517 matches
-
și mă voi referi la ele în cele ce urmează. Anii care au urmat preluării puterii de către comuniști s-au caracterizat printr-un amalgam de practici în privința căsătoriei. După unele mărturii, sătui de ororile războiului, oamenii s-au căsătorit în pripă, după câteva săptămâni sau luni sau "vedere"11. Cu câteva lucruri în valiză, tinerii o porneau pe drumul vieții, adesea nenuntiți, numai cu formalitățile îndeplinite la starea civilă, cu certificatul de certificatul în buzunar și cu speranța că lucrurile importante
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
să concepem miracolul banal al regenerării casnice. S-ar mai putea vorbi de locuire în cazul unui iepuresc du-te-vino, pretutindeni nelalocul lui, ce nu permite sinelui decât o relație superficială cu însuși - în fugă și pe apucate? Și totuși, în pripa acestui "pe apucate" neademenitor poate exista o judecată pe cât de scurtă, pe atât de adâncă: ceea ce apare ca de salvat neapărat din vechea situație înainte de afundarea în necunoscutul celei noi trebuie să fie cumva indispensabil, definitoriu. Spune-mi ce salvezi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ocrotește de neajunsurile hipertrofiei. Liniuța de unire pe care el o trage în direcția lucrului resimțit ca indispensabil îi trădează dragostea cea mai adâncă. Precum o foarfecă nemiloasă, împrejurările critice impun un test de necesitate acelei culegeri de sine în pripă, altfel tentate permanent de deliciile risipirii și reculegerii prelungite repetitiv. Reculegerea e umbra regeneratoare a culegerii, ce se poate însă întinde inoportun până peste limitele regenerării, în penumbra bântuită de monștri a degenerării. Deprinși cu dese și surprinzătoare schimbări de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
această floră incorigibilă a noroiului, dependentă total de el - viu sau mort, puțin conta. Neobișnuiți să se ia pe ei înșiși atât de în serios pe cât o făceau oaspeții, nomazii exasperaseră, așa că, recunoscându-se sau nu în răspunsul improvizat în pripă de Rică, încuviințară tacit, dar unanim, în primul rând contenirea interogației chinuitoare. Mustățile în formă de potcoavă lestară dintr-o dată greu și la unison fugacele escapade timide ale verbului înspre registrul sonor. Nesiguranța, cu care erau mult mai învățați decât
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
accepte un asemenea dar excesiv, nu avea structuri specializate pentru prehensiunea lui. Încercă reflex să-și ia înapoi umilința furată, a om care n-are nevoie de ajutor. Se căzni să-și destindă buzele în rânjetul lui impasibil, gonflat în pripă cu o siguranță de sine mult rarefiată, și să-l lase la apă cool, fără panică, folosindu-se în exclusivitate de mijloacele bordului. Dar vinciurile gruiului se gripară de noutatea corozivă. Cum nu reuși să răzbească dincolo de binecunoscutul din sine
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
adineauri. "La urma urmei, ce altceva e-un căpitan adevărat?" se întrebă ea, depărtându-se de însoțitor c-o fluturare caducă de mână. "Un om ori învățat până la nesimțire cu furtunile, ori îndeajuns de simțit ca să le ocolească" găsi în pripă un răspuns. Pe Rică îl cantonase într-a doua categorie, expedient ca mai toate deciziile ce pecetluiesc soarta întâlnirii cu necunoscutul. Fu pentru prima dată când împărțirea lumii în fraieri și șmecheri pe harta căpitanului Rică se dovedi izbitor de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
păru mai bruscă decât și celui mai scrupulos agent de circulație. C-o prudență fără precedent în istoria personală, își zise c-ar fi fost mai cu cale să evite circulația la acea oră de vârf; astfel, se decise în pripă, printr-o spontană trăsătură de unire între devenirea sa și conjunctura ce se desfăcea cursiv, pentru o promenadă pe malul drept al Rinului în lumina arămie a apusului. Se înțelege că, pentru a-și face ne-apărat loc întru împlinire
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu mai e nimic de făcut" reprezintă în esență o constatare eliberatoare: prin ea, sărăcia extremă în posibilități se desprinde șovăitor de labirintul acțiunii. Povestea cu nomazii își găsi și ea, desigur, locul printre materialele de umplutură verbală mobilizate în pripă de interlocutori și îndesate robace în calea pericolului silențios de respirările lor aritmice. "Înțeleg. E normal să-ți pese", își dădu cu părerea Ondine după ce fu pusă în temă. "Tu nu ești omul nepăsării", mai adaugă ea după câțiva pași
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
proclamat principiul egalității cetățenilor în fața legilor. Această revoluție socială, înfăptuită în plină exaltare, de o Adunare națională în care se împletesc virtutea civică "à la romaine" și efuziunea "sufletelor sensibile", nu trebuie să creeze iluzii. Entuziasmul diminuîndu-se, hotărîrile luate în pripă sînt aplicate într-un mod mai realist: obligațiile personale (corvezi, drepturi de vînătoare, dijmă) sînt cu siguranță abolite fără despăgubire, dar drepturile asupra pă-mîntului (redevența datorată seniorului și zeciuiala) sînt declarate abolite prin răscumpărare, spre marea decepție a țăranilor. În ciuda
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
se prevăzuse, sar în ajutorul belgienilor, pe 13 mai blindatele germane forțează linia Maginot, trec Ardenii și într-o săptămînă ajung la gurile rîului Somme, învăluind ca într-o gigantică plasă grosul trupelor franco-engleze și belgiene. Generalul Weygand, numit în pripă în locul lui Gamelin, încearcă fără succes să rupă încercuirea. Pe 28 mai belgienii capitulează, în timp ce, blocate în fundătura de la Dunkerque, trupele franco-britanice se îmbarcă în grabă și se îndreaptă spre Anglia lăsînd în unnă zeci de mii de prizonieri și
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
te Întristezi, dar mărturisesc că am motive să cred că nobilul meu frate a căzut Într-o cursă. Nu știu despre ce e vorba și asta mă descurajează. știi cumva cum de s-a hotărât el azi-dimineață să plece În pripă la vânătoare? Ducesa făcu ochii mari. Din palidă ce era, se albi și mai mult. Pentru nimeni nu era un secret faptul că ducele nu-și petrecea nopțile În cămara ei. Nu știu, mărturisi ea. Nu știu niciodată nimic. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
albi și mai mult. Pentru nimeni nu era un secret faptul că ducele nu-și petrecea nopțile În cămara ei. Nu știu, mărturisi ea. Nu știu niciodată nimic. Nu mi-a spus nimic, știi doar cum ia el hotărâri În pripă... Numai o emoție foarte puternică o putea face să vorbească atât de puțin ceremonios despre soțul ei. Conrad o privi cu Înțelegere. Simțea o nemăsurată milă pentru ea. Ducesa nu avusese niciodată prea mult farmec, cu fața ei prelungă și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
încercarea de distrugere și anihilare a lor a fost un eșec. Motivele pentru care planurile comuniștilor nu au reușit în totalitate țin de proasta lor gestiune, pe de o parte (decizia de a implementa acțiunea și în alte închisori, în pripă și fără o atentă studiere a situației de la fața locului, a fost fatală din acest punct de vedere), și de incredibila putere de regenerare a sufletului omenesc, pe de alta. În funcție de mediul în care s-au aflat după experiența din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și cu siguranță nu poate fi un travaliu facil, pentru că în acest proces, buna știință a savanților nu a putut fi complet exterminată, ci mai ales reorientată, modelată după mentalitatea europeană la modă. Un proces fără îndoială pervers, întrucât în pripa înregimentării în subordinea unei industrii mentale îndoielnice, alianța între casta neutralitate a analizelor filologice sau istorice și mesajul impus al unui apparatus ideologizat nu s-ar fi putut consuma fără abuz. Un orientalist ca Jakob Hauer, dintre primii savanți europeni
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Am rămas cu căruța noastră, cu caii, cu păsările și cu tot. Drept să vă spun, nu a mișcat nimeni, nici păsările nu s-au dus mai departe de noi. Avînd dulapuri, avînd haine, avînd toate, ne-am înjghebat, în pripă, un fel de colibă, punînd dulapurile roată și rogojinile le-am folosit ca acoperiș. Cînd a venit ploaia, totul a fost praf, toate hainele... săraca mama și soția puneau ligheane pentru ca să nu se ude. Dar era o căldură în balta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cel mai Înalt nivel - Într-adevăr, orice s-ar spune, prestigiul real și puterea leului românesc În prima decadă a guvernării sale vor fi cu greu egalate În viitor! -, Ceaușescu a sfârșit ca un bandit de drumul mare, condamnat În pripă și pe ascuns de un grup improvizat și apoi Împușcat, se pare, spontan, fără ordin, de o trupă de copii, de fii de țărani care Îi urau pe „cei doi” instinctiv. Putem conchide deci, după opinia Grecilor din „perioada lor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cultura română, o, nu față de clasici, ci față de cei vii, creatorii vii din arte și literatură, indică faptul că ne aflăm de fapt la antipodul acelei „mândrii de a fi Român”; sau disprețul multor tineri „inteligenți” care-și fac În pripă vreun doctorat prin Apus, arogându-și aere de mari justițiari ai literaturii ultimelor decenii - pe care adesea nu au citit-o sau n-au Înțeles-o. Nu, se pare că nu va apărea curând această „unitate” capabilă de a crea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că „opoziția” anti-comunistă - cea reală, adică cea care ar fi trebuit să aibe loc și să se organizeze sub dictatură, așa cum s-a Întâmplat În țările vecine nouă, de la Nord! - era practic nulă, iar corifeii „anti-comuniști” s-au descoperit În pripă, la noi, abia În zilele revoluției. Sigur, indignarea lor - poate și uimirea lor! - era meritată, observând că tot vechii tovarăși, unii dintre ei, pregătesc formele noi ale conducerii armatei, ministerelor, serviciile de informații, finanțelor etc. Puterea, pe scurt! Dar, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
m-a vrut, dar ca victimă, nu ca erou. Se pregăteau deja altare unde trebuiau Întinse, alături de zeci și sute de trupuri Însângerate ale unor adulți care contribuiseră la prestigiul și stabilitatea României, și unele trupuri de tineri, ștampilați În pripă drept „dușmani” - cei naivi care nu fugiseră, nu putuseră să o facă! -, deoarece, nu-i așa, „deși avem puterea militară, polițienească și administrativă, lupta se ascute, iar dușmanul se arată mai fioros ca nicicând”. Și, ha-ha, cu atât mai „fioroși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contra fostului tovarăș de arme, Tito, devenit peste noapte „iuda Tito, sluga imperialiștilor!”, a pornit barbara „strămutare” a câtorva mii de țărani avuți din Banat „pentru a asigura zona de frontieră contra dușmanului de clasă”. Acești strămutați au fost în pripă aruncați în Bărăgan în locuri pustii - ca și țăranul, Vichentie, care cumpărase casa mătușii noastre! -, unde au trebuit să-și încropească colibe și să-și câștige traiul făcând agricultură cu mijloace extrem de primitive. Interesant - da, extrem de „interesant”, însă intrând în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Marin Rădoi, când se făceau listele pentru vorbitori, au insistat, uimind și stupefiind pe unii scriitori, „tovarăși mai vechi” și rigizi, ca Țepeneag, Dimov, Ivănceanu și alți „indezirabili”, să aibă dreptul de a vorbi!... Consiliul s-a întrunit atunci în pripă și, cum convenisem cu Macovescu, l-am rugat pe Aurel Dragoș Munteanu să anunțe numele lui Matei Călinescu, când îi va da cuvântul Macovescu care va conduce ședința. Într-adevăr, Macovescu a anunțat un loc liber în Biroul Uniunii, for
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a românilor”, a prins în acești ultimi ani forme penibile, care ascund prost un conformism „pe dos” sau un oportunism, pecuniar adesea, explicabil poate, dar nu mai puțin problematic! Noi nu judecăm pe nimeni, deși am fost adesea judecați în pripă și cântăriți cu „greutăți false”, am oroare de orice postură judiciară cu nobila excepție a „magistraturii critice”, când ea e făcută cu „amor de literatură” și cu respect de creatorii ei. Nu stă în ființa noastră, a „creatorului de ficțiuni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
drum, la Șosea, găsii un batalion de infanterie oprit, în fugă spre Moldova. Bieții soldați și ofițeri istoviți se trântiseră pe jos cu armele lângă ei. „Ce faceți, le strigai, fugiți! Vin germanii!“ Ei nu știau nimic. Se ridicară în pripă și, uitându-și oboseala, fugiră înainte. Nu știu de au scăpat. Trebuia să rămân la spital ca să susțin moralul răniților și al personalului. Soldații erau disperați să cadă prizonieri, unii plângeau, alții se văitau de ce nu au murit în luptă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
absolut nimic altceva. Ceva productiv. Odată vândusem cireșe. Le culesesem cu Gogu din câteva crăci tăiate și plecasem cu ele pe șosea. În prima mașină care a oprit, era un individ care m-a și întrebat, m-a luat din pripă, au, mă, viermi? Și n-am putut să-i spun că n-au. Așa a înregistrat primul eșec cariera mea de negustor. După asta am mai vândut câteva dintre cărțile mele pe stradă, dar asta doar afacere nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
m-a stopat Într-un fel, neștiind dacă poate fi sau nu deranjat În perioada de refacere. N-am vrut nici să ajung iar la părintele Moise, pentru că rândul trecut mi s-a părut că totul a fost făcută În pripă și că m-am Împărtășit cu nevrednicie. În plus, nu m-am simțit pregătit sufletește, iar În această privință Părintele Arsenie Papacioc avea perfectă dreptate: Nu timpul decide când trebuie să te Împărtășești, ci pregătirea lăuntrică, văpaia care arde În
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]