1991, 12; Vintilă Horia, La moartea lui Horia Stamatu, APF, 1991, 12; Negoițescu, Ist. lit., I, 334-337; Românii, 339-342; Adrian Popescu, Restituirea lui
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
ca domeniu de acțiune al răutății, ci e doar o modalitate de a scăpa de griji și de chinuri. Chiar și trimiterea la temele din Scriptură, reluarea motivului ascezei în pustiu, imitarea figurilor lui Ilie, Elisei, Ioan Botezătorul, a motivului pribegiei lui Israel în căutarea pămîntului făgăduinței nu au nimic chinuitor, nu implică o imperioasă necesitate de eliberare de rău. Bibliografie. Fundamentală: S. Pricoco, L’isola dei santi. Il cenobio di Lerino e le origini del monachesimo gallico, Ed. dell’Ateneo
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
4, 4‑12 și Targum Cant. 8, 5: „Oare ce munte se ridică în deșert? Solomon profetul spune: Atunci când morții vor învia, muntele Măslinilor se va despica. Toți morții lui Israel vor ieși atunci și toți drepții cei morți în pribegie vor veni pe sub pământ și vor ieși din Muntele Măslinilor»”. Cât despre locul celei de‑a doua parusii, acesta este sugerat în FA 1,11‑12: „Bărbați galileeni de ce stați privind la cer? Acest Isus care s‑a înălțat de la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
88], a rămas văduvă. ... ea era deseori provocată de bolile necruțătoare Cronicarii români n-au fost întotdeauna preocupați de cercetarea pricinilor care provocau morțile voievodale. Pentru ei, Voievozii, cei mai mulți insuportabili - pedepsiți câteodată prin maziliri, pierderi ale averilor acumulate ilicit și pribegii umilitoare, nu mureau pur si simplu. Când catadicseau să vorbească despre cauze, ea făcea loc supozițiilor. Ici-colo doar o aplicare către precizie. Cum se întâmplă cu autorul acelor cronici puse multă vreme pe seama lui Nicolae Costin („Pseudo - M. Costin”), care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lui Gheorghe Rákóczy al II-lea) și a trecut în Ardeal - a rămas în apropierea țării al cărei Domn fusese. în 1660, însă, principele Gheorghe Rákóczy al II-lea, sprijinitorul lui Gheorghe Ștefan, moare și calea spre Apus și pribegia de o durată imprevizibilă rămân singurele opțiuni ale celui căruia Miron Costin îi făcuse un „portret al excelenței” („Om deplin, capú întregu, hire adîncă, cât poți dzice că nascú și în Moldova oameni”). Prin 1660, în luna aprilie, Gheorghe Ștefan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe mereu neliniștiții locuitori din Orhei și Lîpușna 198 și să-și alăture și alți boieri. între ei, pe marele jitnicer Gheorghe Bogdan, căsătorit cu fiica marelui vistiernic Palade, Maria 199. De inimiciția unor voievozi boierii scăpau, uneori, autoexilându-se. Câteodată pribegia era fără întoarcere. Marele vornic Vasile Costachi, cel însurat cu Catrina, fiica lui Iordache Toderașcu Cantacuzino (mare vistiernic la fel cu tatăl său, Iordache Cantacuzino), a pribegit în țara Românească când pe tronul Moldovei se afla, într-a doua domnie, Constantin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu de la Afumați o făcuse cu Voica), Elena sau Ilina, a fost soția marelui vornic Ivașco Golescu, boier credincios lui Alexandru al II-lea Mircea și fiului aceluia, Mihnea Turcitul. îi va fi dat lui Ivașcu să se stingă în pribegie, în Moldova (după ce fugise întâi în Transilvania, în 1583, apoi în Polonia), de „moarte năpraznică”. O fiică a lui Mircea Ciobanul, Stana, a fost măritată cu Ivan Norocea, catolicul ce nădăjduia să-i aducă pe valahi sub ascultarea Bisericii Romei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]