9,297 matches
-
tânărul Xu. După ce îl studie cu atenție, Zou Ji se privi din nou în oglindă și ajunse ferm la convingerea că Xu este într-adevăr mai frumos decât el. Peste câteva zile, Zou Ji participă la o recepție organizată de principele Qi Weiwang, căruia îi povesti frământările lui: Înțeleg prea bine că nu mă pot compara cu tânărul Xu la frumusețe, dar nevasta, curtezana și prietenul meu au spus contrariul, ca și cum s-ar fi vorbit între ei. Nici unul nu-mi spune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vă spună adevărul în față. Doamnele de onoare nu vă spun adevărul, pentru că le este frică, iar ceilalți fiindcă așteaptă să le pice câte ceva. Dacă veți continua astfel, veți trăi în minciună și lingușeli. Aceste vorbe îl impresionară adânc pe principe. Cugetând îndelung, el dădu poruncă tuturor slujbașilor și cetățenilor să-i judece fără teamă greșelile, deschizând porțile adevărului în principatul Qi. Broasca din fântână și broasca țestoasă de mare O broscuță care trăia într-o fântână era tare veselă acolo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tânărul împărat se juca împreună cu fratele său mai mic și i-a dat acestuia o frunză de platan, spunându-i că i-o oferă împreună cu un domeniu. Aflând de aceasta, Zhou Gong i-a cerut să-i ofere titlul de principe fratelui său mai mic. Împăratul Cheng din dinastia Zhou a crezut că e vorba de o glumă. Zhou Gong i-a spus însă foarte serios că "Împăratul nu are voie să glumească. Ceea ce spune el așa trebuie să rămână." Din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
i-a spus însă foarte serios că "Împăratul nu are voie să glumească. Ceea ce spune el așa trebuie să rămână." Din această poveste, micul împărat a învățat să fie un om serios și l-a numit pe fratele cel mic principe al localității Tang. Tang de atunci este ținutul Yicheng de azi din provincia Shanxi. După ce a crescut, fratele mai mic al împăratului, a plecat să conducă acest ținut. El a dezvoltat agricultura, a realizat lucrări de hidroameliorații și a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
către noii veniți. De fapt se uita doar la prințul Pangratty, care zîmbea ușor, timid. Bîlbîie, cu o siguranță în glas vecină cu obrăznicia, se repezi în momentul de liniște, "signore, ah, signore, mi raccomando, un aviatore come Lei, un principe ed un aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă mîna mai mult pentru a păstra o distanță cuviincioasă. Balbo se lumină în obraz, cu toate că arboră o expresie neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să thrăiesc modest, domnule dihrector, modest și după canoane băthrînești. Sînt vehrificate!" Era una din metodele sale absolut originale de a face praf un vizitator. El, marele Basarab Cantacuzino, prințul cu pretenții îndreptățite de a fi recunoscut în orice clipă principe domnitor, se purta ca un boiernaș de țară, un gospodar din alte vremi, lăsînd impresia unui bonom, a unui caracter simplu, deschis, de încredere deci, inevitabil, conservator. Un conservator în cea mai bună înțelegere a cuvîntului, tradiționalist și constructiv. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
l-au atacat și l-au ucis pe înțeleptul rege Pamáu, ne-au furat centura de pene galbene, simbolul independenței noastre, precum și Marea Perla Neagră, pe care toți o invidiau, si au răpit-o pe Anuanúa, al cărei mariaj cu principele din Rairatea ne-ar fi asigurat secole de pace și de armonie, precum și pe câteva dintre cele mai frumoase fiice ale poporului nostru, care deja trebuie să fi fost siluite fără milă... Se auzi oftatul a doi părinți întristați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unde cetatea știa să crească, regele Geza a pus primul piatra, apoi au venit cumanii, pecenegii, tătarii, mongolii, turcii, apoi au venit sașii. Emric, Vladislav, Slasburg, Francisc, piatră peste piatră. Peste cetate au trecut ciuma, holera, tifosul, focul, coloniștii, imperialiștii, principii, regățenii, comuniștii, comuniștii, comuniștii. Cetatea a fost colonie, apoi așezare între patru drumuri, apoi târg (Marktrecht), apoi cenușă și iar cetate. Colonizări, deportări, epurări, exoduri, chemări la ocnă, chemări la unire, chemări la oaste, chemări în lagăre, chemări la uzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Colecția CIVITAS 2 (c) 1996 INSTITUTUL EUROPEAN IAȘI Niccòlo Machiavelli, Il Principe, 1532 Niccòlo Machiavelli, Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio, 1532 Frederic II, AntiMachiavel. 1740 Benito Mussolini, Prélude, 1929 l S B N 973586-020-l PRINTED IN ROMÂNIA MĂȘTILE PUTERII Ediție îngrijită și prefațată de Elvira SOROHAN Traducere din italiană
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
S B N 973586-020-l PRINTED IN ROMÂNIA MĂȘTILE PUTERII Ediție îngrijită și prefațată de Elvira SOROHAN Traducere din italiană de Nina FAÇON Traducere din franceză de Lăcrămioara PETRESCU INSTITUTUL EUROPEAN 1996 TABLA DE MATERII Machiavelli după Machiavelli . . . . 7 Niccòlo Machiavelli, PRINCIPELE cu adnotările Reginei Christina . . . . 35 Niccòlo Machiavelli, DISCURSURI . . . 131 Frederic II, ANTI-MACHIAVEL . . . . 145 Benito Mussolini, PRELUDIU . . . . 223 Addenda . . . . . . 231 Machiavelli după Machiavelli Tanto nomini nullum par elogium Niccolò Machiavelli obiit anno MDXXVII * "Mulțumim lui Machiavelli și scriitorilor din speța lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
obicei, nu ceea ce ar trebui să facă"1, scria Francis Bacon. E aceasta o frază prin care se deschide era reabilitării geniului politic al Florenței, cel care a distrus masca de aparentă moralitate sub care s-a deghizat întotdeauna puterea principilor. Italianul Boccalini, un contemporan al lui Bacon, un antimachiavelic în vorbe și machiavelic în fapte, în Izgonirea din Parnas, rostește acoperit același adevăr în limbajul oblic al alegoriei. El imaginează un Machiavelli acuzat și adus pe rug și care, apărîndu-se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în faimosul său Dictionnaire critique (l695), din care s-a alimentat raționalismul epocii luminilor, rezumînd, ca adversar, cariera bună și rea a ideilor lui Machiavelli, observa obiectiv că acesta n-a inventat el politica amorală spre a-i învăța pe principi, ci "principii i-au dictat lui Machiavelli tot ce a scris"3. Principele, spune el, nu e o găunoasă meditație de cabinet, "studiul lumii a fost maestrul lui Machiavelli". Lăudînd sau contestînd cartea, nimic nu i se poate adăuga, nimic
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
luminilor, rezumînd, ca adversar, cariera bună și rea a ideilor lui Machiavelli, observa obiectiv că acesta n-a inventat el politica amorală spre a-i învăța pe principi, ci "principii i-au dictat lui Machiavelli tot ce a scris"3. Principele, spune el, nu e o găunoasă meditație de cabinet, "studiul lumii a fost maestrul lui Machiavelli". Lăudînd sau contestînd cartea, nimic nu i se poate adăuga, nimic nu i se poate lua. Ideile i-au fost dictate lui Machiavelli de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mințit, iar în ochii oamenilor acesta este cel mai mare defect al cărții sale". N-a mințit cînd a afirmat că oamenii politici mint, a spus adevărul despre minciună. Asta a înțeles Napoleon (autor al unor interesante adnotări în marginea Principelui) cînd, scriindu-i doamnei de Remusat, spunea că Metternich, ambițiosul cititor, în taină, al cărții florentinului, "este aproape de a fi un om de stat, pentru că minte foarte bine"4. Detaliile despre posteritatea foarte sinuoasă a cărții, oricum o posteritate nesperată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
foarte sinuoasă a cărții, oricum o posteritate nesperată de autor, deși sînt atrăgătoare, ar putea fi fastidioase. Ele sînt foarte multe, dar alcătuiesc o partitură ce se cîntă pe două coarde esențiale și doar prin apăsare de deget apar nuanțele. Principele e, așadar, una dintre cele mai controversate cărți ale lumii dacă nu cumva cea mai cea mai hulită și mai lăudată, mai mult citată decît citită; totuși foarte citită. E hulită cu ipocrizie pentru că e prea lucidă și adevărată. E
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cea mai hulită și mai lăudată, mai mult citată decît citită; totuși foarte citită. E hulită cu ipocrizie pentru că e prea lucidă și adevărată. E citată cu necesitate, ca text de valoare perenă, în teoria puterii. E citită interesat de principi, regi, împărați, șefi de state și miniștri ca "alfabet politic" și "lecție de tiranie", spre a ști cum să-și mențină dominația, în funcție de împrejurările și calitățile personale. Adesea, aceștia au tentat s-o falsifice sau să facă în jurul ei complotul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
spre a ști cum să-și mențină dominația, în funcție de împrejurările și calitățile personale. Adesea, aceștia au tentat s-o falsifice sau să facă în jurul ei complotul tăcerii, tot după interes. Nu știm dacă toți cei care s-au condus după Principele au fost oameni mari în istorie. Știm însă, că din acțiunea istorică a oamenilor mari și-a extras Machiavelli ideile cărții sale. În fine, Principele e citit, practic dezinteresat, de oamenii de cultură pasionați de adevărurile simple și eterne ale
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
complotul tăcerii, tot după interes. Nu știm dacă toți cei care s-au condus după Principele au fost oameni mari în istorie. Știm însă, că din acțiunea istorică a oamenilor mari și-a extras Machiavelli ideile cărții sale. În fine, Principele e citit, practic dezinteresat, de oamenii de cultură pasionați de adevărurile simple și eterne ale istoriei. Orice s-ar spune, ei, intelectualii, sînt "legiuitorii nerecunoscuți ai lumii", căutătorii noului în cele vechi. Machiavelli a fost un vîrf între ei. Noblețea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vechi. Machiavelli a fost un vîrf între ei. Noblețea acestei ultime căutări, nevoia aducerii aici și acum a meditațiilor florentinului, toate de o franchețe ce poate fi confundată cu violența, justifică reeditarea cărții. Bibliotecile noastre au puține exemplare românești ale Principelui și foarte puține studii solide scrise la noi, dintre care nu se poate reține decît monografia încă demnă de interes a lui C. Antoniade și studiul doct al Ninei Façon, care prefațează ediția ultimă. Cît privește textul Principelui, el a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
românești ale Principelui și foarte puține studii solide scrise la noi, dintre care nu se poate reține decît monografia încă demnă de interes a lui C. Antoniade și studiul doct al Ninei Façon, care prefațează ediția ultimă. Cît privește textul Principelui, el a fost tradus după o ediție franceză, în 1927, de Gr. Handoca și succesiv de Nina Façon în 1943 (sub pseudonimul Sorin lonescu) și în 19605. Și asta în timp ce în Europa secolelor al XVI-lea și al XVII-lea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în 90 de ediții, în toate limbile. Machiavelli a scris cu aceeași pană istorie și poezie, comedie și proză, rapoarte diplomatice și scrisori fascinante prin substanță și stil6. Dar opusculul (sub 100 de pagini) care a străbătut secolele a fost Principele, punctul de convergență al operei lui istorico-diplomatice. Aici se concentrează esența a încă trei cărți complementare și parțial identice ca ideologie și care se explică prin ea: Arta războiului, Discursuri asupra primei decade a lui Tit Liviu și Istoriile florentine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
istorico-diplomatice. Aici se concentrează esența a încă trei cărți complementare și parțial identice ca ideologie și care se explică prin ea: Arta războiului, Discursuri asupra primei decade a lui Tit Liviu și Istoriile florentine. În ce constă valoarea și tinerețea Principelui? În adevărul despre mecanismele puterii. Și dacă adevărul nu poate fi imoral într-o societate normală, nici Machiavelli nu e imoral, cum îl acuzaseră adversarii lui și ai adevărului. Și nu este astfel, pentru că el n-a făcut decît să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a făcut experiența totalitarismului comunist sau de altă culoare, cu metodele numite concentraționare, cine ar fi vinovat de un asemenea text? Autorul sau istoria? De partea cui ar fi imoralitatea? Și încă, nu cumva, pe lîngă o astfel de carte, Principele ar păli? Apărîndu-ne azi ca o doctrină blîndă, deloc cinică, ba chiar umanitară? A trebuit să se consume istoria secolului nostru pentru ca Principele să nu mai pară "pernicios" și "scelerat", cum era considerat în însemnările marginale ale cititorului princiar Nicolae
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
istoria? De partea cui ar fi imoralitatea? Și încă, nu cumva, pe lîngă o astfel de carte, Principele ar păli? Apărîndu-ne azi ca o doctrină blîndă, deloc cinică, ba chiar umanitară? A trebuit să se consume istoria secolului nostru pentru ca Principele să nu mai pară "pernicios" și "scelerat", cum era considerat în însemnările marginale ale cititorului princiar Nicolae Mavrocordat, cel care deschide secolul fanariot al istoriei noastre. Și totuși, Principele e încă foarte actual. S-a spus că doctrina lui politică
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
chiar umanitară? A trebuit să se consume istoria secolului nostru pentru ca Principele să nu mai pară "pernicios" și "scelerat", cum era considerat în însemnările marginale ale cititorului princiar Nicolae Mavrocordat, cel care deschide secolul fanariot al istoriei noastre. Și totuși, Principele e încă foarte actual. S-a spus că doctrina lui politică e chiar mai vie astăzi decît în secolul în care a fost scrisă. Nu e un simplu argument exterior pentru actualitate faptul că în 1982 se publicau la Ravenna
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]