534 matches
-
pradă animalelor din arenă. „La lei!“ Acesta este sloganul care le definește identitatea culturală și coeziunea de grup. Mai bine nu venea aici. Pentru că în orice clipă frustrarea lui Germanicus riscă să se întoarcă împotriva lui. A luat decizia în pripă, sub impulsul spaimei, fără să se gândească la consecințe. Ce mai, un ceas nefast. La rândul său, Germanicus se simte rușinat. Îl înjosește propria-i slăbiciune. Dar și mânia neputincioasă că e doar un obiect la cheremul voinței altora: a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care trase încet ușa, fără să mai învîrtească cheia în broască. Obișnuit cu zgomotul lacătului, Apostol se uită buimăcit, șoptind: ― Oare de ce n-au încuiat și n-au pus lacătul?... Oare... Din toate colțurile minții zeci de răspunsuri năvăliră în pripă cu vești încîntătoare. Poate că acuma, după ce s-a îmbrăcat în haină civilă, n-are decât să pună mâna pe clanță și să plece... departe... să trăiască... Poate că nici santinela nu mai e pe coridor... Poate că afară îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prin cercurile de foc pregătite de el, îngenunchez la picioarele lui, îmi aștept pedeapsa ca și cum aș aștepta o recompensă. Nu a văzut nimic, cum ar fi putut să vadă, mă confesasem înainte chiar ca el să întrebe, mă încarcerasem în pripă, îi dăruisem o putere fantastică, atât de tare mă temeam de puterile mele. Așa îmi aminteam treptele acelea, înalte și tocite, punând în pericol piciorul cuprins de emoție, iată că mă întorc la tine, dragul meu, cu mâinile goale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alegerea și nu mai urmăreau calitatea acțiunilor în care se avântau. Mulți nu mai aveau răbdare și nici interes să își respecte principiile ori să supună unei logici elementare hotărârile ce urmau să fie luate. Prea multe se făceau în pripă și, firesc în asemenea condiții, de mântuială. Dacă oamenii ar avea dreptul la relaxare, poate că ar fi un alt tablou general, dar acest drept, fără să-l răpească Marian Malciu cineva, a cam dispărut. Timpul insuficient ori prea multele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de un roșu aprins, pentru ca rochia lungă să se ridice cât mai sus, eventual până-n cap, pentru a revela națiunii chiloțeii (tot roșii, obvious!) muzicantei. Doar un exemplu de penibil. M-a mai enervat faptul că toate formațiile adunate-n pripă (cum strângeau oștirea voievozii „noștri“ atunci când treceau turcii Dunărea...) s-au axat înnebunitor, psihanalitic asupra dragostei. Nu există nimic altceva în viață decât o dragoste care poate fi exprimată doar în două stereotipuri și 20 de cuvinte în engleză și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
întâmplările „amoroase“. Acum... Era evident că doar lectura mă putea salva din marasmul de după 2006... Lectura și scrisul în carnete, încercatul mereu, mereu, mereu a unui început de „roman libertin“. Ibricul de jumătate de kilogram, plin cu cafea fiartă în pripă pe-un ochi holbat zădarnic de aragazul străvechi, nu-ți mai descleie mințile, sufletul atârnă greoi ca o bucată de carne în cârligul ascuțit al măcelarului, trupul zace descompus în bucăți de durere fizică, zglobii sunt numai frații lui Greogor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
intrând laolaltă cu pisica. Pe Carmina o izbi aerul stătut din încăpere. O clipă îți simți încheieturile moi, credea că-i gata să leșine. Porni spre locul unde tocmai fusese invitată, se așeză picior peste picior pe scaun, cercetă în pripă biblioteca veche, prăfuită, plină de cărți ce păreau că zac acolo în nemișcare de ani și ani și tocmai acea stare statică, suprasaturată, crea o senzație de tensiune, de amenințare, poate tocmai în acele zile, între paginile cărților se produceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu dea înapoi cât încă nu era prea târziu. Le propunea să prăjească niște cârnați cu o garnitură de cartofi pai, o mâncare universal valabilă, le spunea, în timp ce umbla de colo-colo după cele necesare, mâncarea asta o poți face în pripă, în situația când stai mai toată ziua plecat după treburi și te întorci fără nici un chef de bucătăreală, se întâmplă de atâtea ori să te prindă sfârșitul zilei obosit, cu gândul să-ți umpli cu ceva stomacul ca mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
serie de neînțelegeri, o hârâială de joasă frecvență, care irita fără să doară. Într-o zi el dăduse mai multe telefoane, Carmina nu se obosise să tragă cu urechea, bănuia c-o face din plictiseală. Spre seară își făcuse în pripă valiza, una micuță, îndemânatică, folosită atunci când pleca în delegații. A ieșit trântind ușa. Puțin mai târziu l-a auzit cum pornește mașina. Bănuia că pleacă să-și creeze o recreație, îi plăceau călătoriile neașteptate, când trebuia să te adaptezi condițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ușa bibliotecii se deschide și se închide, nu vede pe nimeni în fața ochilor, acționează ca un automat, discută, zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împrumutând unul de la altul nuanțele de albastru și verde, reprezintă o scoică uriașă, un spațiu închis pe jumătate, o forță care te copleșea de la bun început și-n mrejele căreia te aflai indiferent dacă voiai sau nu voiai. Plecase în pripă de acasă, plecase înfrigurată de spaimă. Tuburile de deodorant, de cremă se loveau unele de celelalte în interiorul geamantanului, mai târziu, privind absentă pe fereastra vagonului, realiză că gestul ei nu însemna o fugă, ci o eliberare, trebuia să fie conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva sunase la ușă lung, insistent. Nu știa cine este. Împietri acolo, aplecată deasupra geamantanului și inima-i zvâcni cu putere. Nu era Ovidiu, el avea cheie, se putea reîntoarce oricând, era altcineva. În momentul acela avea credința că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
subt o poală de brădet tânăr, stăteau patru ciute cu urechile și capetele neclintite. Dincolo de ele, cerbul - cu razele coarnelor proiectate pe păretele alb al malului. Se aflau cam la o mie cinci sute de pași. S-au mișcat în pripă și s-au dus în copce la deal, drept sub streșina neagră a pădurii. Deci ursul venea asupra lor. Culi a stăruit cu binoclul, a mai cercetat în jurul locului ciutelor. Ursul nu s-a mai văzut. Totuși părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
palma dreaptă. După aceea păru că o frământă o grabă mare. Lasă tu asta, Onule, și du-te fuga de întărește focul din căsuță. Vin și eu numaidecât, să pun o tigaie cu niște carne afumată, ca să gătim ceva în pripă pentru prietinii aceștia ai noștri. Am adus de devale niște pâne albă. Abia mâni vom putea coace de-a noastră. Am mai adus și de altele. Vezi de scoate cu rânduială din sanie toate câte sunt și să nu strici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zis el cu blândeță, depunând-o delicat pe sofa. Ce pot ști femeile despre treburile încurcate ale unei împărății ca a mea... Aceeași barbă s-a zbârlit cu turbare în Divan-Yolù, unde l-au împresurat pe măria sa dregătorii chemați în pripă. Sultanul a ațintit cu priviri pline de înfricoșare pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi ce-ți poruncesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stat, poliția și jandarmeria, aparat considerat că a oprimat clasa muncitoare țărănească, cu un aparat nou(denumit miliție) fiind considerat un nou aparat muncitoresc țărănesc. Numai că în grabă de a face cât mai repede aceasta, s-au săvârșit în pripă numeroase greșeli, în alegerea, verificarea și încadrarea noilor candidați în această muncă, din care cauză munca a avut de suferit mult, fiind încadrate unele persoane necorespunzătoare, în locul celor capabile. Redau câteva cazuri. Într-una din zile, în miez de noapte
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de echitate și omenie. De ce ne le spui că, atunci când ți-ai depus dosarul pentru grad, ți-au spus că toată lumea cunoaște și apreciază activitatea ta, dar că, la dosar, atârnă foarte greu în defavoarea ta, calificativul dat atunci, sigur, în pripă, eronat, dar acest calificativ e la dosar. Frumos, n-am ce zice! Din cauza dosarelor nu se mai văd oamenii!” “Pierdere de timp! Consum nervos absolut inutil!” ...-tac, tic-tac...Pierdere de timp, consum nervos absolut inutil. Pe care parte să mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și două dropii enorme, de asemenea conservate, pe care le-a împușcat în Bărăganul României în timpul marelui război. Sunt sigur că și covoarele îi aparțineau din aceeași epocă de aur, de pe urma unei vânători întreprinse prin câteva case boierești părăsite în pripă. - Maiorul Mentz. - Ferdinand Sinidis. Cunoștința o făcurăm la o sticlă de vin adusă de mine din Moedling. Flacăra ruginie din pahar îl atrase ca un magnet. Ținea doar să-mi împărtășească episoade din război, și vorbea mușcându-și mustața groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă bucur mult că suntem amândoi În viață. Războiul care a trecut ar fi putut Însemna sfârșitul unei familii splendide. În ce privește Însă căsătoria, te afli acum În cea mai primejdioasă etapă din viață. Nu e exclus să te Însori În pripă și să ai regrete prelungite, dar sper că n-o vei face. Din ce-mi scrii despre starea de avarie a finanțelor tale, rezultă că ceea ce-ți dorești este o imposibilitate naturală. Totuși, dacă te judec după criteriile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
m-a stopat Într-un fel, neștiind dacă poate fi sau nu deranjat În perioada de refacere. N-am vrut nici să ajung iar la părintele Moise, pentru că rândul trecut mi s-a părut că totul a fost făcută În pripă și că m-am Împărtășit cu nevrednicie. În plus, nu m-am simțit pregătit sufletește, iar În această privință Părintele Arsenie Papacioc avea perfectă dreptate: Nu timpul decide când trebuie să te Împărtășești, ci pregătirea lăuntrică, văpaia care arde În
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
jocul acela de umbre era încă mai bizar în plină lumină. Prin storuri, umbra se vedea acum nemișcată. Mini se duse și sună iar, din față, apoi imediat trecu și bătu la ușa din dos. Erau ultimele demersuri făcute în pripă, înainte de plecare. In sfârșit, umbra mișcă spre ușa de serviciu. Tot baba fusese; Mini o zări deslușit prin ultimul geam. O altă umbră însă se strecura repede pe coridor spre interiorul casei. Acum apăreau toți deodată! Se auzi din față
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
e foarte frumoasă, dar, prigonit de melodia sacră, își beatifică cugetarea. Cum nimeni nu se mișca pentru supremul adio, arhimandritul spuse ceva celor mai de-aproape. O ezitare țintuia slujba pe loc. Se făcu o mică mișcare înainte. Lina, în pripă, se apropie de catafalc, își ridică voalul, îl lăsă iar și se retrase. Rim oscila nehotă-rît. Trebuia sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele ca o pendulă. Preotul, plictisit de încetineală, îi făcu un gest de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu spatele și purta din când În când un brâu elastic ortopedic. Mare, proaspăt la culoare, cu barba maro aprins à la François Premier și nasul drept, Feffer tot timpul părea să ceară zor de la corpul și picioarele lui. O pripă mereu la un pas de fugă. Mâinile, stângace și roz, erau ridicate ca și cum s-ar fi temut să nu intre În coliziune cu o altă pripă ca a lui. Ochii căprui Îi erau În formă de cheie. Pe măsură ce va crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
drept, Feffer tot timpul părea să ceară zor de la corpul și picioarele lui. O pripă mereu la un pas de fugă. Mâinile, stângace și roz, erau ridicate ca și cum s-ar fi temut să nu intre În coliziune cu o altă pripă ca a lui. Ochii căprui Îi erau În formă de cheie. Pe măsură ce va crește În vârstă, colțurile le vor deveni din ce În ce mai elaborat crestate. — Și m-am gândit că o să te oprești aici un minut, spuse Feffer. Wallace a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
demult, când se pregătea de plecare sau când o umbră neștiută de cei din jur se așternea asupra sufletului său. Cu toate acestea, stăpânul lui era departe de a fi vindecat. Nu putea fi vorba deci de nici o plecare În pripă și de nici o luptă cu primejdii Îndepărtate. Ionuț se grăbi să Îndeplinească porunca și se Întoarse să-l ajute pe Oană să iasă din casă. Dar abia deschise ușa grajdului, trăgând calul de frâu, că văzu cum stăpânul său se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]