686 matches
-
învins de ea [soarta = Augustus]. Tu să lupți bine, pentru că există un dușman care luptă bine". Cred că nu mai este nevoie de alt comentariu. Dar nu e destul, pentru că ceea ce urmează este și mai surprinzător: "Astfel aceeași cauză îmi priește și îmi dăunează în același timp. O tinere neasemuit, se înțelege că tu consideri nedemn să fii însoțitorul zeițeii care stă "în lume" (= in urbe386 = Livia?! soarta?!). Ești puternic și deoarece lucrurile nu stau așa cum ai vrea tu, ești la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
evidențierea personalității interpretului, considerată drept unica instanță în măsură să garanteze (moral) judecățile de valoare 127. În aceeași ordine de idei, literatura sa nu lasă impresia că ar putea evada vreodată din preajma biografiei și a discursului critic propriu-zis (vecinătatea îi priește chiar de minune dovadă excelența valorică a Memoriilor!), chiar dacă aici constatăm o evoluție inversă, de la "obiectiv" la "subiectiv", de la teatru la proză cu o singură precizare, totuși: subiectivitatea lovinesciană nu e niciodată expresia directă, necenzurată, a "eului", ci se manifestă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
kilogram. N-o duceam greu, dar tata muncea în grădină de dimineața până seara, cu pauză la prânz. Foametea și tifosul nu mai era acum decât o amintire, dar sărăcia nu se dădea dusă din casa noastră. Se oploșise șii pria la noi. Nu puteam spune că o duceam pe roze. Banii din pensia tatei se topeau foarte repede. Dar cu pâinea cum a fost? Eu și Ghiță mergeam cu rândul să cumpărăm pâine de la Roca. Acesta își avea brutăria pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ai căuta neofalină să-ți încarci bricheta. Cam scumpă, dar făcea! Totuși, mama a făcut un efort și mi-a dat ceai cu pâine. Nu mai țin minte dacă mi-a trecut răceala dar, mie unul, știu că rețeta îmi pria, mai ales dacă mai “realizam” de pe undeva niște marmeladă sau scrumbie afumată, și acestea numai în vitrinele băcanului. La început i-am tras cu ceai cu pâine încât, gripat sau nu, cum vă spuneam, îmi pria. Apă se găsea, romaniță
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
știu că rețeta îmi pria, mai ales dacă mai “realizam” de pe undeva niște marmeladă sau scrumbie afumată, și acestea numai în vitrinele băcanului. La început i-am tras cu ceai cu pâine încât, gripat sau nu, cum vă spuneam, îmi pria. Apă se găsea, romaniță deasemenea, cu pâinea și cu zahărul era mai greu dar dacă știai să tușești destul de convingător, căpătai de la mama o pătrățică sau două de zahăr și o felie, două de pâine, rămânând ca la masă să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
unor valori prin excelență ne sau antinaturale. Creștinismul, în umilință, este după opinia lui Nietzsche încercarea sclavilor și a celor slabi de a impune tuturor, valorile lor. Mulțimea. Masa exemplarelor nereușite ale naturii invadează morala cu valorile sale care îi priesc ei: cu iubirea aproapelui, cu mila etc. Creștinismul ar fi voința de putere a celor slabi, care-i aliază ca să-i submineze pe cei tari, inoculăndu-le acestora etica umilinței. Filosoful german afirma că datoria omului inteligent și liber este de
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
este, și vodă îi aruncă o privire aspră și în același timp rugătoare, arătând spre Ștefan care, palid, sta sprijinit de marginea barjei, zâmbind stânjenit. — Iertați-mă, spuse Selin, merg să am grijă de beizadea, se pare că nu-i priește mersul pe Dunăre. Se apropie de tânăr și-i arătă ceva în apă. De fapt nu era nimic acolo, dar când se aplecară amândoi spre unda fluviului, imbrohorul îi șopti printre dinți prințului: — Te-ai gândit, domnia ta, cum ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
parcă ar fi prevăzut întrebarea. Pânza cadrilată foșni : Lucian se întorsese, se afla din nou alături, mut, închis, încruntat, aplecat asupra revistelor. — Dacă știam, rămâneam și eu acasă, continua să glumească blondul A.P. — Acasă nu-ți vindecai astenia. Marea îți priește, nimfele destind nervii... — Nepericuloase ! Tot al tău sunt. — Al meu, dar rătăcitor... Pânza se cută iar, cu un foșnet aspru : amicul se foise alături, închizând revista. Nu prea îl amuzau vecinii, se ținea deoparte. „Ce-ar fi să mă ridic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și drept, Dacă prin a ta minte ai fost un înțelept, Având darul pe care natura-l poate da, Frumsețe, minte, faimă, ajuns-ai la ceva? Căci nu caută lumea, aceea ce slăvește, Aceea ce o prinde - ci ceea ce-i priiește. Dacă ești rău și-i vine răutatea la-ndemînă, Dacă ești prost, și vasta prostie e stăpână, {EminescuOpIV 391} Sau de-un deșert atârnă în lume a ta soartă Și nu știi cum deșerții prin lingușiri se poartă Sau nu poți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și-a lăsat chiloțelul să o apere de frig și încercă să mă sărute, pregătită și dispusă să continuăm cercetările științifice. Se întinse spre mine însă... deodată îmi veni un damf insuportabil. Emana izuri fine, de caberneturi și nu-mi priia combinația. Eu, făcusem gargară prelungită cu ultimul gât din codașa picătură de votcă, aparținând sticlei pe care o lăsasem în stradă; acum nu suportam să amestec băuturile, mai ales că înțelesesem definitiv și îmi fixasem o idee pregnantă care curând
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lăsat nouă de o faimoasă familie de gânditori, prieteni ai prietenului meu. Era, cred, în Lower East Side. Clădirea avea liftier, un tip sinistru, care te privea cu ochi de asasin în serie. Dar nu din cauza lui nu mi-a priit șederea acolo. Apartamentul era spațios, bine mobilat, dar mai ales șocant mai presus de imaginație. Te puteai crede la Muzeul Omului. Proprietarii locuiseră nouă ani în Australia și-și ticsiseră, la întoarcere, casa cu arcuri, scuturi, vânturătoare magice, plase de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
încontinuu și, asta-i dăduse fiori. L-au găsit mort în propriul pat. Șederea în casa părinților, după ce colindase locurile familiare pe când fusese copil, discuțiile prelungite cu preotul, cu învățătorul rus, cu toți cunoscuții, nu o spunea, dar nu-i priiseră. Era obișnuit din școală să facă mereu ceva, și tata - lucru de mirare, parcă se sfiia să-i mai ceară ajutorul la treburile gospodăriei. Și din cauza asta simțea că nu-i mai era locul acolo. IV. Ca oricărui tânăr, ordinul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
puțoiu nu Înțelege neam. Cel mai bun psiholog ie cel din poliție, fie căi matol fie că nu. Mă gândesc la mama ei și Îi fac următoarea concesie bătrânicii: Întotdeauna pregătește o gustărică bună. Carne din belșug. Deși i-ar prii un futai: asta-i problema ei Încă de când a mierlit-o bătrânul. Insuficient dat la buci să-i mențină circulația În formă. Nuide mirare că i s-au Înfundat arterele. E greșeala băbătiei că-i frigidă ca curu. Am avertizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sensibilia, propria, șed a multis sensibus; sicut magnitudo, figură, quies, motus et numerus (De sensu, tr. 1, l. 2, n. 29). Și se numesc sensibile comune cele care nu sunt cunoscute doar de un singur simt, cum sunt sensibilele pro prii, ci de mai multe simțuri, cum este dimensiunea, figură, starea, mișcarea și numărul. Dacă doar ochiul poate percepe culoarea unei căni, dimensiunea acesteia poate fi sesizată și de simțul tactil, prin contactul cânii cu pielea. Așadar, sensibilele comune sunt calități
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
simțea bine; îl întrebă cum mergea cu preluarea postului din Dublin și dacă și-o dorise de la bun început. Nu plănuiam să rămân în Dublin, zise el. Dar e un post bun, iar oamenii sunt de treabă, așa că o să-mi priască, probabil. Ciudat că tu rămâi la Dublin, iar eu plec la Edinburgh, remarcă ea. Da, păi, așa merg lucrurile pe planeta afacerilor. Poate că în câțiva ani o să mă satur, și tu la fel, și o să ne întâlnim la ferma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
acord că promovarea era o performanță extraordinară și o ocazie minunată pentru viitor; Minette spusese că, din moment ce existau zboruri directe din Scoția spre Galway, la fel ca și din Dublin, nu conta foarte mult unde locuia. Și probabil că îi pria lui Darcey să mai iasă din țară puțin. Fiica ei nu era prea statornică din fire! Darcey o tachinase zicând că Minette nu voia decât să scape de ea ca să poată cocheta în voie cu Malachy Finan fără grija unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
jumătate de oră mai devreme. — Mersi. Privirea lui continua să se plimbe pe corpul ei de sus în jos, zăbovind apreciativ din loc în loc. — Da, vorbesc serios, chiar arăți superb. Mai bine ca niciodată. Nu știu ce faci, dar cu siguranță îți priește, spuse el fără nicio urmă de ironie. Oh, te referi la faptul că-mi sparg creierii cum să agăț orice străin atrăgător pe care îl întâlnesc? Că îmi cumpăr lenjerie sexy? Că refuz să-mi urăsc corpul doar pentru că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am văzut la față, în straiele acelea ce acopereau totul. Cochet, așa cum nu se arătase niciodată ca profesor de latină, monseniorul își spunea „cocoș pe cuibar“. Ședea în fața mea, mai rotofei decât îl aveam eu în memorie: bucătăria mănăstirească îi pria. Am trăncănit numai puțin despre cea în sfârșit sanctificată. Pe plan politic, el reprezenta în continuare poziția partidului de centru, pe care nu îl regăsea însă decât în mică măsură la actualii creștin-democrați. L-a lăudat pe părintele Wiehnke, confesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atunci nu fusese decât o dorință vagă: am asigurat familia Loss, așezată de jur împrejurul mesei, și pe viitoarea elevă în ale dansului că și eu voiam în viitorul imediat să mă mut la Berlin, căci clima în vestul Germaniei nu-mi pria. Așa a început o pălăvrăgeală care a avut urmări. Ea sau eu ne-am dat cu presupusul că poate ne-om întâlni la Berlin, dar că Berlinul era un oraș mare, în care te pierzi ușor, însă, dacă hazardul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la începutul lui august. Ei, dacă până atunci nu mă simțisem destul de mizerabil, gândul că trebuia să mă întorc la serviciu aproape că m-a aruncat din nou în brațele disperării. Poate că lucram într-un domeniu care nu-mi pria, poate cu nu aveam cu-adevărat vocație pentru ceea ce făceam sau poate că eram doar leneșă. Ei, indiferent care era cauza, eu nu eram unul dintre oamenii ăia norocoși (deși eu cred că sunt doar ciudați) care au satisfacția muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un scaun, mașina de scris Remington neagră, și, deasupra ei, atîrnată pe perete, o fotografie Înrămată Într-un desăvîrșit kitsch hollywoodian al anilor ’40: o femeie, În costum de baie, stînd cu spatele spre privitor pe plajă. Ceva nu-i priește lui Barton, deoarece nu izbutește să scrie nici un rînd. Începe să-și pună Întrebări, se agită, se frămîntă, Își pierde treptat entuziasmul, privește-n sus și vede cum, din cînd În cînd, tapetul transpiră și se dezlipește ca Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să ne amuzăm. Salutare la toată lumea“. A închinat din nou către toți. „N-ai de gând să mănânci și tu ceva?“, îl întreba Aurora Mocanu. „Am mâncat.“ „Și nici n-ar fi bine să mănânce mai mult, osânza nu-i priește“, spunea Iuliu Sofronie, întorcând totul spre glumă. Dar plutea, apăsătoare, tensiunea, n-am înțeles de unde izbucnise. Simțeam o stinghereală în ceilalți sau o încordare sau poate și una, și alta. Rodica Dumitrescu îl privea mai departe pe Vlad, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă gândeam la asta, uneori mă întrebam de ce nu făcuse și ea copii, ca femeile, multă vreme am crezut că ăsta era motivul tensiunii dintre ei. Dar mie felul de-a fi al unchiului mi-a plăcut și mi-a priit multă vreme. Adică m-a învățat să-mi văd de treburi, pe când eram cam leneșă. Am avut odată o revelație că dacă nu era el, nici școala n-aș fi sfârșit-o. Pe urmă m-a învățat pe ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
brusc puternică. Sunt foarte îngrijorat, abia așteptam să-ți spun. Am încercat să aflăm câte ceva de la doctori, dar durează de luni de zile: febră, transpirații nocturne, dureri de gât cumplite. M-am gândit că o schimbare de peisaj i-ar prii - înțelegi, aer de mare, chestii de astea. Nu se plânge niciodată, dar ne-a terminat; și dacă se dovedește a fi ceva grav, nu știu cum o să fac față, zău nu știu. — Ce să zic? Norman oftă, își abătu privirea și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era acum totul. În ziua următoare își reprogramase vizita la clinică și de data asta eram hotărât s-o însoțesc. Din cine știe ce motiv, se simțise mult mai rău după ziua petrecută pe malul mării. Eu am crezut că o să-i priască. Dar tusea îi revenise, mai insistentă ca înainte, și se plângea că i se întretăia răsuflarea: urcând scările până la apartamentul ei în seara precedentă, a trebuit să se odihnească pe trei din cele patru paliere. Consultația era programată la unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]