659 matches
-
ficiorii tăți! Iar mama lui Apostol Bologa, din romanul Pădurea spânzuraților al lui Liviu Rebreanu XE "Rebreanu" , dă glas acelorași sentimente de inaderență față de ideea apărării monarhiei dualiste, resimțită acum ca o cauză străină, din perspectiva ideologiei naționaliste: Să-ți primejduiești tu viața? Pentru cine și pentru ce?... Să te bați tu pentru ungurii care ne bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastră nu ești deloc obligat să te Îmbulzești la datorie, ba chiar dimpotrivă! La data
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Iliescu În bătălie, se observase clar că Vadim urcă În sondaje. De ce un personaj, să spunem, aseptic - ca să nu zic inodor, incolor, insipid - acceptă să intre În lupta pentru putere, cu toate semnalele de alarmă venite dinspre societatea civilă că primejduiește voturile lui Stolojan, de pildă? Nu trebuia să ai prea multă imaginație să Înțelegi că voturile se Împărțeau doar dintr-o anumită categorie, iar cei care aveau de câștigat erau Iliescu și Vadim Tudor. Vladimir Tismăneanu: Îl cunosc destul de bine
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
celor îndurate odinioară de profeții Vechiului Testament. Acceptând martiriul unui anumit număr de „aleși”, Dumnezeu dorește să mențină trează și să fortifice credința creștinilor. Pe de altă parte, Hipolit încearcă să prevină orice deviere individualistă, al cărei exces ar putea primejdui însăși existența Bisericii ca instituție pământească. Montanismul, condamnat deja de anumite sinoade locale, nu pierduse nimic din puterea sa de atracție, cu precădere în partea orientală a imperiului. Odată cu această mișcare, una dintre manifestările excepționale ale creștinismului primar, profetismul, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
hotărârile zeilor, perspectiva unirii cu divinitatea, făceau din vrăjitorie, în Antichitate, un fel de suprareligie, situată deasupra autorității Statului, imposibil de controlat, capabilă de lucruri extraordinare”. Potrivit aceluiași autor, „magia este considerată o activitate ucigașă”. Denunțând creștinismul ca pseudoreligie, care primejduiește însăși existența Imperiului, Celsus aduce o discuție de ordin teologic pe terenul alunecos al politicii. Aproape în aceeași perioadă, un alt personaj, supărător pentru putere, Apoloniu de Tyane, avea aceeași soartă. Cum bine a demonstrat F. Heintz, acest tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mistuit. Dragostea celui care atingând un astfel de nivel întru transcendent a devenit rug mistic în sferele absolutului învăluie acum și dimensiunea imanentului respins anterior. În acest context, precum în cazul corporalității, tentațiile lumii ancorată în timp nu mai pot primejdui înălțimea misticului. Spiritul acestuia nu mai înfruntă chemările și limitata ofertă a banalului social deoarece privirea sa caută și pătrunde dincolo de zadarnica lor insistență, dincolo de voluptatea peste care acum el trece cu forța unei plutiri nesperată în fazele anterioare din
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
diferite dar perspectiva cotidianului social își arogă atitudinea unică de ocrotire a sinelui, de adăpostire în propria sferă dinamică ce-și consolidează constant evoluția sub semnul banalității agitate și-al artificialului de entuziasme puerile. Acest complex existențial nu poate fi primejduit de vârtejuri metafizice ce absorb ființa umană spre un dincolo fundamental. Din perspectiva acestui imperativ, și suferința ce survine în paradigma existenței omenești trebuie neglijată în profunzimile și revelațiile pe care le aduce conștiinței dar trebuie, totodată, abordată cu deplinătatea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fel, bunurile de mâncare stricate sau clocite, poame crude, băuturi prefăcute, greutăți și măsuri false și tot ceea ce servește folosinței publice: străzi, piețe, porturi, canale, conducte, guri de apă, fire electrice și telefoane, cutii de scrisori, întâmplările și faptele ce primejduiesc viața și avuția: incendii, inundații, surpări de pământ și case, explozii, boli epidemice și contagioase la oameni și animale.” footnote>. În această perioadă apar primele servicii publice locale, în sensul actual al conceptului. Astfel, în București se inaugurează Grădina Cișmigiu
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
de a le afișa. Despre ceea ce reprezintă omul pentru om, putem scrie cărți întregi de filosofie, însă aș dori să cuprind în doar căteva rănduri esența acestei „corelații”. Prin simplul fapt că este curios, omul este o „făptură care-și primejduiește existența”(Nicolai Hartmann cit. Sombart, în „Vom Menschen”). Aflăndu-se într-o continuă luptă pentru supraviețuire, omul ca „animal rațional și muritor” (Sf. Augustin) „se simte pe sine” (Paul Ernst). Acest „se simte pe sine” poate avea două înțelesuri: fie omul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Irina Georgiana Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2294]
-
sinistrul masacru din sala de ospețe nu este voievodul, ci armașul Bogdan, care prin sângeroasa faptă chitește să-și expună stăpânul hulei tuturor. Își va primi pedeapsa, Lăpușneanu tranșând decis conflictul cu hainii, vinovați și pentru că prin ambițiile lor piezișe primejduiesc țara, și așa încolțită de neprieteni. Asumându-și o anume, nu lipsită de prestanță, desuetudine, tirade de vibrantă încărcătură a trăirii exprimă patrioticele simțăminte. Construită cu o tehnică sigură, piesa se susține mai ales prin rostirea cultă, cu mireasmă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
ale acestora, care sunt, în același timp, și interesele permanente ale neamului românesc" (Rădulescu-Motru, 1996: 115). Tensiunile în plan social cu o evidentă componentă etnică erau privite natural, ca parte a unei înfruntări deoarece " Pe baza menirii istorice, națiunile care primejduiesc viitorul nostru sunt acelea care nu-și pot îndeplini menirea lor, decât nimicind sau slăbind pe a noastră" (Rădulescu-Motru, 1996: 14). Dacă evreii, țiganii și alte facțiuni etnice pot fi considerate "simple infiltrațiuni", maghiarii, germanii și rușii reprezentau amenințări potențiale
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
satirică O comedie tragică (1859) pune, de asemenea, în discuție probleme ale scenei românești. W. îndeamnă la consolidarea unui teatru național susținut de o dramaturgie cu rosturi etice, inspirată din actualitate. În ce privește limba română, o găsește dulce și armonioasă, dar primejduită de abuzul de „ziceri străine” ( Câteva cuvinte asupra limbei noastre). În articolul Trecutul, prezentul și viitorul face dovada unor resurse de memorialist, povestind convingător despre sosirea lui în țară sau realizând o interesantă descriere a Bucureștilor acelor ani, amestec de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
și acceptat în jertfa de suferință și moarte, personajul pare a renaște spiritual: "Și se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea, îi încălzea inima, pe cînd vechea concepție, pentru care douăzeci și șapte de luni și-a primejduit viața, a fost veșnic severă, ca o mamă vitregă (sic)". Cum se vede, Apostol reia în termeni psihanalizabili (discursul este aproape transparent) raportul între sine și tutela parentală. Exprimînd neadevărul, inautenticitatea ființei sale, "vechea concepție" teroriza neauzit, obligîndu-l la supunere
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
el mai reprezint) și un mijloc de a crea o lume decent). Și mai recent, Adam Ulam remarcă faptul c) istoria postbelic) poate sugera ,,care schimb)ri ale comportamentului Rusiei favorizeaz) o conciliere cu Statele Unite, ce progrese produse în America primejduiesc influență pe care ea o are în lume, si, implicit, viitorul instituțiilor democratice” (Ulam 1971, p. vi). Atât Clifford, cât și Ulam, leag) opoziția fâț) de Uniunea Sovietic), și extinderea influenței americane, de menținerea și dezvoltarea unei ordini mondiale corecte
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
o Bulgarie supusă și o Românie relativ independentă? Una încearcă să asasineze disidenții săi din străinătate cu o umbrelă, ceilalți cu un stilou. Scumpul meu copil, mai sunt multe lucruri pe care nu ți le pot spune fără a-ți primejdui viața. Acesta este motivul pentru care am părăsit România. Din prima zi a șederii mele aici am încercat să dau de tine, până la izolarea ta. Mi-au trebuit șase ani pentru a găsi puterea de a-ți adresa o scrisoare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu prea masiv, deși părea mătăhălos, greoi, în toată alcătuirea neșlefuit, „nefinisat“ (cu excepția frapantă, prin contrast, a mâinilor, sigur frumoase, fine), va fi fost deci Velea, cum să zic, lipsit de grație fizică, stângaci și în gesticulație, și în mișcări, primejduind mereu obiectele casabile din încăperile în care se afla și luând din belșug pe haine varul de pe ziduri, dar fapt este că, fiind cum era, și nu altfel, încânta cu prezența sa pe toată lumea. Oriunde apărea izbuc neau exclamații bucuroase
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Eminescu, tranșant să pomenim că alianța /.../ dintre Petru cel Mare și Dimitrie Cantemir ne-a costat domnia națională și un veac de înjosire și de mizerie"), pe care guvernele României sunt datoare să le construiască după interesele naționale, altfel acestea primejduiesc securitatea națiunii române. Fundalul discuțiilor și polemicilor gazetarului Eminescu îl constituie Congresul și Tratatul de Pace de la Berlin, el comentând sever toate cele 13 articole privitoare la România, care se refereau: la cestiunea orientală, evreiască, dunăreană, chestiuni de care depindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
războiul criminal dus împotriva Țării Sovietice, astăzi prietene! și-a început procurorul acuzarea în cazul poetului V. Voiculescu, după cum tipicul a fost repetat și în cazul celorlalți din boxa acuzării, ca și cum nu Statul român ci cel sovietic ar fi fost primejduit de rugăciunile românilor. La pronunțare Voiculescu Vasile a fost condamnat la cinci ani temniță grea și cinci ani degradare civică. S-a dispus confiscarea totală a averii personale. Când s-a dat ultimul cuvânt acuzatului, poetul a cerut ca, în conformitate cu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
pot... Când nu sunteți găzduit la curtea imperială, sublinie cu falsă inocență ministerialul. La urma urmei, de ce nu rămâneți la Sankt Gallen? Nimeni nu vă poate Împiedica să stați la mânăstirea de metanie, nici măcar Împăratul. Între zidurile ei nu sunteți primejduit cu nimic. Nimeni n-ar Îndrăzni să intre cu sila În locul sfânt. Oricum, ar trebui să vă folosiți mai mult de prietenia cu Împăratul. știe toată lumea că v-a destinat pentru scaunul episcopal din Konstanz. — Împăratul e departe, fiul meu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nimeni pe prințesă. Până acum am reușit să tăinuim faptul, nădăjduind că se va Întoarce. Acum Însă va trebui să-i spunem ducelui vestea cea rea. Gândeam că poate vrea să Întâlnească În secret pe cineva și nu voiam să primejduim acea persoană. Căci stăpânul nostru are părerile sale În privința viitorului fiicei lui. Ce catastrofă! Poate că e deja moartă! Sau poate că zace undeva prinsă și necinstită de Eglord, ceea ce ar fi mai rău decât moartea! Niciodată n-am avut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de prețioasă și numai cineva foarte sus pus putea s-o aibă. Am crezut că e un semn de recu noaș tere pentru mai târziu, și n-am lăsat-o la gâtul pruncului pentru că m-am temut să nu-l primejduiesc. Poate că pă rintele lui, cine-o fi fost, sau maica lui, l-a părăsit pentru că se temea de cineva sau de ceva. Niciodată nu poți fi destul de precaut. Am ascuns-o și păstrat-o ca să i-o dau când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să rămână. Dar dacă această taină poate să-l ajute acum să-și dobândească soția pe care și-o dorește, atunci tăcerea mea ar Însemna un egoism monstruos. Pe de altă parte, mă tem ca obârșia lui să nu-l primejduiască. Nu știu ce să fac, părinte, vă rog să-mi dați un sfat! Alb ca varul peretelui de care se sprijinea, călugărul luă cruciulița și-o privi Îndelung. Tăcu o vreme și ochii i se umplură de lacrimi. — Jupâne Urs, spuse el
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scoată pe nemernici din bârlog, ca să-și primească pedeapsa bine meritată. Mi-a poruncit să vă spun, adăugă el cu voce joasă, că va fi nevoie de multă prudență, Întrucât domnița Adelheid e prizonieră acolo și nu vrea să-i primejduiască viața. A trimis un om de Încredere În sălașul asasinilor, care va cerceta totul la fața locului. După veștile pe care acesta i le va da, domnul Conrad va hotărî ce are de făcut. Drumurile spre și de la Stouff sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zi, m-a căutat un cerșetor bătrân și neputincios. Era bunicul meu. Voia să-mi povestească totul. Aflase că eram la mânăstire și a venit Înainte de a-și da sfârșitul. Mi-a cerut să păstrez deocamdată taina, ca să nu-mi primejduiesc viața. Dar cândva, așa a spus, va trebui să iasă și această nelegiuire la iveală și atunci să vorbesc. Căci Dumnezeu descoperă până la urmă toate fărădelegile, ca să le pedepsească... Până astăzi am tăcut, dar acum a venit clipa când adevărul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
locului unde este zidită această svântă mănăstire...ponorându-să dealul, au căzut de câtăva vremi zidul. Care domniia mea nicedecum n-am putut suferi un lucru ca acela carele nu era numai cădere zidului, ci peste puțină vreme s-ar fi primejduit și singură biserica și peste câte mile are această mănăstire de la noi, iată am mai adaos venitul precum arătăm mai gios.” Si vodă le dă spre folosință câte patru bani la fiecare vadră din venitul viilor. Scutește de dări pentru
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mei de redacție, acuzându-i de lașitate pentru că n-au fost de acord să publice un poem al meu cu titlul Majadahonda (locul unde au pierit, luptând în Spania, Moța și Marin), susținând că, în urma căderii legionarilor de la putere, ar primejdui soarta revistei: el a apărut în mensualul, tot sibian, Luceafărul (prin secretarul ei de redacție Olimpiu Boitoș, care - sub comuniști - avea să se sinucidă, spânzurându-se odată cu soția lui, actriță), cu titlul schimbat. Am vorbit și la o întrunire publică
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]