1,698 matches
-
este construită pe puținătatea și imperfecțiunea omului. Morala laică nu poate fi desprinsă de morala absolută și ea arată că omul se mișcă asimptotic la perfecțiune, pe care n-o poate atinge niciodată. 69. Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decât ateismul. Știința moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poți s-o schimbi, ca pe tren, la care stație vrei
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
-i tainele? Dacă nu ne va ucide muntele, cu siguranță mă va ucide tatăl domniei tale, regele David, sărmana de mine! Asta se va întâmpla desigur,pentru că nu te-am oprit la timp, să nu te îndrepți către acest loc primejdios. - Ooh, Tharika ce gură mare ai! De câte ori nu am venit la poalele Muntelui de Foc însoțită de tata și de frații mei și nu mi s-a întâmplat nimic? Ce ar putea oare să ni se întâmple cu acești credincioși
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
aplică preceptul biblic „nu te teme turmă mică” - în mod distorsionat!... Iar dacă se ajunge în acest loc, în acest fel, este vai de cei care răstălmăcesc scripturile!... O altă problemă este aceea a apariției a (încă) unui precedent destul de primejdios, așa încât ne întrebăm și chiar așteptăm cu emoție și înfrigurare să vedem ce va mai urma: Cine, de unde (de nicăieri și de aiurea), cu ce petiții, idei și soluții năstrușnice va mai veni că de, mintea (și conștiința în virtutea libertății
ORA DE RELIGIE DIN ŞCOLILE ROMÂNEŞTI – FACTOR AL DISCRIMINĂRII SAU MIJLOC ŞI OPERĂ CULTURALĂ A SPIRITUALITĂŢII?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384619_a_385948]
-
aproape sălbatică. Deveni brusc conștientă că omul acela doar cu simpla prezență reușea să o tulbure mult și simți cum stomacul îi se strânse involuntar și toată făptura îi devenise încordată și excitată ca în apropierea unui animal de pradă primejdios de care care se temea, însă în mod fatal se simțea și atrasă inexorabil. Privirea aceea îndrăzneață a lui îi crea cine știe de ce, un sentiment de stânjeneală teribilă și ar fi dorit să-i ceară să nu o mai
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
s-au pus în lumină alte publicații, edituri, volume care au fost lansate cu mult interes . Scriitorul Cornel Udrea a semnalat cărțile scoase la Editura Napoca Star din Cluj, editură unde el este “director intelectual”, unul care se opune valului primejdios al abandonării cărților pe hârtie. Poetul publicist Aurel Pop, care a pornit la Satu Mare acum 7 ani la drum împreună cu Felician Pop, a prezentat revista “Citadela”, ajunsă la nr. 98, și editura unde s-au publicat 200 titluri de carte
CÂND ARTELE ÎȘI DAU MÂNA LA BISTRIȚA [Corola-blog/BlogPost/93508_a_94800]
-
se mai scrie. Între morala creștină și etica filozofică există oarecare afinități, de pildă în privința virtuții și ambele consideră că nimic nu-i dezbină mai mult pe oameni decât invidia, care e o boală neînchipuit de grea și mult mai primejdioasă decât iubirea de arginți, dar nu înseamnă că nu o și include, ea - invidia - fiind rădăcina tuturor relelor. Iubitorul de arginți este mulțumit atunci când dobândește ceva, pe când cel care invidiază nu se mulțumește decât atunci când semenul său nu dobândește nimic
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
oraș după stingere. Numai bandiții și hoții de buzunare se hazardează să Încalce hotărârea, și Își primesc pedeapsa la spânzurătoare. Sper că ai socotit bine urmările, continuă poetul pe un ton amenințător. Celălalt rămase fără cuvinte. Nu părea un individ primejdios, În pofida aerului său marțial. În timp ce Îi vorbea, Dante nu pierduse din vedere mâinile acestuia, una ocupată cu un opaiț, iar cealaltă dezarmată, pe lângă trup. Ar fi fost ușor de atacat. Între marginea coifului și cămașa de zale era o crăpătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
arbaletă. Poate că era numai mentalitatea lui de jurist, atent la nuanțe și la subtilități. Sau apărarea cuiva care are ceva de ascuns. Dante se hotărî să abordeze subiectul În mod fățiș. — Se poate ca meșterul să fi aflat ceva primejdios, În timpul lucrului? — N-am idee. Ceva pentru care să poată fi omorât? Antonio părea sincer uimit, dar trăsăturile vulpești continuau să transpară. — Ceva care să fi putut fi dezvăluit În opera lui? — Mânăstirea de la San Paolo se numără printre proprietățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se produce În taverna cruciatului. Se pare că te interesează, iar cunoscându-te e lesne de intuit genul de pasiune care te Împinge către târfa aceea. Dar să nu te lași În voia iluziilor dumitale de poet: acea femeie e primejdioasă, un vas de preacurvie mereu gata să dea pe dinafară. Poetul coborî treptele fără măcar să-și dea seama de Înghesuiala ce continua să vină de pretutindeni, deschizându-și drumul prin masa de trupuri, izbindu-se și lovind și călcând ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ropot de aplauze Îi Însoți replica. Se părea că tocmai teza lui convinsese micul auditoriu. Magistrul făcu și el un semn de aplauze laudative, ca și când ar fi dorit să Își manifeste aprecierea, fără Însă a răsădi În elevii săi sămânța primejdioasă a trufiei. Studenții Își luau rămas bun, după ce adresaseră ceremonioase formule de salut la adresa magistrului. Abia atunci Cecco d’Ascoli păru să observe prezența lui Dante, care rămăsese lângă ușă. Coborî grabnic de pe estrada pe care era ridicată catedra, deschizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
messer Bruno, răspunse tărăgănat astrologul. Nu sunt ideile științei noastre. Ele provin de departe, din pământurile de la Răsărit, unde teologul a predicat În tinerețe. Dar nu trebuie să le acorzi mai multă importanță decât li se cuvine: ele nu sunt primejdioase pentru nimeni, În afară, poate, de cei ce le nutresc la sânul lor. Un zâmbet Îi lumină chipul. Expresia Îi deveni Împăciuitoare, iar glasul Îi reveni la tonurile afabile de la Început. — Haide, messer Durante, să părăsim calea asta primejdioasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sunt primejdioase pentru nimeni, În afară, poate, de cei ce le nutresc la sânul lor. Un zâmbet Îi lumină chipul. Expresia Îi deveni Împăciuitoare, iar glasul Îi reveni la tonurile afabile de la Început. — Haide, messer Durante, să părăsim calea asta primejdioasă, care supune frumusețea scânteietoare a științei dinaintea mizeriilor Pământului. Cât despre Redempțiune, să știi că ea nu Îmi contrazice argumentul. De fapt, era prevăzută Întocmai de roatele stelare și anticipată de conjuncția lui Marte și Jupiter În Pești, atunci când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
va face nemuritor. Dante continua să fixeze planșa, În timp ce Întindea, distras, o mână spre colier. Pe hartă nu erau indicate doar hotarele geografice, ci și rutele maritime, traseul vânturilor și al curenților, detaliul coastelor cu locurile prielnice debarcării și stâncile primejdioase, numărul de zile necesare pentru Îndelungata călătorie și apoi cabotajul de-a lungul coastelor. Copleșit de curiozitate, uitase cu totul de adversarul său. Se dădu Înapoi dintr-un salt, adoptând o postură defensivă. Dar Veniero renunțase la orice atitudine ostilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tot aici revenea, În chip de alternativă cu ramificațiile egal de pierzătoare. Dacă, Într-adevăr, mă aflam În posesia lucrului pe care ei Îl căutau și făceam prostia să-l divulg, urma să fiu lichidat pentru că deveneam fie un martor primejdios, fie o sursă epuizată, deci inutilă: maurul Își făcuse datoria, maurul putea fi trimis să moară puțin. Paranteză. Ciudat animal mai e și omul, Doamne Dumnezeule! Cât eram de bulversat de situația mea fără ieșire - și la propriu, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu se oprește aici: curând, asupra Franței se abat În avalanșă alte nenorociri și catastrofe - foametea, ciuma, devastatorul război de o sută de ani... Sunt templierii victime ale Bisericii de la Roma, care vrea să le smulgă cu orice preț secretele, primejdioase pentru ea, privind viața și moartea lui Isus descoperite În timpul primei cruciade? Va fi fost oare menținerea, timp de două secole, a privilegiilor generoase cu care Papa Îi blagoslovește la crearea Ordinului prețul tăcerii? Sau arestarea și uciderea lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asigurat: eu nu venisem aici de bună voie și nici la adăpostul cine știe căror explicații ezoterice; fusesem adus, răpit, sechestrat, nu-mi ceruse nimeni părerea, cu atât mai puțin acceptul, și fusesem azvârlit brutal Într-un joc necunoscut și primejdios. Lucru perfect adevărat, cel puțin până la un punct, fiindcă, cinstit vorbind, nu mă obliga nimeni să marșez la - și la - fanteziile aventuriste ale Evelinei Fontaine, născută Corbu, de care mă atașasem În virtutea plusului de siguranță (reală, imaginară?) pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atunci a Început, Eram atît de aproape de țintă. Tu știi că eu trebuia să fiu În locul lui? Nu mai găsea nici o ieșire, era Încolțită. Cine vorbea cu vocea acestui individ? Radu? Albu? Sau poate căzuse În capcana propriilor remușcări. Era primejdioasă această nebunie, opera cu Înseși argumentele ei. Nu mai putea să deosebească ficțiunea de realitate. Nici nu mai exista. Anna Negrea nu mai exista, era doar una din vocile acestui schizofrenic. Trebuia să se desprindă. Vrei să spui că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că am trăit-o pe propria-mi piele până nu demult, în încercarea de a afla locul de unde izvorăsc gândurile, la fel de neputincios ca cine știe câți alții să-i înțeleg paradoxul și să-i descifrez granițele care o despart de cea mai primejdioasă nebunie, oare nu i-aș fi sucombat și eu la rândul meu, cedând tertipurilor ei imposibil de pătruns? Dacă e adevărat că există o anume mediocritate de a trăi, atunci mă închin ei și desfid pe toți aceia care laudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
te baza! Sfatul meu este să te înarmezi cu tot curajul de care dispui și să iei taurul de coarne. Dumneavoastră vă vine ușor să vorbiți. Aiurea! Nici mie nu-mi face plăcere, dar m-am obișnuit. Morții nu sunt primejdioși, nu mușcă și nici nu fac vreun rău. Ajunseseră la capătul văii după care se apucaseră să pieptene malul stâng pe o distanță de câteva sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o mărturisire, pe timpul unui control la tarabele din piață. „În timp ce estorcau bani ca să Închidă ochii la furturile și la samavolniciile care se Întâmplau acolo, la lumina zilei” Își zise Dante În sinea lui. - Vorbește. - E cineva În oraș. Un ghibelin primejdios. Se pare că a venit dinspre miazănoapte, cu siguranță ca să intre În contact cu tovarășii lui și să urzească o nenorocire pentru Comuna noastră. Aștept să mi se spună unde s-a ascuns și o să-l prind Împreună cu toți complicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru Comuna noastră. Aștept să mi se spună unde s-a ascuns și o să-l prind Împreună cu toți complicii lui. Ce-ai văzut la Stinche nu-i nimic, dacă Îmi Încape mie pe mână. - Și cine ar fi acest demon primejdios? replică poetul, Încrucișându-și brațele. - Un străin, pare-se din Franța. Și mi-am făcut o idee cam cine ar putea fi. Cred că vrei să asiști la prinderea lui. De cum... Dante ridică mâna cu hotărâre. - Ceea ce am văzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noastră grădină. Nu am reușit niciodată. Semințele rămâneau în pământ, putrezeau acolo încăpățânate, refuzau să urce spre cer, să iasă din pământul întunecat, umed și lipicios. Nu creșteau decât iarba-câinelui și scaieții, invadând totul, ajungând până la înălțimi incredibile, sufocând cu primejdioasele lor corole cei câțiva metri pătrați ai grădinii. I-am lăsat până la urmă să câștige. M-am gândit adesea la vorbele preotului despre flori, Dumnezeu și dovada existenței Lui. Și am ajuns la concluzia că există, fără îndoială, locuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sau la Washington, unde să vii să-ți petreci weekendul. Amory, mă bucur mult că suntem amândoi În viață. Războiul care a trecut ar fi putut Însemna sfârșitul unei familii splendide. În ce privește Însă căsătoria, te afli acum În cea mai primejdioasă etapă din viață. Nu e exclus să te Însori În pripă și să ai regrete prelungite, dar sper că n-o vei face. Din ce-mi scrii despre starea de avarie a finanțelor tale, rezultă că ceea ce-ți dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a Elveției. Hans se leagă abia apoi de Elveția, după ce i se spune unde se află Lausanne. Sophie se desprinde de la brațul ambilor băieți - care au intenții bune, dar nu se pricep să apuce - transformându‑se într‑o plantă carnivoră primejdioasă, care ucide insecte cu lipiciul ei. Declară că nu admite să mai fie deranjată în vreun fel. O să plece ca să nu mai fie nevoită să‑i vadă pe ăștia doi. Sunt micii dumitale admiratori, Sophie, zâmbește mama partenerului de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încă prea exagerată? Cu toate acestea cine nu știe că revoluționari de-ai noștri nu pășesc la manifestație de stradă (să-i zicem câteva geamuri sparte) dacă n-are asigurată bunăvoința autorității? Fără această siguranță revoluție e întotdeauna un lucru primejdios, în orice caz îndoielnic prin urmările lui pentru cel ce o face. Revoluții (adică mai exact răscoale) nu fac fără permisiunea autorității decât golanii (sic! -n.m), cetățenii niciodată.” Dacă ramolitul de Leonida, cel ce va confunda revoluția cu „lăsata
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]