1,798 matches
-
regândirii sale dintr-o perspectivă largă, profund umană, necaricaturizată prin concepte behavioriste și dezumanizată prin metafore tehniciste. 13.8. Curriculumul „centrat pe primatul persoanei” și „antiinginerismul”tc "13.8. Curriculumul „centrat pe primatul persoanei” și „antiinginerismul”" Cu „curriculumul centrat pe primatul persoanei” (primacy of the person), teoretizat de curentul reconceptualist, s-a deschis prima fereastră prin care gândirea postmodernă a pătruns în problematica dezvoltării și optimizării curriculumului. Ideea că „reconceptualizarea curriculumului modern” a devenit o necesitate s-a impus cu forță
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care fiecare elev să fie liber să-și dezvolte gândirea proprie și valorile și în care să-i fie stimulate răspunsurile creative la realitate. În anii următori, James Macdonald s-a dedicat conceperii acestui tip nou de curriculum, bazat pe „primatul persoanei” (primacy of person). În 1966, ASCD (Curriculum Research Institute) a publicat lucrarea editată de J.B. Macdonald și R. Leeper Language and Meaning. În eseul „Learning Meaning and Motivation”, cuprins în volum, Macdonald a abordat problemele structurii curriculare centrate pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
social în parte, obligându-i să-și reconsidere reprezentările sociale cu ajutorul cărora operaseră până atunci. Aceasta a avut repercusiuni asupra fiecărui individ, îndeosebi în procesul de dezvoltare a personalității celor ce se găseau în perioada de formare. Modelul marxist al primatului contextului socioistoric asupra dezvoltării individului se aplica perfect în acest caz. Iată interpretarea unui cunoscut psiholog, Paul Popescu-Neveanu,privind „înțelegerea esenței umane ca rezultând din ansamblul relațiilor sociale”: primatul socioistoricului asupra individului constă în „transplantarea” esenței contextului în individ, acesta
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
celor ce se găseau în perioada de formare. Modelul marxist al primatului contextului socioistoric asupra dezvoltării individului se aplica perfect în acest caz. Iată interpretarea unui cunoscut psiholog, Paul Popescu-Neveanu,privind „înțelegerea esenței umane ca rezultând din ansamblul relațiilor sociale”: primatul socioistoricului asupra individului constă în „transplantarea” esenței contextului în individ, acesta „nu este prin sine însuși generator, ci doar purtător al esenței «zămislite» într-un cadru sociocultural”. În consecință, schemele mentale, structura gândirii, orientările valorice ale individului sunt subordonate „transformărilor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
P. încearcă, în special în Regenerarea neamului românesc (1937), o radiografiere a cauzelor subdezvoltării și sărăciei, criticând violent pe conducătorii de oricând ai țării, considerați principalii vinovați, propunând soluții de ameliorare, într-un demers continuat și în Proporția etnică și primatul muncii românești (1938). Formal, ține să precizeze că propunerile lui nu au nimic comun cu antisemitismul sau cu „bestialitatea proletară ce a caracterizat și osândit pe vecie regimul comunist” sovietic. Cu timpul, se adâncește tot mai mult în cercetarea fenomenelor
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
ritmul cultural european (1939-1940). Principalul punct de referință pe teren românesc era studiul Tehnica criticii și a istoriei literare de G. Călinescu (1939), de care istoricul literar clujean se desparte polemic. Acceptă postulatul relației dintre critică și istoria literară și primatul esteticului, dar respinge sever relativismul deschis de conceptul de critică și istorie literară creatoare, care duce la contestarea statutului istoriei literare ca știință: „Analizând nu opera de artă în elementele ei obiective, ci rezonanța pe care această operă o are
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
să fie „ordinea definitivă” a lumii. Conștient că, în fața crizelor politice și sociale europene care au dat naștere fascismului, pe de o parte, și comunismului, pe de alta, „neutralitatea este o iluzie”, P. afirmă, în continuarea gândirii platoniciene din Republica, „primatul spiritului” - „dreptul inteligenții de a i se încredința toate problemele sociale, toate dificultățile de ordin metodologic și toate problemele epistemologice pe care le pune fenomenologia științei și artei politice”, în virtutea corespondenței necesare dintre ordinea eternă („noocratică”) a lumii și autoritatea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
despre treapta cea mai înaltă a poeziei, îi cita pe Aristofan, Euripide, Hesiod, Vergiliu, Ovidiu. Surprinzător, în raport cu lecturile sale clasice definiția dată poeziei („o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și o naștere a fandasiei”) este în esență romantică, acordând primat spontaneității (simțirii, „fandasiei”) față de compunerea rațională. M. intuiește și înrudirea dintre poezie și muzică. Chiar dacă nu sunt originale, asemenea idei sunt singulare în epocă. Erotica din primul său volum, Rost de poezii adecă stihuri (1820), îl apropie pe M., prin
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
estetice”: acceptă teoretic noutatea, dar în practică se manifestă ca adversar al ei (de exemplu, apără legitimitatea expresionismului, totuși teatrul lui Lucian Blaga i se pare „bizar, straniu, fantastic”, adjectivele având un sens minimizator); proclamă, în teorie, ca discipol maiorescian, primatul esteticului, însă nu distinge istoria literară de cea culturală, aproape toate monografiile sale ocupându-se de figuri istorice, tangențial (și) literare (Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuțiu, Eftimie Murgu ș.a.); pledează cauza adevărului în dialog, dar în polemici „ceea ce îi lipsea era
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
revistei „Iconar”, cu un prestigiu literar în plină ascensiune), căruia i se dedică o pagină chiar în primul număr și care salută nașterea noii publicații dând povețe redactorilor: „Evitând violențele polemice, cultivând poezia înaltelor noastre ceruri și luptând pentru un primat cultural, d. Octav Rusu își va îndeplini cu prisosință rolul pe care și l-a asumat”. Conducerea revistei face eforturi să evite excesele extremiste pe fondul unei conjuncturi politice defavorabile (interzicerea, cu un an în urmă, prin decret regal, a
ORIZONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288581_a_289910]
-
orientări altfel dispuse succesiv și divergent. O. se situează între romantismul civic al generației anterioare și o exigență estetică specială, care, în ceea ce-l privește, se manifestă firesc, netensionat, având un resort înnăscut. Frumosul preexistă, înscris în fibra ființei lui, primatul esteticului căpătând ulterior o legitimitate aparte prin cultul clasicismului. Se stabilește astfel, în cultura română, o punte între Mihail Kogălniceanu și Titu Maiorescu, între pașoptism și junimism. Fără a fi teoretician sau critic literar propriu-zis, O. face de multe ori
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
modelul funcțional de sistem: un sistem orientat spre finalități proprii, care se constituie „de sus în jos”. Funcționalismul clasic, atât în sociologie, cât și în antropologia socială și culturală (Malinowski, Radcliffe-Brown, Parsons), se caracterizează printr-o asemenea opțiune. Holismul afirmă primatul societății, ca sistem, asupra tuturor elementelor sale componente. Sistemul este activ, constitutiv, reglativ; elementele sunt constituite, reglate. Tot ceea ce se întâmplă într-o societate are semnificații pentru funcționarea acesteia, fiind, în consecință, reglat în spiritul logicii ei. La limită, avem
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de laborator cu studenții de la Colegiul Dartmouth, experimentatorii au prezentat studenților imagini video cu leaderi politici care indicau trei feluri de semnale faciale neverbale - fericire-asigurare, supărare-amenințare și teamă-eschivare - care fuseseră identificate în prealabil într-un experiment ce avea ca subiecți primatele. S-a constatat că subiecții umani au făcut discriminări clare la nivelul manifestărilor neverbale, au reacționat emoțional conform așteptărilor la diferite semnale și, în final, chiar și-au schimbat atitudinea față de diferiții leaderi politici pe baza expresiilor faciale prezentate. De
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cunoscător avizat al fenomenului teatral românesc și al celui universal (de la Shakespeare și Goldoni la Pirandello, Brecht și Michel de Ghelderode). În preambulul lucrării sale de sinteză Istoria literaturii dramatice românești, M. analizează relația fundamentală dintre dramă și teatru, stabilind „primatul literaturii în actul scenic”, bazat pe natura poetică a teatralității textului, relație văzută dialectic, ca o „succesiune de ciocniri între propunerile îndrăznețe ale poeziei dramatice și conservatorismul scenei”, precum și relația dintre drama poetică (ce se folosește de disponibilitățile situației dramatice
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
sistemul de teme și subteme se întâlnește atât în prozele scurte, cât și în piesele-reper ale lui M. - Proștii sub clar de lună, Somnoroasa aventură, Acești nebuni fățarnici, Mobilă și durere. Deși gustul pentru dramaturgie l-a descoperit mai târziu, primatul deținându-l până la debutul pe scena de teatru (în 1962, cu piesa Proștii sub clar de lună, în regia lui Lucian Pintilie), proza scurtă și romanul, scriitorul a avut capacitatea de a-și impune stilul individual, instituind o formulă artistică
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea către spiritul științelor moderne. Nu mai puțin important a fost rolul său în crearea terminologiei filosofice românești moderne. Din tendințele pozitiviste ale gândirii sale decurge și preferința pentru o estetică în care primatul revine legii sau, mai exact, principiilor. Judecata de valoare este supusă principiilor care, în decursul timpului, se schimbă în funcție de experiențele literare ale fiecărei epoci. Ideea reînnoirii periodice a principiilor estetice deține în concepția lui M. un loc important, atenuând în
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
joace rolul de agent soteriologic cu răspundere limitată. Precum odinioară Legiunea Arhanghelului Mihail, ASCOR-ul apare ca una dintre acele entități, reale sau virtuale, de care un ego tulburat de o criză religioasă poate dispune în sens terapeutic. În ecuație, primatul subiectivității este tipic modern și, totuși, frapant pentru cei obișnuiți cu principiile clasice ale ecleziologiei ortodoxe. Autoarea acestei dramatice interogații uită să se întrebe ce se va întâmpla atunci când nu va mai fi studentă - deci, prin urmare, nici membră ASCOR
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aproape nelimitat. Apare, mai întâi, „individualismul intramundan” (Louis Dumont) de tip pietist, care refuză total noțiunile de tradiție, angelologie sau mistagogie, în favoarea unei etici pragmatic-soteriologice (Max Weber), a simplificării liturgice și a reducerii exegezei biblice la un singur palier hermeneutic (primatul literei). În arta religioasă, Reforma renunță nu doar la tabloul perspectival consacrat mai întâi în Biserica Romano-Catolică, ci la orice formă de reprezentare vizuală a sacrului. Simbolismul naturalist și arta decorativă își fac simțită prezența. Dezrădăcinarea nu mai creează angoase
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lungile slujbe bizantine sunt oare simple excrescențe, când nu deviații de la „credința pură și simplă”? De ce să intelectualizăm arid misterul credinței vorbind, împreună cu Grigorie Teologul, despre înțelegerea ortodoxă a Treimii? De ce să acceptăm controversa pe marginea lui filioque sau a primatului papal? De ce pierdem vremea vorbind cu „patriarhii ereticilor”, cum îi numea Tertulian pe filozofi? De ce mai citim literatură sau poezie? De ce acceptăm sfidările cosmologiei sau biologiei contemporane? Pe scurt, de ce ne facem probleme? Cum de mai avem întrebări, când „în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
afirmă că, întocmai ca „zvonul căderilor de apă” (simbol al iubirii divine), jocul exprimă „modurile și rațiunile providenței dumnezeiești referitoare la cele ce sunt”1. Jocul, înțeles ca figură prin excelență a ceea ce Părinții greci numeau prin oikonomia, destituie orice primat al dualismului epistemologic „subiect-obiect” și promovează un model hermeneutic extrem-contemporan, acela al indeterminării. Multiple consonanțe ivite din respirația minții unificate a marelui mistic baroc Angelus Silesius devin probele actualității celor două mari discipline ale concretului: mistica și fenomenologia. Vasul răbdării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
divină”3. Situl liturgic al teologieitc "Situl liturgic al teologiei" Biserica este comunitatea divino-umană care oglindește constituția donologică a Treimii. Cunoașterea lui Dumnezeu este imposibilă fără revelația iubirii, adusă de Hristos în Duhul Sfânt. Vocația eclezială a persoanei propune un primat al relației atestat deja în revelația trinitară a lui Dumnezeu: Tatăl îl naște din veșnicie pe Fiul, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl și se odihnește în Fiul. Aceste relații apofatice, care nu implică nici un raport de subordonare ontologică, constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Un autor care împarte cu John Gray aversiunea pentru liberalismul radical laissez-faire este George Soros: ambii îl numesc „fundamentalism al pieței” (market fundamentalism), iar primul îl consideră la fel de pernicios ca, și chiar înrudit cu, marxismul (ambele fiind economisme, doctrine ale primatului economiei); Gray folosește acest termen cel puțin începând cu Enlightenment’s Wake: Politics and Culture at the Close of the Modern Age (Routledge, Londra, 1995), dar ideea apare la el mai înainte, cel puțin începând cu Beyond the New Right
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Richard D. Hichwa, „Subcortical and Cortical Brain Activity during the Feeling of Self Generated Emotions”, Nature Neuroscience, nr. 3, 2000, pp. 1049-1056. Jones N.G. Blurton, „An Ethological Study of Some Aspects of Social Behaviour of Children in Nursery Schools”, în Primate Ethology, de D. Morris, Weidenfeld și Nicholson, Londra, 1967, pp. 347-368. Hubert Montagner, op. cit. , p. 95. Siegfried Frey, Hans-Peter Hirsbrunner, Anne-Marie Florin, Walid Daw și Obsert Crawford, „Analyse intégrée du comportement non verbal et verbal dans le domaine de la Communication
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
are interese propriu-zis intelectuale, și cu atât mai puțin specific filosofice. Este o apropiere pusă în lumină și de cercetări recente de etică evoluționistă. Aceste cercetări arată în mod clar că există la oameni și la specii apropiate, cum sunt primatele superioare, predispoziții înnăscute de cooperare și ajutorare a semenilor. Sunt predispoziții promovate de selecția naturală, pe care Michael Ruse le desemnează prin expresia altruism social.33 Este vorba de imperative resimțite cu atâta forță, chiar și în comunități omenești arhaice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că nu numai tendințele egoiste de autoconservare, ci și cele altruiste, au o bază genetică. Ultimele nu au, așa cum s-a crezut mult timp, doar o determinare culturală. Din punct de vedere strict biologic, omul, ca și rudele lui apropiate, primatele superioare, nu este o ființă pur egoistă. Există o corelație semnificativă între planul predispozițiilor și sentimentelor altruiste programate genetic, care determină ceea ce ne place și nu ne place, și cel al noțiunilor de bine și rău, noțiuni care susțin conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]